Fiind perioadă de pre-campanie electorală ( deși, pentru liberalii noștri (in)activi, e campanie în toată regula cu startul furat) avem parte de „hologramele” edililor cam în toate spațiile media și nu numai. Ziua de marți este adjudecată de primarul-interimar în funcție, Călin Bibarț, la emisiunea de audiențe în direct sub genericul „E Marți, e Bibarț!” ( deși corect era „ e Bibarți” pentru că el „e mai mulți”, sau măcar de dragul rimei).
Recunosc că urmăresc emisiunea, de regulă detașat, doar în scopul de a-mi lua notițe în ceea ce-l privește, poate folosește la ceva în cazul în care va fi și candidat și s-ar impune să-l votez din lipsă de alternativă. În emisiunea de marți, 30 iunie, nu aveam intenția să intervin. Doar că „Bibi”, luat de val, confortabil și revigorat la provocarea lui Arpi Nistor care l-a întrebat „când dă o bere” și trecând direct la chestiuni „serioase”, a crezut de cuviință în context să afirme că „ … vine Curtea… Curtea de Conturi. Dah, Curtea Constituțională… aia încurcă… nu știu de ce mai ținem Parlamentul dacă tot ei hotărăsc”. Pentru o clarificare în context, mai ales după o declarație anterioară din cadrul emisiunii cum că „nu se supără la glumele la adresa sa” și presupunând că, dacă nu-l supără glumele, nu-l vor supăra nici criticile, am intervenit cu următoarea precizare: „Domnule, Bibarț. Guvernul a evitat Parlamentul și a implicat Curtea Constituțională… Nu decide CCR nimic. Nu vă pronunțați pe acest subiect. Mulțumesc”. Evident, i-am stricat cel puțin finalul emisiunii ( se poate viziona înregistrarea în intervalul de la minutul 51 la minutul 53). I-am permis să aibă ultimul cuvânt, din simplul motiv că s-a încheiat emisiunea, nu pentru că răspunsul său ar fi fost satisfăcător. Cum am șansa să transmit public ce mesaj vreau, când vreau și cui vreau, mai ales persoanelor cu funcții publice, mai ales celor candidează și au nevoie de voturi, inclusiv de al meu ( simplu cetățean al urbei și contribuabil), mai ales în an electoral, profitând de libertatea de exprimare manifestată cel puțin pe această platformă media, revin „miercuri, după marți” și punctez, cu raportare la răspunsul său, că:
„Faceți diferența între o declarație politică sau semi-politică și prevederile constituționale” – mi-a recomandat domnul Bibarț. Doar că, raportându-mă la situația concretă pe care dânsul o lua în derâdere, NU se poate face diferența. Nu era o abordare tematică, pe teme constituționale, separația puterilor în stat sau alte atribuții instituționale. Intervenția mea a fost la obiect, cu privire la denaturarea unei realități, printr-un mesaj public al unui politician și cu privire la o situație concretă, din fașă politizată în percepția publică, la nivel național, inclusiv de partidul din care face parte edilul. Discuția nu era despre Curtea Constituțională în general, ci despre cum a ajuns Curtea în acest context să se pronunțe, în sensul că, un Guvern (politic) a evitat un Parlament (și el politic), din rațiuni / interese de partid și exclusiv politice, încălcând niște norme de drept și procedurale, asupra cărora s-a pronunțat Curtea Constituțională. Intervenția mea a taxat această denaturare a realității, generalizată și propagată de politicienii PNL ( de această dată de cei din PNL întrucât cu privire la „faptele lor” politice s-a pronunțat Curtea, dar putând fi vorba de oricare alt partid, depinde de context). Mai mult, intervenția a taxat lejeritatea cu care un politician, oricine ar fi el, din orice partid, își permite să comenteze, să interpreteze decizii ale Curții Constituționale, să glumească la adresa ei, să afirme „ăia încurcă” cu referire directă la judecătorii Curții, într-un dialog cu potențialii săi alegători, care vor decripta mesajul ca fiind unul indolent, care banalizează această instituție, care nu dă doi bani pe deciziile unei instanțe și care, astfel, va avea în timp un efect social de încălcare a oricărei legi sau reguli, pentru că, nu-i așa, le sunteți un exemplu. Asta a fost singura problemă, domnule Bibarț. Dacă v-ați fi limitat la un răspuns de genul „ nu comentez, nu vreau să politizez subiectul” sau, pur și simplu să nu răspundeți provocării, aș fi apreciat ca onorabilă prestația dumneavoastră.
Ați ales totuși să continuați cu „ Știu foarte bine ce drepturi are Avocatul Poporului, Curtea Constituțională… În Constituția de după 1990 România a copiat instituțiile din alte țări mai dezvoltate și le-a pervertit… În CCR sunt judecători oameni politici, care au fost membri ai unui partid… Să nu-mi spuneți că sunt imparțiali etc… Pensii speciale…” . Or, în primul rând, aceste precizări pe care le-ați făcut NU aveau legătură cu subiectul fiind exclusiv o dovadă a faptului că, un politician, chiar dacă unul cu suficientă experiență, nu este capabil să vorbească vreodată la subiect, fără să bată câmpii. Se întâmplă asta, aproape exclusiv din vina celui care-l ascultă, respectiv îl votează… pentru că nu-l taxează. Pentru că-i permite unui politician să nu-i ofere un răspuns concret și coerent la o problemă concretă, pe loc. Și îi permite asta pentru că cel care ascultă este naiv, este neinformat, nu stăpânește niște noțiuni din anumite domenii, este subiectiv ( îi place pur și simplu personajul politic și atât, nu-i curios ce debitează), este manipulat sub diverse forme, este neinstruit, îl interesează doar groapa de pe strada lui să fie asfaltată, are prea multe griji ale supraviețuirii și toate acestea îl determină să stea deoparte de orice dezbatere, pe orice temă (politică, socială, intelectuală) mulțumindu-se cu faptul că „ îl va vota pe X pentru că-i place că e un om bun” sau „îl va vota pe X pentru că îi place grupul de facebook pe care i l-a creat Y și l-a adăugat acolo”… Da, sunt și astea niște rațiuni în exprimarea votului, dar nu sunt ale tuturor. Printre cetățeni sunt și foarte mulți, suficient de ancorați în realitate și poate chiar în domeniile despre care vă exprimați, care pot fi nemulțumiți de un răspuns sau altul și au dreptul să intervină, să vă corecteze.
La rigoare, puteți avea dreptate în cele precizate și s-ar impune niște readaptări constituționale, instituționale sau împrospătări legislative etc. Nu am intervenit să vă contrazic pe tema asta, pentru că împărtășesc aceeași opinie. Dar dilema firească este: din ce postură vorbiți? De cetățean care a observat aceste derapaje și care le sesizează ( cum le-am observat mulți, dar degeaba pentru că nu stă în puterea noastră să le schimbăm) sau de politician? Că, dacă o faceți din postura de cetățean, sunt alături de dumneavoastră în această luptă pentru reformă, în orice domeniu din România. Dar o faceți din postura de politician al unui partid care nu ieri s-a înființat în România. Sunteți politician al unui partid care a permis ca aceste derapaje să fie posibile sau chiar a inventat contextul să fie posibile, iar în acest caz, personal, nu vă permit fără să intervin, să direcționați mesajul public în zona sensibilității maselor, eu nefiind cetățeanul deranjat de acordarea „pensiilor speciale” dar fiind foarte deranjat de criterii de acordare a unor drepturi, de inechitățile evidente, de lipsa unor soluții politice, în primul rând, de reparare a acestor inechități. Doar că și abordarea acestor subiecte în orice discuție cu dumneavoastră s-ar preta în contextul în care ați avea poziția politică din care să poată fi schimbate, să aveți un cuvânt de spus și pârghiile să faceți acest lucru. Dar nu intră în competențele dumneavoastră de aspirant la funcția de primar-plin al Aradului și atunci e mai pragmatic să revenim la probleme edilitare locale care depind exclusiv de competențele dumneavoastră. Și, promit, la viitoarele emisiuni „de marți”, voi interveni strict cu privire la aceste probleme pentru că sunt destule. Și, din păcate, toate aceste probleme pot fi rezolvate exclusiv cu viziune și prin muncă. Multă muncă, nu multă cârpeală. Și încă nu ați convins că aveți o viziune, doar ați început a vă identifica în percepția publică cu un „personaj gospodar și din popor”, „interimarul care face rondul de seară”, „funcționarul care răspunde la telefon când toți au plecat acasă”, „ Bibi care nu se supără la glume și face și el”. Dar, nu doar de asta are NEVOIE ARADUL…
5 comentarii. Leave new
Imi pre rau sa va spun ca v-a scapat un lucru esential. Altfel, dizertatia dumneavoastra e corecta. Ce anume v-a scapat? Faptul ca nu poti emite o judecata pe o speta anume fara a tine cont de context. Ori, contextual, dumneavoastra ii dati dreptate primarului. Apoi, omiteti (oare din neglijenta?) faptul ca, desi este membru al partidului incriminat de dvs., primarul exprima o opinie a unui politician dar nu purtator de cuvant al partidului respectiv. Altfel spus, intr-un partid democratic, un politician POATE avea o opinie divergenta (in cazul nostru mai degraba complementara!) pe un subiect in care, pe fond, ii dati dreptate. La urma urmelor, e bine cand un politician este in primul rand cetatean, si ar trebui sa ne bucuram ca primarul nostru are verticalitatea de a cunoaste prioritatile: intai cetatean, apoi politician! Recunosc, il apreciez pe actualul primar si apreciezaceasta capacitate, chiar urmate de consecinte. Ati da dovada de intelepciune daca ati incerca sa priviti lucrurile din perspectiva aceasta! Succes!
Da, i-am dat dreptate la modul general și nu retractez. Asta nu înseamnă că trebuie să accept maniera neinspirată de adresare cu privire la judecătorii Curții. Eu asta am taxat. Dintr-un motiv simplu:masa de oameni căreia i se adresează, nu stăpânește domeniul și nu se pricepe la finețuri ci va înțelege simplist că „dacă și primarul nu dă doi bani pe deciziile autorităților, nu dau nici eu”. Plus că prefer dezbaterea pe subiect concret, nu derapaje că nu mai țin. Cât despre opinia sa separată, poate se observă că inclusiv în acest ziar este tratat separat de partid sau de colegii săi, pentru că e puțin altfel. Personal i-am dat credit tocmai opiniei sale separate doar că a dezamăgit la episodul DD CHIM și apoi alte episoade care au legătură directă cu subiecte abordate de acest site și făcute publice. Eu am înțelepciunea să privesc lucrurile doar din perspectiva transparentă și cât se poate de aproape de adevăr și asta aștept și de la cei care-mi cer votul.
Sunt ferm convins că dacă ati cunoaste TOATE detaliile interimatului (inclusiv cele pomenite sau la care faceti aluzie) l-ati aprecia si mai mult! Poate ati vizionat ”Behind Enemy Lines”… Sau măcar ati vazut acrobatii fara plasa de siguranta… Sunt, iarasi, convins ca intelegeti corect, nu… simplist 😉
Greierașule…Nu am cum să cunosc toate detaliile interimatului și mai ales detaliile lui despre interimat. Dar am imaginea de ansamblu plus suficientă imaginație-logică și capacitate de conturat mental „rețele”.Totuși nu înțeleg „masa tăcerii” mai ales atunci când e în defavoarea sa. Cum mie îmi plac exclusiv poveștile din spatele subiectelor mele, mă ofer să scriu povestea interimatului mai ales dacă există șanse să fie decapitat definitiv balaurul… și, mai ales cu plăcere…
L-am admirat foarte mult pe Omar Sharif nu doar pentru talentul actoricesc, ci si pentru ca a fost un jucator de bridge de top (spun asta ca admirator si practicant pe vremuri). De la el am invatat ce inseamna tactica de a lasa impresia ca pierzi avand in minte bucuria momentului in care castigi. Si, cum bridge-ul, fiind un joc de carti la o masa, nu vad de ce n-ar putea fi si la o „masa a tacerii”. Pana la momentul finalului, cand doar unul castiga, desi toti joaca… 😉