Nu știu cum sunteți voi, da’ mie mi-a-ntors stomacu’ pe dos campania asta electorală, mai ales când a început să se țină dincolo de viață, sănătate și chiar deasupra cadavrelor încă călduțe. În lipsă de un orice palpabil făcut pentru bucureșteni, matracuca cocoțată-n fruntea Primăriei Generale s-a trezit vorbind cu relaxare despre transplanturile de plămâni, de maniera în care citea știrile de pe prompter în vremurile ei de glorie.
Pulimea a plecat după fentă, ‘geaba au încercat oamenii cu experiență, în temă și cu pregătirea necesară să explice că, contrar aparențelor, chiar nu avem niciun spital pregătit pentru o asemenea intervenție; mnuuu, Cioloș ne omoară și Voiculescu face trafic cu plămâni. Că asta e cea mai simplă expicație și prostului nu-i plac explicațiile complicate, care-l încurcă.
Știrea cu suspiciunile asupra faptului că unii cu bani și cu influență își cumpără organe nu a generat atâta vâlvă, că românu’ e obișnuit să fie călcat pe cap de ăia cu bani și influență și se pare că se și complace în situația asta.
Dar un exemplu mai dramatic și mai palpabil despre cum politrucii calcă pe cadavre pentru capital electoral e cazul unui
