Sunt Matei, născut în 2007 și încă stau în Iași. Am publicat pe platforma Noise Poetry, în revista Timpul și Corpul T. În 2024 am fost unul dintre câștigătorii concursului Rețeaua Literară, iar în anul precedent finalist al concursului pentru liceeni Z9. Am fost invitat la Noaptea Albă a Poeziei și la cenaclul Matca. Ocazional organizez ateliere de scris/seri de poezie (nu e reclamă, deși ar putea fi).
Eenie meeny miney moe
Stăteam la o terasă căutam ceva ce n-a mai fost spus
Vara abia începea
în acel orășel din nord
colinele se strângeau
Precum căștile pe urechi
Atârnă în jurul gâtului atingeri gumate
ca tentaculele de meduză
Respirație uscată buzele foșnesc
în aburul matinal al terasei
Încet
Cerul prinde nuanțe de UYI2.
mă gândeam cum ar fi
Să putem pretinde că
L.A.-ul ne așteaptă
Mov synthwave ca-ntotdeauna
cu iubiri noi de 30 și ceva de ani
polaroide care să le captureze
la fel de soft ca brațele de meduză
O pereche de căști
și aceleași piese
din adolescență
Neoanele
În spatele ochelarilor
palpitând cu jugulara
O pizză
care nu mai vine
Și un ultim sezon de TWD
În minte
De care să ne mai pese-
sent.
Când am știut
Ce va urma
Mi-am îmbrățișat brațul tremurând
Cu atâtea lovituri de bâtă rămase-n el
până și cu dinții.
e bine
Bunica plutea singură pe mirosul citric al sărbătorilor pe mâini din ce în ce mai coapte portocale din câmp larg deschis
*
Iarna anului care nu mai vine a lăsat un semn mic de lemn pe câmpia pârjolită de pașii
fără să vrea
s-au terminat îmbrățișați în aceleași
brazde în permafrost legată de piciorul patului stă bunica cu mâinile legate
a încercat să ne vindece ne-a abandonat
plângeau mâinile bunicii și îi era frig și îi plângea limba legată de bunica cu mâinile legate
Primăvara anului care încă este bunica cu mâinile legate încă nu e legată singură
Dealurile primăverii mov moale în ochii ei încă liberi neon în transă dealuri fără sfârșit până la mare de casete care nu știu să se oprească nu stau înnodate
mâinile bunicii
Știu că mă poți vindeca
Mângâie somnul lor
Împreună
Au căzut pe rând pașii s-au îmbrățișat într-un același
*
Iarna
Semnul lor somn de lemn casete de praf podeaua de lemn limba preotului arsă din trei în unul piciorul patului și bunica legată cu mâinile legate bunica cu mâinile legate
poate iubi
Cu mâinile legate
Își amintește
portocale
Fițuicile din bucătăria altcuiva
Febra nomadă
Ambuteiaje din priviri
evacuări.
Geometrii mult prea strâmte și ridicole;
Icoana fierbe candela
Fraze sinuoase de amor fermentează
-A fost frumos cât a durat
Comuna
cui îi rămâne?
Ne bucurăm
Că n-a fost cancer, a fost o
Spargere de matrici.
Măcar atât.
Tricoul polo m-a apărat atunci
Fiindcă nu știam dacă să dansez
Să mă pieptăn sau să le plâng
Fiindcă așa era potrivit.
Și încă e.
Așchii de mercur și pendulări printre străzi suspendate
Cu nike-uri de parastas;
Ne latră scurtăturile prin noroi
Și cearcănele mutate-n plicul din dulap
Și magneți pe frigider
Și magneți
Și magneți
Pe piele
Pe magneți
Pe carne
Pe magneți
Pe stafide
-continuăm mâine
poți închide conversația
nimeni nu garantează,
amintește-ți;
Câte generații de canini
Ți-au mai rămas?
Încă un dumnezeu divorțează;
Aceeași nebună sare de la balcon.
frigiderul, magnetizat, după ea.
***
Eram în autobuz și-mi scriam prima încercare
de adio pe ziua aceea.
Chiar acolo am realizat pentru prima dată
Că piciorul stâng îmi tremură excesiv când stau pe loc
Că suntem mai înalți și mai albaștri decât ai crede
Că o boală nu e egală cu virtutea
Că acasă am în balcon rufe la uscat
Care ar mucegăi dacă n-aș face ceva
Și un sfert de pet de pepsi rece și răsuflat.
m-am gândit la iubire
Mi-ai zis că ai visat ceva bizar
Și am ales să te cred.
nimic mai mult.
trimiteai constant emoji-ul
ăla cu îmbrățișare,
trimiteam constant emoji-ul
ăla cu îmbrățișare
Și rânduri de static.
Am inspirat adânc__
__m-am gândit
Că acel graphic designer nu poate
comite seppuku
Și că încă-mi poți reda
word for word
„sound waves for a healthy sleep (10Hrs)”.
m-am gândit că plămânii sunt o inimă
estetică.
Ce-i drept,
Nu am pierdut niciodată tot,
am amnezie socială sau poate
doar m-am simțit mai confortabil
Mușcând câinele mic, pe jumătate orb
Din nou și din nou,
Fear of moving on
Gropi neasfaltate pentru angoase.
Poate
Poate n-ar mai trebui să-ți despic firul
Și 8 jdemii în patru, poate doar
Ar trebui să-mi mai antrenez vocea;
m-am gândit la pumnii de scuipat
Și conștiința geamurilor fumurii
hei
salut
bună
Bună ziua
Bă
*
Pin
Lock
Share
Move
Delete
*
Cauterizează-mă
Atinge-mă__
__
ATINGE-MĂ
Înhamă-mă la înc-o piele
Sunt momeala ta turbată
Reactivă.
Sunt reactivă
Cicatricea încrederii
Șanțul emotiv al feților
Lasă-mă să-ți nasc
Înfige unghiile în cămașa
Indiscret de largă
Niciodată în brațul
Ce alunecă scârbos/romantic
ATINGE-TE
Aștept să ieși din ghiozdanul glovo
Cu tandrețea unui livrator,
de data asta ambidextru
***
Mi-e teamă să ascult
Ignorarea solitudinii
Sau tăcerea mamelor;
-Am uitat să-ți răspund.
Simt pixelii emoticonului
now I’ve said too much
Degete lipite pe capul îmbrățișatului
De oboseala porno-
o Hidră organică
Și nesiguranța
Fermoarului handicapat.
Cred că așa-i și cu iedera electrică
Pe orbite reci,
și cu iubirea.
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Bogdan Floricel: „Neant / Viață”
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
