Robert Şerban (n. 4 octombrie 1970) este scriitor și jurnalist cultural. Președintele Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara, redactor al revistei Orizont, realizatorul emisiunii culturale de televiziune „Piper pe limbă” (TVR Timișoara și TVR 3). A publicat peste 30 de cărți, majoritatea de versuri, pentru care a primit mai multe premii literare. Poeziile i-au apărut în volume proprii în Germania, Serbia, Ungaria și în antologii și reviste în limbile engleză, spaniolă, poloneză, cehă, franceză, italiană, olandeză, macedoneană, daneză, norvegiană, ebraică, suedeză, arabă, idiș, bulgară, ucraineană, portugheză etc.
Pregătește un nou volum de versuri cu titlul Aproape nimic sigur, în curs de apariție la editura Cartier, din care ne-a trimis câteva poeme în premieră.
Semn de la naștere
când m-am născut
cuibul de viespi din podul casei
s-a desprins de pe țiglă
a căzut cu zgomot
iar tavanul a vibrat
mama s-a ridicat speriată
și l-a întrebat pe tata ce-o fi
el și-a luat pantalonii
cămașa
a înșfăcat vătraiul de lângă sobă
a ieșit
și a urcat scara până în pod
mama s-a concentrat clipe în șir ca să audă ceva
degeaba
nimic
când s-a întors
tata n-a așteptat să fie întrebat
și i-a spus
că atât a crescut cuibul de viespi
încât s-a desprins sub propria greutate și s-a prăbușit
dar cât de mare putea să fie?
cât un fagure de albine
i-a șoptit el
Pe vapor
ca puricii pe un câine bătrân și gras
stau turiștii în costume de baie
pe vaporul ce-i aduce de pe insula Symi
unde azi au fost 43 de grade
și nimeni nu și-a văzut umbra
sunt prelinși pe punte
topiți în scaune
lucind de la apa ce iese din ei
ca din cașul de vacă
au gurile căscate și ochii închiși
iar uneori
se bălăngăne toți deodată când bietul vapor
ce abia se târăște prin marea boalcă
tresaltă
soarele bate din toate părțile
încât nimeni nu mai caută să se-ascundă
și nici-un ochi nu mai lucește bănuitor
de pe un val
moartea privește lihnită
uneori se ridică să vadă mai bine
atunci se face puțină răcoare
iar turiștii clipesc și se întreabă năuci unii pe alții
am ajuns?
am ajuns?
Imposibilul
copilul s-a jucat cu ața de papiotă
și i-a făcut un nod
apoi a-ncercat să-l desfacă
dar nodul s-a strâns
și mai tare
acum mă roagă pe mine
să-l ajut ca firul să fie
ca-nainte
încerc și tot încerc
cu unghiile cu dinții cu limba
e imposibil
îi spun
e imposibil
dragă Alexandru
Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
