De vreo două săptămâni încoace pare că însuși UNIVERSUL conspiră întru CRITICA RAȚIUNII PURE a amărâtului ăstuia de Arad – și o face EVIDENT și DIN TOATE UNGHIURILE, magistral atât din punct de vedere fizic (prin BECURI! – mai FIZIC decât atâta nu se poate) cât și metafizic (cum naiba să explici, din punct de vedere euclido-newtonian că se sting FIX BECURILE CARE TREBUIE și UNDE TREBUIE, în MOMENTELE-CHEIE?!) prin oameni diferiți… care deși se cunosc între ei, nu conspiră întru aceleași țeluri, nu fac parte din același partid… „surse neutre” cum ar veni.
Musai trebuie bifat acest moment politico-artistic din istoria acestui județ… că poate e un fel de clopoțel care ne anunță că ni s-a terminat pauza de prostie; poate nu… dar oricum merită marcat acest lanț de coincidențe – de analizat atât de adepții cei mai extremiști ai teoriilor conspirației (că-i „mesaj direct de la gorilienii din spațiu”) sau de cei mai înverșunați inamici ai lor (că-i photoshop… că pixelul albastru).
Acest instantaneu îi aparține artistului fotograf Mircea Boran și a fost postat pe facebook aseară de către autor însoțit de modestul mesaj: „Am făcut o poză… proastă cu telefonul, dar m-am gândit să o postez, totuși…”
Bine ai făcut, maestre: NEMA CITY i-am (fi) răspuns și noi oricărui turist rătăcit pe 6 Vânători, în Boul Roșu sau, Doamne-feri, prin Checheci, care ne-ar fi întrebat în limba lui „În ce parte-i orașul?!”
Aceasta aparține arădeanului Emanuel Flueraș, datează 14 octombrie, 2020 și a fost virală, fiind preluată inclusiv de presa națională:
Becurile de la inscripția pe gara „Aradul Nou” pâlpâie și se sting defel aleatoriu… parcă mânuite de un DJ profesionist… extraterestru de profesionist: într-un mod poetic… care îndeamnă la reflecții atât filologice cât și filozofice… după cum ne demonstrează o altă arădeancă cunoscută ca non-conspiraționistă, Cristina Gheorghe, arătând, în comentariul său foto din topicul-mamă că „La mine, amu-s două săptămâni, nu ardea:
ARD NU – iată o idee de nume de FESTIVAL UNDERGOUND de stat ampulea-n gară!
…dacă tot te-ai rătăcit prin acest Caracal al Vestului (cum nu degeaba i se spune…), poți să vii și tu… din Timișoara, Cluj, Oradea… numa` te dai jos din tren ca să ai motiv să te urci înapoi. Noi ne strângem vreo 30… hai, 32… câți ies maxim la un protest în Arad pentru… orice… pe o ploaie de-aia infinită, de noiembrie, și, în mâini cu câte o cutie de chibrituri ude, ne facem că încercăm să aprindem un nenorocit de băț până rupem cu totul cutia aia… așa… ca să le arătăm că „n-ai cum, n-ai cu cine și n-ai ce să faci nimic în Aradul ăsta”: nu poți s-aprinzi un chibrit în ploaie!
Să vină lumea fără brichete, cu mască de la M3 în sus, cu mănuși, buzunarele pline de geluri dezinfectante și declarație pe proprie răspundere că a venit în gară pentru a sta d-ampulea și a contempla scrabble-ul metafizic pe care un DJ nevăzut-necunoscut, asemeni coronavirusului, îl face cu indicatorul luminos al uneia dintre cele mai inutile gări din lume (în care, dacă vă amintiți, un pui de cangur a murit de infarct, fugărit de țigani, de polițiști și de jandarmi deopotrivă, după ce, de mic și prost ce era, a evadat din trenul care îl aducea din Australia înspre… sigur o destinație mai OK decât portbagajul unui polițist).
Cătălin Lazurcă (însuși!) contribuie la această adevărată contrabandă cu mesaje explicite prin următoarea fotografie postată pe facebook-ul său nu mai departe de vineri, 23 octombrie și care, practic, ÎNCHIDE CERCUL demonstrației noastre:
…o poză care face nu cât 1000 de cuvinte – ci cât cele 400.000 de oi câte suntem în județul ăsta, descifrând, în cheie sociologic-metaforică (dar câtă forță are această metaforă și câtă comparatistică impune!): SUNTEM NIȘTE OI IEȘIND CUMINȚI DIN POLIGONUL DE LA FELNAC…
2 comentarii. Leave new
Vai de capul nostru,ce ajunge Aradul…
pai daca ne conduc niste ciobani inculti si inapti…normal ca o iau oile razna :))