[CRITIC GUEST] Felix Nicolau: „Să ajungi poșetă pe antebrațul morții”

felix nicolau
Distribuie:

Felix Nicolau s-a născut la 17 decembrie 1970 la Bacău și este absolvent al Colegiului Național „Moise Nicoară” din Arad (1983-1986) și al Liceului „Iuliu Maniu” din Arad (1986-1989). În prezent este lector ILR la Universitatea din Granada, după ce înainte ocupase aceeași funcție la Universitatea Complutense din Madrid. Timp de patru ani a fost lector ILR în cadrul Facultății de Științe Umaniste și Teologie, Universitatea Lund, Suedia. Este afiliat la Școala Doctorală de Filologie a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Și-a susținut doctoratul în literatură română și comparată în 2003 și este autorul mai multor cărți de teorie literară și de comunicare: Istoria nucleară a culturii. Cuante hermeneutice (2021), Ingen fara på taket/ Totul e sub control. Lär dig rumänska/ Învațã limba românã (2020), You are not Alone. Culture and Civilization (2018), Morpheus: from Text to Images. Intersemiotic Translations (2016), Take the Floor. Professional Communication Theoretically Contextualized (2014), Cultural Communication: Approaches to Modernity and Postmodernity (2014), Comunicare și creativitate. Interpretarea textului contemporan (2014), Estetica inumană: de la Postmodernism la Facebook (2013), Codul lui Eminescu (2010), Anticanonice (2009), Homo Imprudens (2006). 

Cărți de ficțiune: Tandru şi rece (roman, Cartea Românească, 2007, reeditare Tritonic Books, 2020), Pe mâna femeilor (roman, Cartea Românească, 2011, reeditare Itaca, 2022). Poezie: Kamceatka. Time is Honey (Vinea, 2017), Bach, manele & kostel (2003), Salonul de invenţii (2002), Cucerirea râsului (1996).

Este membru în comitetul de redacție al revistelor: Swedish Journal of Romanian Studies, Suedia, Littera Nova, Spania, Itaca, Irlanda. Domeniile sale de interes sunt: studii americane și britanice, studii de traducere, teoria comunicării, literatura comparată, filosofia, religia. 


Citește și: [CRITIC GUEST] Felix Nicolau: „Primul Lidl deschis pe Saturn”


uniţi salvăm

azi nu prea suntem pe aceleaşi 

lungimi de undă ale radiaţiei portocalii emise de gazul

krypton 86

vizitând new yorkul vara te-ai putea

topi lejer la picioarele zgârie-norilor inter

belici

nu ţi s-ar mai usca scalpul aşa

cum te tot plângi după ce am face o 

dragoste solidă să le rămână

şi nepoţilor


Casa regală

cum dimineaţa e un soi de cadou pe care mi-l

permit tot mai rar mă satisfac

cu marşuri lungi la periferia nopţii de unde

ideal ar fi să te întorci fără să treci pe la budă

aud mereu poveşti din astea despre

indivizi robuşti niciodată bolnavi care

şi-au scăpat trupul în vine şosetă bleagă

la ieşirea din baie dacă nu chiar

în baie şi duşi au fost ca ăia ieşiţi să

ducă gunoiul şi daţi dispăruţi douăj de ani

descoperiţi din hazard cu altă nevastă

5 copii undeva prin

constanţa


Program cu studenţii

nu muţi piese de şah cu toată ura de care eşti în stare

mişcă tura pianissimo fii cumpătat ca un crocodil dacă

nu vrei orişicât

să ajungi poşetă pe antebraţul morţii

care moarte şi ea a devenit o piţipoancă zilele astea

aici îmi permit o contrazicere nu e cu supărare

moartea văd că de o vreme se încurcă numai 

cu din ăştia de treabă familişti şi sensibili

that’s stupid! beg yor pardon! însă ăştia de care 

zici n-au nimic de oferit

şah şi pa! ţi-am halit regina!

chiar la volan i s-a făcut rău? îhâm! nu mai fuma de 

5 ani slăbise porcamiseria! în timp ce grasu’ acela coleric

cu faţă de ananas suge 3 pachete pe zi

vezi că n-ai voie să faci rocada când eşti în şah

altfel stăteai acum pe scaun jupâne dacă

intram cu deschidere kasparov

ştiu aş fi rămas urgent fără cai doar cu pi

onii


tractoreală

uolga litronova avea senzaţia că ochii verzulii ai lui

dmitri rasputinovici o dezbrăcau pe îndelete de la sâni 

în jos până la aluniţa din spatele fesei drepte apoi de 

jos în sus şi de la spate dinspre sus-pomenita aluniţă până 

la căuşul cu puf cârlionţat al cefei

ceea ce era o greşeală-în-sine

fundamentală şi nu în vederea-a-ceva căci

dmitri rasputinovici îşi folosea ochii verzulii ca 

să o jupoaie de vie după ce o izbise cu capul 

de bordură în mintea lui pravoslavnică şi o belea

aşa ameţită dar zbătându-se agăţată de 2 piroane bătute

în grindă exact prin tălpile ei măsura 36 jumătate rozalii ca

nişte buci de purcel de lapte după ce le frecase aseară

cu piatră ponce şi le masase cu cremă antibătături

 

nici nu vă închipuiţi cât îmi place să discut despre afaceri cu

o doamnă atât de distinsă! 

menţionez că uolga litronova nu mai călătorea în străinătate de 

când se lăsase de fumat şi tot ce mai păstra de la primul ei soţ

faimosul depanator era un guler dolofan de vulpe

argintie


ca ce chestie?

pe piciorul sticlos oarecum zvelt al apartamentului duplex apare un

nume tremurat posibil brâncuşi probabil un fals mai ales că 

aduce cu o vecină în plină toamnă moment când voi fi pe jumătate

centaur

ai râs şi urgent ne-am dat seama că nu e râsul tău l-ai împrumutat de 

la mama ea nu râdea niciodată fără să ia un mic-dejun copios

înainte şi după deci odată identificat nu

ţi rămânea decât să recunoşti ceea ce bine-nţeles n-ai

făcut pe vremea aia locuiai vizavi de parc o scară

idilică ar fi zis invidioşii aşa că nu

aveai motive

nici eu nu mai aveam picioarele păroase cu muşchi de altădată

mă mulţumeam cu beţişoare chinezeşti din economia 

subterană

caz în care nici n-ar fi trebuit să mă arăt mirat de termopanele

noi de la fordul tău vintage


Venus pendula

m-am apropiat cu sfială și am ciocănit în buza

găurii negre buza principală în speranța că viermele teoretic se

perpelea la soarele negru de -75W și după 2 secunde destul de

cosmice am rupt-o la fugă de-a lungul ori de-a latul gravitației

impertinente care avea pe la mijloc depozitați câțiva saci cu substanțe

albe cum mă temeam că gaura își va surpa podul einstein-rosen pentru

a da satisfacție unor fizicieni cu ciorapi roșii nu am dat atenție dar

mi-am dat seama căci vântul cuantic se întețise că erau saci cu

ouă și ceapă chinezești care n-aveau nicio legătură cu cele

cubaneze mă târam pe coate și pe genunchi în vârful degetelor

deja se vedeau depozitele de tablă de la periferia universului

opus mai tânăr cu 2 milioane de ani-beznă când am realizat

că uitasem acasă adaptorul pentru ecuațiile cu 3 necunoscute

însă deja gaura se umpluse cu universuri reciclate înghesuite în

saci păroși de marijuana așa că m-am decis să o cotesc imediat

la stânga ieșirea din gaură unde interlopii cosmici


Toricelli

bine

propoziţia merem mâine în club

luăm ceai de fructe exotice şi curmale 

vrac

poate găsim şi-un fotoliu tip sac

no vezi poate iei şerveţele

că deja avem două cutii

promit nu iau rânjesc

no aşa balconule

băăăi caloriferule

inginerule

ocheanule

şi braţul i se desface nervos

oprindu-se cu declic la poziţia 16

de unde poate lansa două

bidoane cu apă în stratosferă

prin blocul din faţă

sau direct în evul mediu


Citește și:


 

Categorie: Cultură, [CRITIC GUEST]
Etichete: CRITIC GUEST, Felix Nicolau, poezie
Distribuie:
Articolul anterior
„Schema 1800” – NOUA METODĂ DE FRAUDĂ FOLOSITĂ PE WHATSAPP!
Articolul următor
Hoțul de la Spitalul Cantacuzino căuta PET-uri, dar a luat saci cu picioare amputate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie