Ditamai președintele (era să zic prostul) națiunii a ieșit să ne spună că el e mulțumit, că elevii trebuie să se obișnuiască și cu asta iar părinții să se aștepte la ce e mai rău. Și ne-a lăsat baltă, pe grupurile noastre de părinți, cu diriginții rușinați să ne tot transmită „obligații” de la direcțiune, direcțiune și ea rușinată să ne tot transmită „obligații” de la ISJ și DSP și tot așa dar cu problema tot nerezolvată. Dacă în martie a fost isteria cu donațiile pentru sistemul sanitar, de azi începe isteria cu donațiile pentru sistemul de învățământ.
De luni, elevii au o nouă „uniformă” obligatorie: vizieră+mască și plexiglas. Ne conformăm, că doar maimuțe suntem, nu-i stres. Dar, totuși, matematic vorbind, cât ne costă? Deja sunt părinți care au notificat școala fie că nu riscă să-și lase copii la școală, fie că nu au suficiente resurse financiare să le asigure cele necesare pentru că, nu e nici igienic nici confortabil să folosească un copil aceeași mască o săptămână, așa mai bine nu o poartă.
Școlile nu au fonduri pentru că ele depind de primării iar primăriile nu au bugetat cheltuielile. Trecem și peste asta, dar problema tot trebuie rezolvată. La un calcul banal, pentru o clasă cu 25 de elevi + 6 profesori la catedră zilnic, trebuie 31 de măști zilnic. O cutie de măști de 100 de bucăți, ar fi suficientă pentru o clasă de elevi+profesorii de la catedră, 3 zile. Pentru că da, să nu se simtă niciun copil discriminat, în fiecare clasă pe catedră, trebuie o cutie de măști și dezinfectant. Nu e normal nici ca profesorii să-și asigure măștile singuri, când intră la fiecare clasă, își iau mască de pe catedră sau de la intrare în clasă, unde aleg să amenajeze locul „pentru măști”.
Părinții trebuie să fie conștienți că nu e loc doar „pentru copilul meu” și restul nu contează. Trebuie să fie conștienți că fiecare copil din clasa copilului său, e și copilul său. Și au două variante: 1) adună bani și-i dau școlii să se ocupe de achiziționarea măștilor pentru întreg anul școlar, pentru fiecare clasă sau 2) se descurcă pe cont propriu și donează clasei măștile necesare măcar clasei copilului său pentru întreg anul școlar. Nu e nici timp și nici loc de discuții și dispute nici între părinți, nici între părinți și diriginți.
Ar fi și o a treia variantă, probabil mult mai sănătoasă, dar înafara „regulii lu Tătaru prăjit”, ca elevii să nu poarte masca non-stop. Cine ne poate garanta că purtarea unei măști+vizieră în medie 6 ore/zi ( la gimnaziu de exemplu) de către un copil nu-i dăunează?
Și, totuși, la întocmirea listei cu „obligații”, nimeni nu a ținut cont de scăderea veniturilor unor familii, de faptul că unii au rămas fără loc de muncă, de faptul că cei cu dificultăți financiare și înainte de luna martie acum se află și cu mai mari dificultăți financiare…Dar e bine, ne conformăm, suntem mulțumiți că Dragnea e la pușcărie, că OUG 13 a fost și s-a dus, că #, că e campanie electorală și tragem cu praștia. E bine și că majoritatea unităților școlare nu au cabinete medicale și personal medical, e bine și că trierea o fac părinții și profesorii, e bine că ni se dau exclusiv „indicații prețioase” și nicio soluție. E bine și că ne focusăm pe măști, uitând de rechizite… și de eterna problemă a manualelor… și de toate problemele de fond din fiecare școală din România care nu s-au rezolvat între timp, doar au și ele, problemele, COVID.
A, o să fie, „bonus”, și controale în clase să vadă „căcații cu servietă” dacă se respectă măsurile. E tot ce-și puteau dori profesorii și elevii, nu?
FOTO: DW.COM
