În toată degringolada asta politică, din care nici măcar Mafalda n-ar înţelege ceva, darămite analiştii politici de moment de care mi-e plin târgul (a propos, rămâne cum am stabilit, lingăi jegoşi ce sunteţi), rămâne şocul cetăţeanului nu prea turmentat, dar nici foarte treaz, rămas perplex la dorinţele de mai bine ale politicienilor de inacţiune. Adică, mai pe limba noastră, toţi ăştia de se dau în stambă prin media, toţi ne vor binele, şi tot ce fac ei, fie că ascultă telefoane sau deretică prin curtea altor puteri constituţionale, sau fură cu tupeu energie şi fac lobby în degrade, ei, toate astea se întâmplă pentru că noi avem nevoie de aşa ceva. Chiar dacă n-am cerut explicit ca Cioloş să facă echilibristică de influenţă pentru Soros, pare-se că, în subconştient, ne doream asta. Gândul e subversiv, e o curvă nebună, n-are nici un rost stresul, e destul să aprinzi televizorul sau să deschizi gazeta, e altul care gândeşte pentru tine, mănâncă şi pentru tine, îţi face femeia varză în locul tău. N-ai nevoie de păreri, tu cumpără, vine crăciunul, tu cumpără, ai nevoie de alea, doar atât şi e mai mult decât destul.
Mânaţi ca oile de la spate, suntem învăţaţi ce să credem, iar tot show-ul de zilele astea e doar praf de săpun în ochii mioarelor (că nu degeaba totemul naţional e ciobaniada lirică şi lălăită, iar Becali e trimisul Dumnezeului lânii pe pământ), să nu zicem că n-avem parte de ceva variaţie. Chiar dacă nea Iancu îi spunea patimă, variaţia e bună, în anume doze, de-aia avem pornografie, striptease şi cluburi de fiţe.
Problema e că nu mai înţelegem nimic, criza asta e mult mai mult decât una politică, ne aruncă în derizoriu. Chiar în ideea că ne doare-n cur de ce crede Europa, normal de altfel, rămânem plini de răspunsuri, dar fără întrebări. Supoziţiile au devenit de mult supozitoare, am mai spus-o, da-mi place maxim, calul troian e iapă traiană, ha ha ha, ce ne-am mai râs aseară, circ peste circ, uns cu delicateţe cu o tură proaspătă de circ. La asta îi zicem pâinea noastră cea de toate zilele, asta e educaţia sentimentală pe care o primim de la tătucii noştri şi de la mămucile noastre, fir-ar mama lor să fie.
Că se cere o deratizare generală, că o dezinfecţie urlă să fie făcută, asta o ştim cu toţii. Că nu se face, că nu se întâmplă nimic, asta o ştim la fel de bine. Lasă, e mai bine acum, când după colţ se iţeşte chipul hâd al neîncrederii. Viaţa e complexă şi plină de cacao, o spunea un personaj apropiat de Filantropica, dar cu vreo cincisprezece ani înainte.
Cele mai educate şi şmechere oi trec prin metamorfoze succesive, şi ajung profesori, fără să mai fie nevoie de examene de titularizare. Şcolari vor fi destui, iar turma, chiar condusă de măgari, va merge înainte, spre veşnicele plaiuri. Porcii şi vacile care ne populează orizonturile portocalii şi galnene şi roşii şi, mai ales, tulburi, ei ne vor educa, să fim iarăşi cuminţi, să ne bem lăpticul, să credem că se va schimba ceva, măcar un pic, un pic de mai iunie bine pentru dumneavoastră.
Data viitoare, revin cu nume. Data viitoare, fraiere, jucăm în nocturnă.
1 comentariu. Leave new
Nu este hid.
E speriat de tot ce vede ca se intimpla .