Felix Nicolau s-a născut la 17 decembrie 1970 la Bacău și este absolvent al Colegiului Național „Moise Nicoară” din Arad (1983-1986) și al Liceului „Iuliu Maniu” din Arad (1986-1989). În prezent este lector ILR la Universitatea din Granada, după ce înainte ocupase aceeași funcție la Universitatea Complutense din Madrid. Timp de patru ani a fost lector ILR în cadrul Facultății de Științe Umaniste și Teologie, Universitatea Lund, Suedia. Este afiliat la Școala Doctorală de Filologie a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Și-a susținut doctoratul în literatură română și comparată în 2003 și este autorul mai multor cărți de teorie literară și de comunicare: Istoria nucleară a culturii. Cuante hermeneutice (2021), Ingen fara på taket/ Totul e sub control. Lär dig rumänska/ Învațã limba românã (2020), You are not Alone. Culture and Civilization (2018), Morpheus: from Text to Images. Intersemiotic Translations (2016), Take the Floor. Professional Communication Theoretically Contextualized (2014), Cultural Communication: Approaches to Modernity and Postmodernity (2014), Comunicare și creativitate. Interpretarea textului contemporan (2014), Estetica inumană: de la Postmodernism la Facebook (2013), Codul lui Eminescu (2010), Anticanonice (2009), Homo Imprudens (2006).
Cărți de ficțiune: Tandru şi rece (roman, Cartea Românească, 2007, reeditare Tritonic Books, 2020), Pe mâna femeilor (roman, Cartea Românească, 2011, reeditare Itaca, 2022). Poezie: Kamceatka. Time is Honey (Vinea, 2017), Bach, manele & kostel (2003), Salonul de invenţii (2002), Cucerirea râsului (1996).
Este membru în comitetul de redacție al revistelor: Swedish Journal of Romanian Studies, Suedia, Littera Nova, Spania, Itaca, Irlanda. Domeniile sale de interes sunt: studii americane și britanice, studii de traducere, teoria comunicării, literatura comparată, filosofia, religia.
Citește și: [CRITIC GUEST] Felix Nicolau: „Primul Lidl deschis pe Saturn”
uniţi salvăm
azi nu prea suntem pe aceleaşi
lungimi de undă ale radiaţiei portocalii emise de gazul
krypton 86
vizitând new yorkul vara te-ai putea
topi lejer la picioarele zgârie-norilor inter
belici
nu ţi s-ar mai usca scalpul aşa
cum te tot plângi după ce am face o
dragoste solidă să le rămână
şi nepoţilor
Casa regală
cum dimineaţa e un soi de cadou pe care mi-l
permit tot mai rar mă satisfac
cu marşuri lungi la periferia nopţii de unde
ideal ar fi să te întorci fără să treci pe la budă
aud mereu poveşti din astea despre
indivizi robuşti niciodată bolnavi care
şi-au scăpat trupul în vine şosetă bleagă
la ieşirea din baie dacă nu chiar
în baie şi duşi au fost ca ăia ieşiţi să
ducă gunoiul şi daţi dispăruţi douăj de ani
descoperiţi din hazard cu altă nevastă
5 copii undeva prin
constanţa
Program cu studenţii
nu muţi piese de şah cu toată ura de care eşti în stare
mişcă tura pianissimo fii cumpătat ca un crocodil dacă
nu vrei orişicât
să ajungi poşetă pe antebraţul morţii
care moarte şi ea a devenit o piţipoancă zilele astea
aici îmi permit o contrazicere nu e cu supărare
moartea văd că de o vreme se încurcă numai
cu din ăştia de treabă familişti şi sensibili
that’s stupid! beg yor pardon! însă ăştia de care
zici n-au nimic de oferit
şah şi pa! ţi-am halit regina!
chiar la volan i s-a făcut rău? îhâm! nu mai fuma de
5 ani slăbise porcamiseria! în timp ce grasu’ acela coleric
cu faţă de ananas suge 3 pachete pe zi
vezi că n-ai voie să faci rocada când eşti în şah
altfel stăteai acum pe scaun jupâne dacă
intram cu deschidere kasparov
ştiu aş fi rămas urgent fără cai doar cu pi
onii
tractoreală
uolga litronova avea senzaţia că ochii verzulii ai lui
dmitri rasputinovici o dezbrăcau pe îndelete de la sâni
în jos până la aluniţa din spatele fesei drepte apoi de
jos în sus şi de la spate dinspre sus-pomenita aluniţă până
la căuşul cu puf cârlionţat al cefei
ceea ce era o greşeală-în-sine
fundamentală şi nu în vederea-a-ceva căci
dmitri rasputinovici îşi folosea ochii verzulii ca
să o jupoaie de vie după ce o izbise cu capul
de bordură în mintea lui pravoslavnică şi o belea
aşa ameţită dar zbătându-se agăţată de 2 piroane bătute
în grindă exact prin tălpile ei măsura 36 jumătate rozalii ca
nişte buci de purcel de lapte după ce le frecase aseară
cu piatră ponce şi le masase cu cremă antibătături
nici nu vă închipuiţi cât îmi place să discut despre afaceri cu
o doamnă atât de distinsă!
menţionez că uolga litronova nu mai călătorea în străinătate de
când se lăsase de fumat şi tot ce mai păstra de la primul ei soţ
faimosul depanator era un guler dolofan de vulpe
argintie
ca ce chestie?
pe piciorul sticlos oarecum zvelt al apartamentului duplex apare un
nume tremurat posibil brâncuşi probabil un fals mai ales că
aduce cu o vecină în plină toamnă moment când voi fi pe jumătate
centaur
ai râs şi urgent ne-am dat seama că nu e râsul tău l-ai împrumutat de
la mama ea nu râdea niciodată fără să ia un mic-dejun copios
înainte şi după deci odată identificat nu
ţi rămânea decât să recunoşti ceea ce bine-nţeles n-ai
făcut pe vremea aia locuiai vizavi de parc o scară
idilică ar fi zis invidioşii aşa că nu
aveai motive
nici eu nu mai aveam picioarele păroase cu muşchi de altădată
mă mulţumeam cu beţişoare chinezeşti din economia
subterană
caz în care nici n-ar fi trebuit să mă arăt mirat de termopanele
noi de la fordul tău vintage
Venus pendula
m-am apropiat cu sfială și am ciocănit în buza
găurii negre buza principală în speranța că viermele teoretic se
perpelea la soarele negru de -75W și după 2 secunde destul de
cosmice am rupt-o la fugă de-a lungul ori de-a latul gravitației
impertinente care avea pe la mijloc depozitați câțiva saci cu substanțe
albe cum mă temeam că gaura își va surpa podul einstein-rosen pentru
a da satisfacție unor fizicieni cu ciorapi roșii nu am dat atenție dar
mi-am dat seama căci vântul cuantic se întețise că erau saci cu
ouă și ceapă chinezești care n-aveau nicio legătură cu cele
cubaneze mă târam pe coate și pe genunchi în vârful degetelor
deja se vedeau depozitele de tablă de la periferia universului
opus mai tânăr cu 2 milioane de ani-beznă când am realizat
că uitasem acasă adaptorul pentru ecuațiile cu 3 necunoscute
însă deja gaura se umpluse cu universuri reciclate înghesuite în
saci păroși de marijuana așa că m-am decis să o cotesc imediat
la stânga ieșirea din gaură unde interlopii cosmici
Toricelli
bine
propoziţia merem mâine în club
luăm ceai de fructe exotice şi curmale
vrac
poate găsim şi-un fotoliu tip sac
no vezi poate iei şerveţele
că deja avem două cutii
promit nu iau rânjesc
no aşa balconule
băăăi caloriferule
inginerule
ocheanule
şi braţul i se desface nervos
oprindu-se cu declic la poziţia 16
de unde poate lansa două
bidoane cu apă în stratosferă
prin blocul din faţă
sau direct în evul mediu
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Felix Nicolau: „Primul Lidl deschis pe Saturn”
- [CRITIC GUEST] Dalia-Maria Rădac: „O religie a simțurilor în care suntem surzi”
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI