Daria Maruseac (n. 25 iulie 1997, Suceava): medic rezident în București, membră a Casei de poezie Light of ink din Suceava. A publicat poeme în revistele Tomis, Echinox, Steaua, pe platforma literară O mie de semne și platforma literară Noise Poetry. A avut lecturi publice la Noaptea albă a poeziei din cadrul Filit 2023, Disco Poetry Night, cenaclul Noise Poetry, Dialog poetic cu Lena Chilari și Cenaclul Matca.
tot ce zboară
de la pieptul meu la pieptul tău
vederea la distanță și căldura de pe spate
spațiul să simțim să păstrăm și să nu mai dăm drumul
animalul meu pe moarte a plâns și a plâns mult să-i deschid ușa
și nu am știut că animalul meu este pe moarte. l-am luat în brațe și l-am iubit mai mult
sistemul universal de distribuire a pisicilor mă tot caută. îmi arată câte o bucată din animalul meu pe toate drumurile în poze apelurile oamenilor. au văzut o pisică și simt vina drumului dat. gaura din zid
copila înrămată pe perete mă privește cu ochi temători fața pe moale și brațe strânse și nu știu ce să-i mai spun
să-i promit că va păstra animalul împrumutat din brațe. nu o voi face
va avea altele și nu le va păstra. nu o voi face
am tot învățat despre debilitate slăbiciuni și apăsarea pe stimuli să scoți totul deodată
cum să faci față la ceva greu temându-te de lustră drumul spre oraș cealaltă parte a străzii și camerele rămase goale în care ai simțit nu ai păstrat și acum dai drumul
cinematograful neliniștii morale
prietenii noi pe care îi iubești atât de mult încât încep să se iubească între ei
își schimbă viețile și cumva iar am ajuns în cișmigiu
trece vara și yasmina tot scrie
același mesaj. frumusețea ei continuarea altor frumuseți care au trecut
prin viața ta cea mai frumoasă femeie din lume și cea mai puțin frumoasă femeie din lume
toate în aceeași zi
toate pentru arbitrul moralității noastre
ne învață despre apogeul puterii și renunțarea la mijloacele de supraviețuire. cum se afișează o relație în Beat Bar
când suntem îmbrățișați ca pe o clanță și trași ca pe o cârpă pentru că așa vine afecțiunea și e tot ce contează în timpul drumului
vă rugăm să vă țineți în brațe. ne supunem ca un zmeu de hârtie
într-o lume a personajelor nevrotice nefericite
te-a pus naiba să te faci bărbat sensibil când ai fost atât de aproape de a fi un golan
urmărim împreună
cursul vieții cu sensibilitatea accentuată de noutate pericol sau frumusețe
am renunțat la buletinele meteo și indicatorii economici
pentru că avem aceleași probleme ca jerry seinfeld și stăm
cu degetul pe pulsul social
ochelari în formă de inimă pentru o nouă identitate
sunt aici de 1 an, 1 an și 4 luni
și acum vreau să stau
în schimbarea asta de oraș un remix al numelor pe care le țin aproape
infrastructura percepției arzând sau ceva de genul
într-o nevoie acută de idealizare a săptămânii
înainte de o schimbare majoră
stă în mâinile de uriaș. semn de identificare al părinților înalți
să cred că totul se termină înainte
și faptul că se întâmplă e o eschivă
regulamentul radical întrerupt
eu nu sunt aici de 1 an, un an și 4 luni
în ziua aceea care este după vineri
speranța de viață se întinde cu planurile mele
o prelungesc puțin. va fi suficient
se vor stinge luminile
nimeni nu va crede că am știut
acum încep să te cunosc și din tot
ce aș putea alege să aflu
aleg linia asta. am văzut-o
oprindu-se și pornind oprindu-se și pornind
întâmplarea a fost să o înconjur
într-un miez comun să-mi înmoi mâinile
picioarele, să-l miros
m-am pierdut și în urmă nu am spus nimic
am lăsat să treacă de la sine
să mă spăl în acest miez de toată neputința
și mai merg puțin
cu ochii închiși reproducem întunericul
nimeni nu se teme mai mult ca mine
știu că s-a terminat înainte să înceapă
mă port și nu spun nimănui
șansele au fost să nu fiu de atunci am mers pe lângă
trebuie să ajungem
era aici am mers mai departe
am trecut și mă pot întoarce
sprijină-te inconfortabil de ușă
felicitari. lumea ta devine contextuală
e suficient să încălzești o parte a corpului și restul vine de la sine
dar eu am mâinile și picioarele unui câine care încă trebuie să crească
îți pun și ție un pahar de apă să nu fii singur
să dormim 9 din cele mai bune ore ale noastre
în această gratificare a umilinței ne întâlnim să avem grijă unul de celălalt
cu siguranța dată de un nou chip familiar
pun capul pe masă și las blândețea să fie dificilă
uneori ai nevoie de modul în care se simt lucrurile când le faci singur
calc pe piciorul tău
uite, atenția
ce rămâne când devin confuză mă blochez
în ochii aținiți în oglindă
deconspirația în care înot și îmbrățișez în somn ceva frumos
să-mi țină vie percepția despre lume
scria stai și am stat aici scria stop și nu am oprit nimic să meargă
mai departe
mâinile de gigant
sensibilitatea unei mâini mai mici
spui că sunt profundă. sunt lipsită de limite
am descoperit pământ
mă las pe un picior și mă las pe tine
întru instinctul de a te grăbi
toate fricile sunt din nou fricile mele. furia pe care o trag pe nas
moștenire a unei zi distruse și lucrurile ascunse în ea vor ieși din nou să se joace
cu afecțiunea reflexă a unei găini cu capul tăiat
punctul fix în mulțime
un loc cald la care să mă uit să mă așez în drum
nu am nimic de spus și totuși vreau să spun
tot ce poate face un trompetist în timpul furtunii este să nu mai cânte
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Vasi Prode: „Zece suferințe diferite”
- mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
