Când Dumnezeu bate cu panglica: Vali Bot l-a sărit pe Doru Sinaci din foarfecă! 🙂

Foto-ecuație-pamflet de la inaugurarea Casei Verzi din Căsoaia

Uită-te atent la poza asta făcută de Tzuku de la arq și zi că nu-i tare ironia lui Dumnezeu când e să fie El atât drept în toate cele, cât și cu chef de mișto subtil! S-o analizăm împreună.
Avem aici așa: la cele două capete ale rolei de panglică – două fete frumoase, competente în mânuit  panglici: o țin semi-întinsă, neîncordată, să poată domnii să taie cu foarfeca ușor, drept, să-și bage după aia bucățica tăiată în jeb, s-o ducă acasă și s-o pună la colecție pentru când „uite aici, scumpo… asta-i panglica de la Căsoaia când am fost io șef la județ și am inaugurat casa aia de apare în vederi… vezi? Dă o guriță!” Se vede treaba că multe panglici or ținut în relativ scurta lor viață. 
De la stânga la dreapta să-i numărăm și să-i analizăm între paranteze și cratime: Valentin Bot – primar Șiria (care aparent n-are nicio treabă… Căsoaia aparține de Târnova… da, no, l-o fi rugat Farcașiu să meargă el în loc, și să-i ducă numa bucățica de panglică, că dă un Chivas bătrân… ori are atâta umor și tupeu de șmecher că fix asta și-o propus: să-l lase pe Doru fără foarfecă… ceea ce „like”!); urmează Ana Maria Dragoș (care, no, e chiar cea care o făcut casa aia verde… și, mai mult decât atât: inclusiv din cauza acelei Case Verzi a fost țâpată de Țolea din funcția uzurpată mârșav de Doru Sinaci care… scuzați-mă că mă tot repet: nicio treabă n-are cu casa aia; so, după părerea noastră, Ana Maria e singura din poză care stă bine unde stă); vine apoi „personajul peisajului” – Adi Țolea în mijocul pozei (deontologic d.p.d.v. jurnalistic ar fi fost ca Tzuku să-l pună pe Roby să-i taie capu în photoshop lu Adi și să-l pună pe-al lui Ioțcu! – atunci poza ar fi reprezentat cum trebuie realitatea economico-juridică a evenimentului; așa, cum e acum, pare un afiș al unei piese de teatru adaptate postmodern după un clasic reliefând artistic o poveste despre trădare,  impostură și vanitate); după aia vine un domn ungur de la Mako (nu știm cum îl cheamă… nu l-am găsit pomenit pe niciun site… nici măcar în articolele scrise de cei ce-or fost acolo și nici măcar pe site-uri de limbă maghiară… așa că nu ne băgăm… o fi având un nume și un rol așa de complicate încât rup tastatura… deci e de-nțeles că nu știm concret care-i faza cu el și de ce… deși ceva-ceva tot o făcut el de l-or invitat); după care… apoteotic aproape, Doooruu Siiiinaaaci – uitându-se-n eter și gândind metafizic cu lacămi: „Doameeee – de ce mi-ai luat mie, robul tău umil și păcătos, foarfeca?!” ”Doamneeee – cum poți să rabzi atâta nedreptate și să-l lași pe nesimțitul ăla de Vali să-mi ia mie dreptul sacru la pamblica tricoloră?! Doamneeee – de ce m-am mai născut eu pe pământul ăsta” – negândindu-se, probabil, în niciun moment al meditației că în poza asta-ecuație el e nedreptul, nesimțitul, impostorul și inutilul în plus.
Chiar așa – Dumnezeu nu bate cu bâta: bate cu panglica!