Joi, 6 iunie, a fost o zi plină din calendarul festivalului de literatură „Ștefan Augustin Doinaș”, aflat la cea de-a X-a ediție.
Dimineața, pe scena Sălii festive a Colegiului „Moise Nicoară” din Arad
au urcat elevi coordonați de prof. Florin Didilescu, prof. Camelia Grab (Liceul Tehnologic „Ștefan Hell” din Sântana) și prof. sabina Borcan de la Liceul Tehnologic „Ion Creangă” din Curtici).
Extrem de emoționant, momentul poetico-dramatic coordonat de prof. Florin Didilescu s-a construit în jurul unui text dedicat de poetul Șt. Aug. Doinaș doamnei prof. Lavinia Văgălău, scris în contextul unei calde prietenii care a legat cele două familii, moment dedicat memoriei profesorului de excepție din învățământul arădean, care a fost Lavinia Văgălău.
Mai apoi, în jurul prânzului, Sala Ferdinand a Primăriei Arad
a devenit arhiplină găzduind o altă activitate desfășurată în același context: un dialog despre Nevoia de sens, cu participarea invitaților Liviu Papadima și Horia Corcheș, dialog moderat de poeta Lia Faur, coordonatoarea acestui festival arădean, devenit deja o tradiție.
În deschiderea activității au luat cuvântul Călin Bibarț, primarul Aradului, prof. Janina Coraș, inspector școlar general adjunct și prof. dr. Andreia Maxim, inspector școlar de specialitate în cadrul I.S.J. Arad. Publicul a fost format din profesori de limba și literatura română, precum și bibliotecari din oraș și din județ.
Poeta Lia Faur a inițiat acest dialog printr-o scurtă prezentare a istoriei festivalului Doinaș, dar și a listei activităților cuprinse în ediția din acest an, care s-a dovedit extrem de densă și variată sub raport cultural. Lansarea spre tema discuției s-a făcut prin referire la celebrul „decalog existențial” (să-i spunem așa) al regretatului academician Solomon Marcus – Zece nevoi umane.
Invitații s-au referit mai apoi la tema discuției, cu o translatare dinspre problematica sensului în genere la sensul disciplinei limba și literatura română în context educațional, respectiv la sensul lecturii în școală.
Astfel, potrivit lui Liviu Papadima, trebuie făcută diferența între a da sens și a găsi un sens, cu precizarea că sensul îl conferim noi, nu îl găsim gata făcut. Problematica sensului duce inevitabil spre cea a valorilor, care – trebuie obligatoriu înțeles! – nu sunt niște entități imponderabile, ci axe în jurul cărora ne construim, conștient sau nu, existența.
Completându-și interlocutorul, Horia Corcheș s-a referit la nevoia de a găsi modalități de recuperare a sensului prin lecturile școlare, dar în general prin intermediul disciplinei limba și literatura română, în contextul unei epoci care de la modernitate încoace a diluat posibilitatea găsirii sensului, mai ales la nivel individual.
Luate per ansamblu, activitățile din cadrul acestui festival, organizat cu o sensibilă și elegantă obstinație an de an, justifică prin chiar existența acestuia nevoia de sens a omului contemporan împlinită prin cultură. Căci dacă teama de moarte ne face să căutăm un sens vieții, cuvintele poetului celebrat afirmă cu prisosință adevărul potrivit căruia cultura eternizează ființa, într-o frumoasă creație lirică dedicată de poetul arădean memoriei unui alt mare om de cultură – Tudor Vianu: „El era mort. Dar frumusețea, trează / pe chipul lui, spunea povești cu zei. / Iar fruntea, dilatată de idei, / Părea un gong de aur ce vibrează.”