În acest ritm, Consiliul Județean Arad va fi nevoit să înființeze un nou departament care să se ocupe de „combaterea lui Bozgan”. După ce a lansat „bomba” cu „înlăturarea Monumentului Eroilor de la Păuliș” și Consiliul Județean Arad a reacționat (și) printr-o plângere penală, Gheorghe Bozgan a recidivat, printr-o altă postare tot pe facebook, prin care acuză Consiliul Județean că a furat banii pentru întreținerea monumentului în ultimii 10 ani și ne anunță că și el a făcut „plângere penală împotriva președintelui CJA, Iustin Cionca, și funcționarilor CJA, pentru abuz în serviciu, fals intelectual, deturnare de fonduri, delapidare, și (în ceea ce-l privește) denunț calomnios”. Evident, CJA a venit și de această cu o reacție. De urmărit acest război de anduranță… Remarcăm totuși că aceste postări mincinoase, deși raportate pe rețelele de socializare de mulți utilizatori, sunt tot acolo…
„Un nou FALS!
Gheorghe Bozgan, care acuza în mod fals că autoritățile județene intenționează demolarea Monumentului de la Păuliș, revine cu un nou fals. De această dată, acuză Consiliul Județean că a furat banii pentru întreținerea monumentului în ultimii 10 ani.
Informăm pe această cale opinia publică despre faptul că Monumentul de la Păuliș nu este proprietatea Consiliului Județean Arad. În consecință, nu au fost investiți bani de către Consiliul Județean pentru întreținerea acestui monument. Deci nici nu puteau fi furați, dacă nu au fost alocați. Monumentul este proprietatea Consiliului Local Păuliș, care se ocupă de întreținerea sa pentru diferite evenimente festive.
Considerăm că această stăruință a lui Gheorghe Bozgan de a denigra cu orice preț Consiliul Județean Arad demonstrează caracterul premeditat al acțiunii sale. Nici minciunile, nici amenințările sale nu ne intimidează, ci ne întăresc convingerea că mediul on-line sălbăticit trebuie cât mai repede asanat, să nu servească drept platformă pentru cei care răspândesc minciuni, cu bună știință și cu înverșunare.” – a transmis CJA printr-un comunicat.
A doua postare a lui Gheorghe Bozgan pe facebook,cu mențiunea că n-am intervenit sub nicio formă în text:
„CONTRAATAC „LA BAIONETA” IMPOTRIVA CONSILIULUI JUDETEAN ARAD
In urma cu saptamana, cei care veneau cu masinile spre Arad, pe DN 7, au fost temporar opriti in trafic la iesirea din comuna Paulis, din cauza unei macarale cu bratul de vreo 30 m, care lucra la.. Monumentului Erorilor de la Paulis. Ce naiba putea face o macara mare acolo, in conditiile cand nu a existat nici un comunicat prealabil de lucrari a autoritatilor (Primarie, Consiliu Judetean, MApN..) ? Primul gand al observatorilor a fost ca “nebunii astia demoleaza monumentul”, mai ales ca deja se discuta ca amplasarea monumentului de beton de 25 m, la 10 m de sosea nu a fost atunci (1974) cea mai buna idee si mutarea lui acum la vreo 20 m distanta era necesara din motive de siguranta. Mutarea tehnica presupunea evident demontarea Monumentului si repozitionarea lui pe alt loc, numai ca dupa ce in tara au inceput demolari de monumente intr-o veselie ( vezi Oradea, unde numai scandalul public a dus la restabilirea situatiei anterioare) si dezafectari de cimitire ale eroilor neamului, suspiciune observatorilor din sosea era maxima toti fiind convinsi ca odata facuta demontare nu va mai exista nici o remontare , asa ca au intrat in alerta si au dat “mobilizarea generala”. In acest context, pe baza informatiilor primite am facut postarea “ Un nou atac asupra istoriei Romaniei: Monumentul de la Paulis va fi inalturat “,care s-a bucurat de un numar mare de distribuiri si vizualizari, dovada ca in Romania patriotismul si respectul fata de istorie nu a murit. Alertat Consiliu Judetean Arad, da o replica cum ca Monumentul nu va fi inalturat, ci doar se fac lucrari periodice de intretinere. Parea problema inchisa cel putin mediatic.. Eu am spus in postare ca Monumentul va fi ( verb la viitor) demolat, iar Consiliul Judetean Arad a spus ca nu va fi ( verb la viitor) demolat. Urma ca timpul sa spuna cine are dreptate. Dar,surpriza. Consiliul Judetean Arad imi face plangere penala pentru raspandire de zvonuri false. Las la o parte faptul ca tatal meu, decedat in 2016, fost ultimul supravietuitor aradean al “Detasamentului Paulis” ( a fost ajutor comandant pluton in Scoala de subofiteri Radna, 4 din cei 15 elevi pe care ii comanda in lupta au murit), ori ca eu am publicat cartea “Porunca a V-a” unde prezentam luptele de la Paulis vazute prin ochii unor luptatori”. Nu mi-am facut probleme cu plangerea penala a Consiliului Judetean, ca azi este moda sa faci plangeri penale, dar mi-a dat de gandit o discutie telefonica a dlui primar Saul, al Comunei Paulis “ nu facem altceva acolo decat o spalare cu apa curata ” (ciudat, dupa recentul valul de ploi sa mai speli cu apa curata un monument…). Sunt contactat insa si de un jurist al Consiliului Judetean Arad, care imi explica ce sta in fata reactiei dure fata de mine a Consiliului Judetean: ma apropiasem (intamplator) de o furaciune a Consiliului Judetean : Lucrarile de intretinere, conservare a unui monument istoric (in speta Monumentul de la Paulis) se fac in baza Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, ceea ce presupune existenta in prealabil a unor documente tehnice de lucrari ; acordarea lucrarii unei firme specializate, selectionata potrivit legii : finantarea lucrarii etc. Ei, aici e problema, de peste 10 ani, SUNT FURATI BANII DESTINATI INTRETINERII MONUMENTULUI DE LA PAULIS, nimeni nu a facut nimic acolo, se mimeaza lucrari de intretinere, ca sa se fure banii. DE AICI SECRETOMANIA TOTALA A LUCRULUI LA MONUMENT, CARE A ALERTAT CONDUCATORII AUTO AFLATI IN TRECERE.
In asemenea situatie am facut plangere penala impotriva presedintelui CJA , Iustin Cionca, si functionarilor CJA, pentru abuz in serviciu, fals intelectual, deturnare de fonduri, delapidare, si (in ceea ce ma priveste) denunt calomnios, cerand procurorului ridicarea de la Consiliul Judetean Arad a documentatie referitoare la intretinerea si conservarea Monuentului de la Paulis din ultimii 10 ani , stabilirea intinderii prejudiciului si masuri asiguratorii pentru recuperarea lui. Am cerut si o ancheta din partea Ministerului Culturii la CJA vis a vis de ce se intampla la acest monument. Daca hotii de la CJA vor razboi cu mine, o sa-l aiba, numai sa-i tina curelele.
PS Primaria Paulis si CJA au sters toate pozele in care apare la baza Monumentului ..macaraua (prietenii stiu de ce)” – a postat marți, tot pe facebook, Gheorghe Bozgan.
PANMUNJOM, COREEA DE NORD – VIZITA MEA LA CEL MAI MILITARIZAT LOC DIN LUME
Era a 6-a zi a ultimei mele vizite in Coreea de Nord (a 9-a din ultimii 5 ani). Nici cel mai fanatic musulman nu merge la Meca de 9 ori in 5 ani, dar explicatia in cazul meu e simpla: la Meca nu sunt bunaciuni ca in Coreea de Nord. Dormeam rupt in patul meu din apartamentul de la etajul 103 al hotelului de lux Ryugyong ,Phenian (ala despre care niste tampiti de pe forum spuneau ca nu e terminat, ori ca nu exista, ori ca s-a prabusit de mult). Ma trezeste din visul meu erotic un apel de la Biroul de Turism al hotelului. O voce suava imi spune in chiar romaneste ” Prietenul nostru Bozgan Gheorghe este invitat la Pannmunjom. Deoarece sunteti singurul turist din Romania, veti merge impreuna cu grupul de turisti rusi. Plecarea peste 30 minute, cu autocarul din parcarea hotelului”. Eram buimac de somn, ca nu ma adaptasem inca la fusul lor orar, asa ca inchid nepoliticos telefonul, ca sa-mi continui somnul si ,speram eu, visul erotic de unde il intrerupsesem. Iar suna telefonul si iar vocea suava „Veniti ca se da si bautura !”. In zece minute eram la autocar. Nu pentru ca credeam eu ca se da bautura, ca stiam ca asta nu poate fi decat trucul pentru rusi, care satui de obiectivele lor militare aveau oroare de cele nord-coreene si trebuiau mobilizati sa vada cel mai militarizat loc din lume -Panmunjom, la frontiera cu Coreea de Sud, numit, culmea, „Zona demilitarizata” .Aveam eu alte planuri mai destepte-invatasem ceva din penultima vizita, la Panmunjom, iar turistii rusi meritau sa fie tzepuitzi ,cel putin ca o chestie de orgoliu national, doar cat sa-mi recuperez partea mea din tezaur. Chiar imi venea sa-mi trag palme, ca daca nu insista cu telefonul Biroul de Turism ratam afacerea din cauza somnului. Adusesem cu mine din Romania 1000 dopuri de ureche, golind efectiv farmaciile Aradului. Investitia.. 100 euro, profit estimat de mine in Coreea de Nord …10.000 euro. Ajung primul la autocar, ca sa bag in combinatia mea pe sofer, element esential. Bat palma cu soferul contra unui pachet de Kent, ca sa simuleze o defectiune de 5 minute pe traseu, la locul ii care ii faceam semn. Imi ia pachetul, dar cand afla ca sunt din Romania numara de 3 ori tigarile si le inteapa pe fiecare cu acul. Totul fiiind ok, imi da emotionat si un pont, vine cu noi si ..Jin-Ae. Cine, naiba e asta ?- intreb. Nu-i venea sa creada ca nu stiam cine este, cat de ignorant puteam fi.
-E a 3-a ca frumusete din Coreea de Nord,omule.
-De unde stii ca e a 3-a ? intreb eu, ca stiam ca in Coreea de Nord nu sunt concursuri de frumusete..
-Pentru ca pe primul loc e Ri Sol Ju, sotia Iubitului Maresal, iar pe locul doi e Kim Yo-Jong, sora Iubitului Maresal ,zice soferul. -Cum, a murit mama maresalului ?-mimez eu stupoarea,din moment ce pe locul 3-a era Jin-Ae .-Nu a murit- zice el nervos simtind bascalia-dar aia nu se pune la socoteala,ca intra la alta categorie de varsta.
Logic, gandesc eu.
Jin-Ae e necasatorita- mai adauga el in timp ce isi lustruia de zor pantofii cu batista- sa vedem cine-o fi norocosul. Am 15 ani vechime Partidul Muncii, s-ar putea sa o interesez- spune el..
Cand aud asta fac stanga imprejur, fug la apartament si imi schimb imediat tinuta sport.Trag rapid costumul meu Armani-1000 euro ( scurtasem pantalonii cu 15 cm, ca sa mi se vada sosetele de 75 euro), pun curea –150 euro, camasa-100 euro, pantofi- 300 euro, ceas 700 euro si.. la autocar. Dupa 20 de minute vine si tovarasa Jin-Ae …colanti 5 euro, maieu 1 euro si tenisi 2 euro. Mortala, ce-i drept, ii citeam pe “buze”prin colantii mulati pe corp.. Numai ca nu venea singura, tinea la brat un rusnac tip.. Goliat . Ma imbracasem aiurea pentru ea, caJin-Ae avea ochi numai pentru uriasul rus, cu muschii fruntii cat bicepsul meu. –
Asta urias e Aleksei, ofiter GRU -zice soferul- e prieten cu Iubitul Maresal.
Opa,deci asta-i celebru Aleksei, auzisem si eu acolo legenda lui Aleksei, care a dus la demisia sefului spionajului sud-coreean. In 2012, Kim Jong-un a asistat la un antrenament al trupelor de comando din RGB (spionajul militar nord-coreean) l-a remarcat in delegatia rusa a GRU (spionajul militar rus) pe uriasul Aleksei (2,10 cm si 225 kg), luptator in comandoul Spetsnaz al GRU. Kim Jong-un i-a cerut sefului delegatiei rusesti sa i-l imprumute pe Aleksei pentru cateva zile. Seful delegatiei ruse a acceptat si Aleksei a fost transformat de RBG in ..asiatic, adica a fost pudrat cu galben, machiat pentru a avea ochi oblici, apoi i s-a dat o uniforma militara nord-coreeana de soldat si dus la o parada militara grandiosa in Phenian, urmarita si de jurnalisti straini. Rolul lui Aleksei: sa coboare ,aparent dintr-o necesitate, dintr-un camion senilat cu prelata si apoi sa urce rapid inapoi, dar in asa fel incat scena sa fie remarcata de cat mai multi jurnalisti straini (majoritatea spioni). In prealabil, in randul jurnalistilor, Seobiseu (securitatea nord-coreeana) a lansat zvonul cum ca Coreea de Nord ar avea o arma secreta, militari modificati genetic, foarte uriasi si cu o putere ,vaz, auz si viteza de 10 ori mai mare decat a unui militar obisnuit. La parada un camionul senilat se opreste brusc .Aparent o defectiune. Jurnalistii se focuseaza cu camerele pe el, superproba a tehnicii proaste nord-coreene, credeau ei .Uriasul Aleksei trage prelata, sare din camion, misca senila cum ati misca voi lantul la bicicleta, apoi reintra sub prelata camionului, care pleaca in tromba sa ajunga formatia. Gigantul soldat “nord-coreean” a fost prezentat imediat in presa occidenta ca o ciudatenie. CIA si NIS (spionajul sud-coreean) au inteles ca “ciudatenia” trebuia sa fie precis unul din mutantii genetic nord-coreeni si au intrat in alerta in fata acestei noi arme secrete nord-coreene, cheltuind fiecare peste 50 milioane usd pentru cercetari genetice aiurea. Pana la urma s-a aflat cacialmaua nord-coreeana si seful NIS a fost data afara pe motiv de prostie. Sa revin insa la subiect .Vin si restul rusilor la autocar, vreo 40 perechi, fiecare rusnac cu cite o bunaciune de a lor (nu se comparau cu nord-coreencele, dar si rusoaicele astea meritau vazute si nu numai). Vin si translatorii nord-coreeni si doi agenti Seobiseu (securitatea nord-coreeana) pentru supravegherea turistilor Incident la imbaracarea in autocar, Aleksei nu putea urca. Usile la elegantul nostru autocar, erau cu 40 cm mai..inguste ca la noi ,pentru ca au fost proiectate pentru constitutia fizica nord-coreeana, cam 45/30/45 (bust,talie,sold ). Goliatul Alexei nu putea urca, din cauza ca pe langa spatiul ingust al usilor mai era la mijlocul usi si cadrul metalic de sens (coborare/ urcare).Toata lumea isi da cu presupusul cum sa-l bagam inauntru pe Aleksei. Sa-l bagam folosind o ranga, zice un agent Seobiseu; sa-l bagam folosind un unguent ca sa lunece, zice Jin-Ae. Pana la urma toti au fost de acord cu parerea mea, de loc dezinteresata, sa-l bagam in p…ma-sii ,adica sa plecam fara el (voiam sa o tratez eu de singuratate pe Jin-Ae) .Lui Aleksei nu ii venea sa creada ce auzea, asa ca vine la usa autocarului si rasuceste prin forta mainilor de vreo 4 ori cadrul metalic de sens facandu-l spirala ADN si intra . Plecam la drum spre Panmunjom. Un ghid face la microfon prezentarea obiectivului. Eu il mai vazusem de 2 ori. (un sat aflat pe linia de frontiera cu Coreea de Sud, lunga de 240 km. Panmunjom este singurul punct de contract intre Nord si Sud (poate fi privit si ca un fel de punct vamal, deoarece zilnic sute de camioane mari trec dimineata din Sud in Nord ducand materia prima la complexul economic comun de la Kaesong, ca seara sa revina in Sud cu marfa) .Ce m-a uimit la Panmunjom a fost ..linia de demarcatie, este practic o linie continua cum este cea de pe sosea, care trece, culmea, prin gropile din sosea (din orgoliu nici Nordul si nici Sudul nu voiau sa acopere gropile, motivand fiecare ca cealalta parte trebuie sa o faca) prin pomi ( linia continua urca pe o parte pe tulpina pomului si coboara printre crengi pe cealalta parte a tulpinei , pentru ca si Nordul si Sudul din ambitie se opuneau taierii, dar nici nu acceptau o deviere de linie de 10 cm. Tot aici se afla o baraca, numita „Casa Libertatii”, linia continua urca pe peretele exterior al baracii, intra pe geam, traversa pardoseala, trece peste o scuipatoare de tabla plina cu nisip, ca sa iasa, apoi, pe un alt geam afara.Cu exceptia satului Panmunjom, unde granita este chiar linia continua de demarcatie, de-a lungul frontierei de 240 km exista o banda de 2-3 km de siguranta, cum ar veni, unde nici una din parti nu are ce cauta .La 5 km de Panmunjom intram in zona difuzoarelor nord-coreene. Mari cat un bloc cu 4 etaje, aceste transmiteau non-stop meciurile de golf ale lui Kim Jong-un, ca sa innebuneasca militarii sud-coreeni. Sudul la randul lui, prin difuzoare tot asa de mari, transmitea non-stop..timpul probabil, cu iminenti musoni ce ar devasta Nordul, ca sa innebuneasca militarii din nord. Difuzoarele bateau cam 15 km (noaptea 30).Geamurile autocarului vibrau de la undele sonore. Fac semnul stabilit soferului. Soferul trage brusc pe dreapta, chiar in fata urioasului difuzor pe motiv de “murit motorul”. Un zgomot infernal patrunde in autocar cand se deschid usile,care “ciudat”, rama blocate deschise. Lamuresc imediat rusii prin biletele ca s-ar putea sa stam acolo si o ora,pana ne preia alt autocar, ca exista riscul sa surzim in timpul asta si ma ofer sa le vand eu dopuri de ureche cu 20 euro perechea, pe care, cica, le-as fi cumparat si eu de la agentul Seobiseu. (nord-coreeni aveau toti, ca ei stiau zona).Lui Aleksei ii dau 6 perechi dopuri, ca avea urechile mari, o perche gratis, bonus din partea mea. Profit 1600 euro, doar la aceasta vizIta. Cum am terminat vanzarea, cum a terminat si soferul verificarea tehnica a autocarului si usile s-au deblocat inchizandu-se ,noi continuand drumul. Mai aveam de parcurs cu vreo 5 km pina la satul Panmunjom, punctul final al vizitei noastre la cea mai militarizata frontiera din lume. Autocarul isi redusese mult viteza deoarece portiunea de sosea pe care intrasem era acum din beton. Pentru tancuri si avioane, ne explica ghidul. Tocmai ieseam dintr-o mica padure cand un murmur de uimire se aude in autocar. Vedem dintr-o data pe dealurile din stanga si dreapta drumului,cam la 2 km ,un exercitiu de mare amploare al tancurilor nord-coreene .Sute de tancuri in mare viteza coborau din varful dealului la vale sarind efectiv in pofida tonajului lor peste obstacole si in goana lor alcatuiau formatiuni de lupta in toate figurile geometrice cunoscute. Spectacolul manevrelor era maret, tancurile dispareau si apareau brusc intrand si iesind din adaposturi speciale perfect mascate. La un moment dat sutele de tancuri se aliniaza pe un rand si ..vedem sclipirea flacarii de la teava tunului. Mai sa fie, ce drac este, trag nebunii spre noi. Doua secunde mai tarziu se aude un bubuit continuu de sar efectiv si dopurile din urechile rusilor din autocar si o perdea de fum alb se naste de-a lungul soselei acoperind perfect tancurile.Trageau cu proiectile fumigene, de mascare . Din perdeau de fum apare un tanc care merge pe marginea drumului paralel cu autocarul. Vedem pe el scris ceva in coreeana si, mare ,10.000. Ne saluta tancul, spune ghidul sef. Este tancul cu numarul 10.000,productie proprie, cel mai bun din lume. Nu era chiar o noutate pentru mine,pentru ca stiam ca Coreea de Nord este pe locul 5 in lume cu 5500 tancuri (iar alte 4500 exportate, jumatate numai in Siria), Fabrica de tancuri din Phenian, cu 17.000 muncitori pe 3 schimburi scoate 8 tancuri pe zi. De unde aveti motorina pentru ele, intreb ghidul, ca astea consuma mult. Din carbunele nostru, spune ghidul, il trasformam in carburanat pentru tancuri si avioane.Tare de tot,gandesc, 10 ani de sanctiuni internationale fara nici un efect, industria nord-coreeana merge in draci. Se lasa linistea,tancurile incheiasera si ele manevrele iar marile difuzoare nord-coreene radio emisia. Autocarul isi reduse mult viteza din cauza barajelor militare din suta in suta de metri. Turistii rusi atat de galagiosi pana in acel moment se linistisera brusc ca prin minune. Doar sforaitul lui Aleksei, uriasul luptator Spetsnaz, mai dovedea o prezenta umana in autocar. Isi bagase in urechile lui mari toate cele 6 perechi de dopuri pe care i le vandusem si dormea profund. Se simtea si in autocar starea de tensiune din zona .Autocarul opreste la o bariera si vedem urcand in el un ofiter si 5 soldati nord-coreeni.Prin ghid ni se aduce la cunostinta ca intram intr-o zona de razboi, unde doar focul a fost oprit, printr-un armistitiu din 1953, incalcat pana azi de peste 400 ori (de regimul marioneta de la Seoul si stapanii lor yanchei, spune ofiterul nord-coreean).Ni se da la semnat un document in engleza prin care suntem informati ca in zona Panmunjom statul nord-coreean nu isi asuma raspunderea pentru integritatea corporala sau viata noastra. Ultima propozitie a documentului ne cerea sa indicam daca dorim sa fim ingropati in Coreea de Nord pe cheltuiala statului nord-coreean sau ramasitele sa fie repatriate, pe cheltuiala statului din care proveneam. Am o discutie contradictorie cu ofiterul nord-coreean legata de ingropaciune ,deoarece scrisesem in document ca in caz ca mi se intimpla ceva la Panmunjom doresc sa-mi vind corpul autoritatilor medicale nord-coreene pentru experiente, dar as vrea banii inainte. Ingust la minte ca orice ofiter se invineteste la fatza si urla la mine ca statul nord-coreean nu are nevoie sa plateasca pentru corpul meu, ca zilnic apele raului Yalul le aduc sute de inecati chinezi, sinucigasi, ucisi de mafie sau pur si simplu luati de muson. Un agent Seobiseu ii ia parte ofiterului si imi cere sa nu fac “polemica” . Vad ca nu am cu cine sa vorbesc , asa ca scriu in document ca doresc sa fiu inmormntat in Arad, pe cheluiala statului… Israel (in Israel chiar exista o localitate Arad,locuita de beduini, neacoperita telefonic ). Da-i dracu, sa plateasca evreii,ca au bani.Cu documentele semnate sub brat ofiterul si soldatii coboara. Cascam cu totii ochii pe geamurile autocarului. Vedem sute de tunuri si lansatoare de rachete Ajungem in sfirsit in satul Panmunjon. Satul este la doar 50 km de Seoul, inima dusmanului Coreea de Sud. Mare dezavantaj stratregic pentru Coreea de Sud deoarece din cauza apropierii, cele 40.000 de guri de foc nord-coreene (tunuri si lansatoare de proiectile reactive Kathiusa) pot lansa pe MINUT jumatate milion de lovituri,suficent sa tina in adapost 45 minute toata armata Coreei de Sud, exact cat au nevoie miile de tancuri nord-coreene sa intre in Seoul (de doua ori Nordul a ocupat Seoul in timpul razboiului) . Satul Panmunjon are o… singura casa,(restul au fost distruse de aviata americana) transformata in muzeu,Muzeul Pacii. In centrul satului..peste 100 autocare, cateva cu turisti straini de la alte hoteluri, dar marea majoritate cu nord-coreeni. 100.000 vizitatori anual are satul de frontiera Panmunjom,(cam tot atata si cei veniti pe partea aialalta,a Coreei de Sud) .Coboram cu totii din autocar. Ghizi ne aseaza pentru inceput intr-o formatie si ne atentioneaza sa nu iesim din ea, ca riscam sa avem mari neplaceri. Eram patit.In 2014 cind am vizitat prima data Panmunjomul, m-am pictisit sa stau in formatie si pentru ca voiam sa fac pisu nu am mers la toaleta autocarului, ci am zis sa merg dupa o capitza de fan de la marginea drumului.Trec peste un mic parapet metalic de la marginea drumului si fac cativa pasi calcand pe niste mici musuroaie de cartita ,ca sa nu ma ud pe pantaloni, ca inainte plouase. Aud ceva chitaituri sub mine, credeam ca calcasem efectiv pe o cartita. In secunda urmatoare sunt inconjurat de vreo 30 de femei militar nord-coreene care tasnesc efectiv din pamant cu armele indreptate spre mine.Mai aud un fluer si imi amintesc ca stateam pe o patura rezemat cu capul de roata autocarului si cineva ma stropea cu apa. Am aflat pe urma ce s-a intimplat. In zona unde intrasem faceau exercitii de mascare in teren un pluton de femei-soldat nord-coreene.Calcasem pe una pe casca si pe cealalta, comandantul lor de pluton, pe ..fund, de aia s-au auzit chitzaiturile. S-au ridicat enervate- la ei femeile fac 7 ani armata-si mi-au aplicat scurt un cocktail de karate : cot, genunchi, muchia palmei).Deci stau cuminte in formatie. Vine ghidul si ne anunta ca la Panmunjom este voie sa facem poze si daca nu aveam aparate putem inchiria sau cumpara chiar de acolo. Desi zona militara era voie fotografiatul ,pentru ca astfel noi, turistii, sa aveam dovada si ulterior sa popularizam nedreapta separare a unui popor. Suntem incurajati discret de ghizi ca putem sa ii injuram pe cei de dincolo de linia de demarcatie, din Sud , cat poftim si chiar sa le facem semne indecente. Asta cu semnul indecent mi-a placut la nebunie . Nu intram la Muzeul Pacii (plin cu poze de americani si sud-coreeni capturati) ci mergem frumos incolonati cam un km, in afara satului, la DMZ ,acolo unde este Casa Libertatii, adica baraca aia celebra, ca sa vedem militarii nord-coreeni pe de-o parte si sud-coreeni si americani pe de cealalta parte fatza in fatza. Vedeam deja steagul nord-coreen de acolo, pus pe cel mai inalt catarg din lume,160 m (cel al Coreei de Sud este doar la 159 m). Ajungem la DMZ. O chestie ciudata: in partea de Sud erau 3 militari in linie ,unul langa altul, in mijloc un militar american voinic, negru, iar langa el doi militari sud-coreeeni. La 20 m, in fatza lor, erau 3 militari nord-coreeni ,dar asezati in..triunghi cu viful spre inamic, numai ca militarul nord-coreean din virful triunghiului nu statea cu fata spre inamici ,ci cu ..spatele,adica transmitea mesajul “ ma doare in coor de voi sud-coreeni si americani” .Am ajuns acolo chiar intr-un moment deosebit. Peste 200 de nord-coreeni, barbati si femei, imbracati in costumele lor nationale, cu bratele pline de flori asteptau sa se intilneasca cu un deputat sud-coreean sustinator al unificarii. Parlamentarul sud-coreean tocmai sosise si era insotit de multi jurnalisti si agenti NIS (securitatea sud-coreena).Parea o intilnire frumoasa. In partea de Sud se intoneaza imnul Coreei de Sud , Aegukka. Bag degetele in gura si fluier in draci. Interesant nu ca nu primesc sprijiul scontat de la sutele de nord-coreeni, dar ma aleg cu un sut in fund de la un subofiter nord-coreean din apropiere. Inteleg citeva secunde mai tarziu cind se intoneaza imnul Coreei de Nord…tot Aegukka. Asta e. Deputatul sud-coreean,la vreo 65 ani se apropie de linia de demarcatie, o femeie nord-coreena se apropie si ea de linie sa ii dea buchetul de flori in semn de bine-venit, deputatul sud-coreean intinde mana peste linie ca sa ia florile, dar calca si cu piciorul vreo 10 cm in partea nord-coreeana. In clipa aia 4 agenti NIS (securitatea sudcoreeana )sar pe el, il trag inapoi si incep sa-l ia la pumni si picioare pana cand deputalul cade lesinat jos .Multimea din partea de Nord huiduie in draci sanctionand astfel brutalitatea celor din NIS. Acestia nu se sinchisesc, il iau de picioare pe deputat si il tarasc pana la Salvare, capul deputatului lasand o urma urata de sange de la frecarea cu betonul. Deputatul incalcase legea sud-coreeana intraind in teritoriul Nordului.
„Uniunea Scriitorilor din România, numită în continuare U.S.R., este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români înfiinţată în anul 1908. U.S.R., declarată persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949, este…
Adrian Toma este un fel de „țeapă de 1 Aprilie” pentru aproape toți oamenii care depind de el (noroc că nu depind mulți) – așa încât, cu ocazia acestei „Zile…
Un rezumat stilizat, cu un zâmbet încă îngăduitor, al înjurăturilor și amenințărilor, primite de la frații suveraniști. Blestem suveranist Te spurc biet globalist iobag Să bei cafea de Babadag Și…
* DISCLAIMER: Conducerea actuală a IPJ Arad este un pamflet și trebuie tratată ca atare! Comisarul-șef Grui Călin Florin nu este, în niciun caz, cel mai iubit dintre polițiști –…
[ACTUALIZARE] După publicarea materialului însoțit de un scurt video cu „bătaia” de la sala lui Gabi Moț, a izbucnit o adevărată isterie online, mai mult întreținută fie de habarniști într-ale…
Măi, dragi cititori, voi l-ați observat pe deputatul Flavius Măduța părăsind „scena politică” pe șest… pe scara de incendiu… în timp ce noi ne uitam în altă parte? L-ați văzut…
O minimă testare a coeficientului de inteligență și o sumară evaluare psihiatrică s-ar impune în cazul candidaților la orice funcție în stat, în special și mai ales la cea de…
În ultima sa vizită la Bruxelles, MEP-ul Gheorghe Falcă a fost văzut intrând pe ușa din spate a unei săli de conferințe închiriate special pentru o discuție „de afaceri”. Deși…
Administrează consimțământul
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale
Mereu activ
Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici
Stocarea tehnică sau accesul care sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice.Stocarea tehnică sau accesul care sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice anonime. Fără o citație, conformitatea voluntară din partea Furnizorului tău de servicii de internet sau înregistrările suplimentare de la o terță parte, informațiile stocate sau preluate numai în acest scop nu pot fi utilizate de obicei pentru a te identifica.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
1 comentariu. Leave new
Gheorghe Bozgan@Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=100056582863142
– una dintre creațiile sale emblematice:
PANMUNJOM, COREEA DE NORD – VIZITA MEA LA CEL MAI MILITARIZAT LOC DIN LUME
Era a 6-a zi a ultimei mele vizite in Coreea de Nord (a 9-a din ultimii 5 ani). Nici cel mai fanatic musulman nu merge la Meca de 9 ori in 5 ani, dar explicatia in cazul meu e simpla: la Meca nu sunt bunaciuni ca in Coreea de Nord. Dormeam rupt in patul meu din apartamentul de la etajul 103 al hotelului de lux Ryugyong ,Phenian (ala despre care niste tampiti de pe forum spuneau ca nu e terminat, ori ca nu exista, ori ca s-a prabusit de mult). Ma trezeste din visul meu erotic un apel de la Biroul de Turism al hotelului. O voce suava imi spune in chiar romaneste ” Prietenul nostru Bozgan Gheorghe este invitat la Pannmunjom. Deoarece sunteti singurul turist din Romania, veti merge impreuna cu grupul de turisti rusi. Plecarea peste 30 minute, cu autocarul din parcarea hotelului”. Eram buimac de somn, ca nu ma adaptasem inca la fusul lor orar, asa ca inchid nepoliticos telefonul, ca sa-mi continui somnul si ,speram eu, visul erotic de unde il intrerupsesem. Iar suna telefonul si iar vocea suava „Veniti ca se da si bautura !”. In zece minute eram la autocar. Nu pentru ca credeam eu ca se da bautura, ca stiam ca asta nu poate fi decat trucul pentru rusi, care satui de obiectivele lor militare aveau oroare de cele nord-coreene si trebuiau mobilizati sa vada cel mai militarizat loc din lume -Panmunjom, la frontiera cu Coreea de Sud, numit, culmea, „Zona demilitarizata” .Aveam eu alte planuri mai destepte-invatasem ceva din penultima vizita, la Panmunjom, iar turistii rusi meritau sa fie tzepuitzi ,cel putin ca o chestie de orgoliu national, doar cat sa-mi recuperez partea mea din tezaur. Chiar imi venea sa-mi trag palme, ca daca nu insista cu telefonul Biroul de Turism ratam afacerea din cauza somnului. Adusesem cu mine din Romania 1000 dopuri de ureche, golind efectiv farmaciile Aradului. Investitia.. 100 euro, profit estimat de mine in Coreea de Nord …10.000 euro. Ajung primul la autocar, ca sa bag in combinatia mea pe sofer, element esential. Bat palma cu soferul contra unui pachet de Kent, ca sa simuleze o defectiune de 5 minute pe traseu, la locul ii care ii faceam semn. Imi ia pachetul, dar cand afla ca sunt din Romania numara de 3 ori tigarile si le inteapa pe fiecare cu acul. Totul fiiind ok, imi da emotionat si un pont, vine cu noi si ..Jin-Ae. Cine, naiba e asta ?- intreb. Nu-i venea sa creada ca nu stiam cine este, cat de ignorant puteam fi.
-E a 3-a ca frumusete din Coreea de Nord,omule.
-De unde stii ca e a 3-a ? intreb eu, ca stiam ca in Coreea de Nord nu sunt concursuri de frumusete..
-Pentru ca pe primul loc e Ri Sol Ju, sotia Iubitului Maresal, iar pe locul doi e Kim Yo-Jong, sora Iubitului Maresal ,zice soferul. -Cum, a murit mama maresalului ?-mimez eu stupoarea,din moment ce pe locul 3-a era Jin-Ae .-Nu a murit- zice el nervos simtind bascalia-dar aia nu se pune la socoteala,ca intra la alta categorie de varsta.
Logic, gandesc eu.
Jin-Ae e necasatorita- mai adauga el in timp ce isi lustruia de zor pantofii cu batista- sa vedem cine-o fi norocosul. Am 15 ani vechime Partidul Muncii, s-ar putea sa o interesez- spune el..
Cand aud asta fac stanga imprejur, fug la apartament si imi schimb imediat tinuta sport.Trag rapid costumul meu Armani-1000 euro ( scurtasem pantalonii cu 15 cm, ca sa mi se vada sosetele de 75 euro), pun curea –150 euro, camasa-100 euro, pantofi- 300 euro, ceas 700 euro si.. la autocar. Dupa 20 de minute vine si tovarasa Jin-Ae …colanti 5 euro, maieu 1 euro si tenisi 2 euro. Mortala, ce-i drept, ii citeam pe “buze”prin colantii mulati pe corp.. Numai ca nu venea singura, tinea la brat un rusnac tip.. Goliat . Ma imbracasem aiurea pentru ea, caJin-Ae avea ochi numai pentru uriasul rus, cu muschii fruntii cat bicepsul meu. –
Asta urias e Aleksei, ofiter GRU -zice soferul- e prieten cu Iubitul Maresal.
Opa,deci asta-i celebru Aleksei, auzisem si eu acolo legenda lui Aleksei, care a dus la demisia sefului spionajului sud-coreean. In 2012, Kim Jong-un a asistat la un antrenament al trupelor de comando din RGB (spionajul militar nord-coreean) l-a remarcat in delegatia rusa a GRU (spionajul militar rus) pe uriasul Aleksei (2,10 cm si 225 kg), luptator in comandoul Spetsnaz al GRU. Kim Jong-un i-a cerut sefului delegatiei rusesti sa i-l imprumute pe Aleksei pentru cateva zile. Seful delegatiei ruse a acceptat si Aleksei a fost transformat de RBG in ..asiatic, adica a fost pudrat cu galben, machiat pentru a avea ochi oblici, apoi i s-a dat o uniforma militara nord-coreeana de soldat si dus la o parada militara grandiosa in Phenian, urmarita si de jurnalisti straini. Rolul lui Aleksei: sa coboare ,aparent dintr-o necesitate, dintr-un camion senilat cu prelata si apoi sa urce rapid inapoi, dar in asa fel incat scena sa fie remarcata de cat mai multi jurnalisti straini (majoritatea spioni). In prealabil, in randul jurnalistilor, Seobiseu (securitatea nord-coreeana) a lansat zvonul cum ca Coreea de Nord ar avea o arma secreta, militari modificati genetic, foarte uriasi si cu o putere ,vaz, auz si viteza de 10 ori mai mare decat a unui militar obisnuit. La parada un camionul senilat se opreste brusc .Aparent o defectiune. Jurnalistii se focuseaza cu camerele pe el, superproba a tehnicii proaste nord-coreene, credeau ei .Uriasul Aleksei trage prelata, sare din camion, misca senila cum ati misca voi lantul la bicicleta, apoi reintra sub prelata camionului, care pleaca in tromba sa ajunga formatia. Gigantul soldat “nord-coreean” a fost prezentat imediat in presa occidenta ca o ciudatenie. CIA si NIS (spionajul sud-coreean) au inteles ca “ciudatenia” trebuia sa fie precis unul din mutantii genetic nord-coreeni si au intrat in alerta in fata acestei noi arme secrete nord-coreene, cheltuind fiecare peste 50 milioane usd pentru cercetari genetice aiurea. Pana la urma s-a aflat cacialmaua nord-coreeana si seful NIS a fost data afara pe motiv de prostie. Sa revin insa la subiect .Vin si restul rusilor la autocar, vreo 40 perechi, fiecare rusnac cu cite o bunaciune de a lor (nu se comparau cu nord-coreencele, dar si rusoaicele astea meritau vazute si nu numai). Vin si translatorii nord-coreeni si doi agenti Seobiseu (securitatea nord-coreeana) pentru supravegherea turistilor Incident la imbaracarea in autocar, Aleksei nu putea urca. Usile la elegantul nostru autocar, erau cu 40 cm mai..inguste ca la noi ,pentru ca au fost proiectate pentru constitutia fizica nord-coreeana, cam 45/30/45 (bust,talie,sold ). Goliatul Alexei nu putea urca, din cauza ca pe langa spatiul ingust al usilor mai era la mijlocul usi si cadrul metalic de sens (coborare/ urcare).Toata lumea isi da cu presupusul cum sa-l bagam inauntru pe Aleksei. Sa-l bagam folosind o ranga, zice un agent Seobiseu; sa-l bagam folosind un unguent ca sa lunece, zice Jin-Ae. Pana la urma toti au fost de acord cu parerea mea, de loc dezinteresata, sa-l bagam in p…ma-sii ,adica sa plecam fara el (voiam sa o tratez eu de singuratate pe Jin-Ae) .Lui Aleksei nu ii venea sa creada ce auzea, asa ca vine la usa autocarului si rasuceste prin forta mainilor de vreo 4 ori cadrul metalic de sens facandu-l spirala ADN si intra . Plecam la drum spre Panmunjom. Un ghid face la microfon prezentarea obiectivului. Eu il mai vazusem de 2 ori. (un sat aflat pe linia de frontiera cu Coreea de Sud, lunga de 240 km. Panmunjom este singurul punct de contract intre Nord si Sud (poate fi privit si ca un fel de punct vamal, deoarece zilnic sute de camioane mari trec dimineata din Sud in Nord ducand materia prima la complexul economic comun de la Kaesong, ca seara sa revina in Sud cu marfa) .Ce m-a uimit la Panmunjom a fost ..linia de demarcatie, este practic o linie continua cum este cea de pe sosea, care trece, culmea, prin gropile din sosea (din orgoliu nici Nordul si nici Sudul nu voiau sa acopere gropile, motivand fiecare ca cealalta parte trebuie sa o faca) prin pomi ( linia continua urca pe o parte pe tulpina pomului si coboara printre crengi pe cealalta parte a tulpinei , pentru ca si Nordul si Sudul din ambitie se opuneau taierii, dar nici nu acceptau o deviere de linie de 10 cm. Tot aici se afla o baraca, numita „Casa Libertatii”, linia continua urca pe peretele exterior al baracii, intra pe geam, traversa pardoseala, trece peste o scuipatoare de tabla plina cu nisip, ca sa iasa, apoi, pe un alt geam afara.Cu exceptia satului Panmunjom, unde granita este chiar linia continua de demarcatie, de-a lungul frontierei de 240 km exista o banda de 2-3 km de siguranta, cum ar veni, unde nici una din parti nu are ce cauta .La 5 km de Panmunjom intram in zona difuzoarelor nord-coreene. Mari cat un bloc cu 4 etaje, aceste transmiteau non-stop meciurile de golf ale lui Kim Jong-un, ca sa innebuneasca militarii sud-coreeni. Sudul la randul lui, prin difuzoare tot asa de mari, transmitea non-stop..timpul probabil, cu iminenti musoni ce ar devasta Nordul, ca sa innebuneasca militarii din nord. Difuzoarele bateau cam 15 km (noaptea 30).Geamurile autocarului vibrau de la undele sonore. Fac semnul stabilit soferului. Soferul trage brusc pe dreapta, chiar in fata urioasului difuzor pe motiv de “murit motorul”. Un zgomot infernal patrunde in autocar cand se deschid usile,care “ciudat”, rama blocate deschise. Lamuresc imediat rusii prin biletele ca s-ar putea sa stam acolo si o ora,pana ne preia alt autocar, ca exista riscul sa surzim in timpul asta si ma ofer sa le vand eu dopuri de ureche cu 20 euro perechea, pe care, cica, le-as fi cumparat si eu de la agentul Seobiseu. (nord-coreeni aveau toti, ca ei stiau zona).Lui Aleksei ii dau 6 perechi dopuri, ca avea urechile mari, o perche gratis, bonus din partea mea. Profit 1600 euro, doar la aceasta vizIta. Cum am terminat vanzarea, cum a terminat si soferul verificarea tehnica a autocarului si usile s-au deblocat inchizandu-se ,noi continuand drumul. Mai aveam de parcurs cu vreo 5 km pina la satul Panmunjom, punctul final al vizitei noastre la cea mai militarizata frontiera din lume. Autocarul isi redusese mult viteza deoarece portiunea de sosea pe care intrasem era acum din beton. Pentru tancuri si avioane, ne explica ghidul. Tocmai ieseam dintr-o mica padure cand un murmur de uimire se aude in autocar. Vedem dintr-o data pe dealurile din stanga si dreapta drumului,cam la 2 km ,un exercitiu de mare amploare al tancurilor nord-coreene .Sute de tancuri in mare viteza coborau din varful dealului la vale sarind efectiv in pofida tonajului lor peste obstacole si in goana lor alcatuiau formatiuni de lupta in toate figurile geometrice cunoscute. Spectacolul manevrelor era maret, tancurile dispareau si apareau brusc intrand si iesind din adaposturi speciale perfect mascate. La un moment dat sutele de tancuri se aliniaza pe un rand si ..vedem sclipirea flacarii de la teava tunului. Mai sa fie, ce drac este, trag nebunii spre noi. Doua secunde mai tarziu se aude un bubuit continuu de sar efectiv si dopurile din urechile rusilor din autocar si o perdea de fum alb se naste de-a lungul soselei acoperind perfect tancurile.Trageau cu proiectile fumigene, de mascare . Din perdeau de fum apare un tanc care merge pe marginea drumului paralel cu autocarul. Vedem pe el scris ceva in coreeana si, mare ,10.000. Ne saluta tancul, spune ghidul sef. Este tancul cu numarul 10.000,productie proprie, cel mai bun din lume. Nu era chiar o noutate pentru mine,pentru ca stiam ca Coreea de Nord este pe locul 5 in lume cu 5500 tancuri (iar alte 4500 exportate, jumatate numai in Siria), Fabrica de tancuri din Phenian, cu 17.000 muncitori pe 3 schimburi scoate 8 tancuri pe zi. De unde aveti motorina pentru ele, intreb ghidul, ca astea consuma mult. Din carbunele nostru, spune ghidul, il trasformam in carburanat pentru tancuri si avioane.Tare de tot,gandesc, 10 ani de sanctiuni internationale fara nici un efect, industria nord-coreeana merge in draci. Se lasa linistea,tancurile incheiasera si ele manevrele iar marile difuzoare nord-coreene radio emisia. Autocarul isi reduse mult viteza din cauza barajelor militare din suta in suta de metri. Turistii rusi atat de galagiosi pana in acel moment se linistisera brusc ca prin minune. Doar sforaitul lui Aleksei, uriasul luptator Spetsnaz, mai dovedea o prezenta umana in autocar. Isi bagase in urechile lui mari toate cele 6 perechi de dopuri pe care i le vandusem si dormea profund. Se simtea si in autocar starea de tensiune din zona .Autocarul opreste la o bariera si vedem urcand in el un ofiter si 5 soldati nord-coreeni.Prin ghid ni se aduce la cunostinta ca intram intr-o zona de razboi, unde doar focul a fost oprit, printr-un armistitiu din 1953, incalcat pana azi de peste 400 ori (de regimul marioneta de la Seoul si stapanii lor yanchei, spune ofiterul nord-coreean).Ni se da la semnat un document in engleza prin care suntem informati ca in zona Panmunjom statul nord-coreean nu isi asuma raspunderea pentru integritatea corporala sau viata noastra. Ultima propozitie a documentului ne cerea sa indicam daca dorim sa fim ingropati in Coreea de Nord pe cheltuiala statului nord-coreean sau ramasitele sa fie repatriate, pe cheltuiala statului din care proveneam. Am o discutie contradictorie cu ofiterul nord-coreean legata de ingropaciune ,deoarece scrisesem in document ca in caz ca mi se intimpla ceva la Panmunjom doresc sa-mi vind corpul autoritatilor medicale nord-coreene pentru experiente, dar as vrea banii inainte. Ingust la minte ca orice ofiter se invineteste la fatza si urla la mine ca statul nord-coreean nu are nevoie sa plateasca pentru corpul meu, ca zilnic apele raului Yalul le aduc sute de inecati chinezi, sinucigasi, ucisi de mafie sau pur si simplu luati de muson. Un agent Seobiseu ii ia parte ofiterului si imi cere sa nu fac “polemica” . Vad ca nu am cu cine sa vorbesc , asa ca scriu in document ca doresc sa fiu inmormntat in Arad, pe cheluiala statului… Israel (in Israel chiar exista o localitate Arad,locuita de beduini, neacoperita telefonic ). Da-i dracu, sa plateasca evreii,ca au bani.Cu documentele semnate sub brat ofiterul si soldatii coboara. Cascam cu totii ochii pe geamurile autocarului. Vedem sute de tunuri si lansatoare de rachete Ajungem in sfirsit in satul Panmunjon. Satul este la doar 50 km de Seoul, inima dusmanului Coreea de Sud. Mare dezavantaj stratregic pentru Coreea de Sud deoarece din cauza apropierii, cele 40.000 de guri de foc nord-coreene (tunuri si lansatoare de proiectile reactive Kathiusa) pot lansa pe MINUT jumatate milion de lovituri,suficent sa tina in adapost 45 minute toata armata Coreei de Sud, exact cat au nevoie miile de tancuri nord-coreene sa intre in Seoul (de doua ori Nordul a ocupat Seoul in timpul razboiului) . Satul Panmunjon are o… singura casa,(restul au fost distruse de aviata americana) transformata in muzeu,Muzeul Pacii. In centrul satului..peste 100 autocare, cateva cu turisti straini de la alte hoteluri, dar marea majoritate cu nord-coreeni. 100.000 vizitatori anual are satul de frontiera Panmunjom,(cam tot atata si cei veniti pe partea aialalta,a Coreei de Sud) .Coboram cu totii din autocar. Ghizi ne aseaza pentru inceput intr-o formatie si ne atentioneaza sa nu iesim din ea, ca riscam sa avem mari neplaceri. Eram patit.In 2014 cind am vizitat prima data Panmunjomul, m-am pictisit sa stau in formatie si pentru ca voiam sa fac pisu nu am mers la toaleta autocarului, ci am zis sa merg dupa o capitza de fan de la marginea drumului.Trec peste un mic parapet metalic de la marginea drumului si fac cativa pasi calcand pe niste mici musuroaie de cartita ,ca sa nu ma ud pe pantaloni, ca inainte plouase. Aud ceva chitaituri sub mine, credeam ca calcasem efectiv pe o cartita. In secunda urmatoare sunt inconjurat de vreo 30 de femei militar nord-coreene care tasnesc efectiv din pamant cu armele indreptate spre mine.Mai aud un fluer si imi amintesc ca stateam pe o patura rezemat cu capul de roata autocarului si cineva ma stropea cu apa. Am aflat pe urma ce s-a intimplat. In zona unde intrasem faceau exercitii de mascare in teren un pluton de femei-soldat nord-coreene.Calcasem pe una pe casca si pe cealalta, comandantul lor de pluton, pe ..fund, de aia s-au auzit chitzaiturile. S-au ridicat enervate- la ei femeile fac 7 ani armata-si mi-au aplicat scurt un cocktail de karate : cot, genunchi, muchia palmei).Deci stau cuminte in formatie. Vine ghidul si ne anunta ca la Panmunjom este voie sa facem poze si daca nu aveam aparate putem inchiria sau cumpara chiar de acolo. Desi zona militara era voie fotografiatul ,pentru ca astfel noi, turistii, sa aveam dovada si ulterior sa popularizam nedreapta separare a unui popor. Suntem incurajati discret de ghizi ca putem sa ii injuram pe cei de dincolo de linia de demarcatie, din Sud , cat poftim si chiar sa le facem semne indecente. Asta cu semnul indecent mi-a placut la nebunie . Nu intram la Muzeul Pacii (plin cu poze de americani si sud-coreeni capturati) ci mergem frumos incolonati cam un km, in afara satului, la DMZ ,acolo unde este Casa Libertatii, adica baraca aia celebra, ca sa vedem militarii nord-coreeni pe de-o parte si sud-coreeni si americani pe de cealalta parte fatza in fatza. Vedeam deja steagul nord-coreen de acolo, pus pe cel mai inalt catarg din lume,160 m (cel al Coreei de Sud este doar la 159 m). Ajungem la DMZ. O chestie ciudata: in partea de Sud erau 3 militari in linie ,unul langa altul, in mijloc un militar american voinic, negru, iar langa el doi militari sud-coreeeni. La 20 m, in fatza lor, erau 3 militari nord-coreeni ,dar asezati in..triunghi cu viful spre inamic, numai ca militarul nord-coreean din virful triunghiului nu statea cu fata spre inamici ,ci cu ..spatele,adica transmitea mesajul “ ma doare in coor de voi sud-coreeni si americani” .Am ajuns acolo chiar intr-un moment deosebit. Peste 200 de nord-coreeni, barbati si femei, imbracati in costumele lor nationale, cu bratele pline de flori asteptau sa se intilneasca cu un deputat sud-coreean sustinator al unificarii. Parlamentarul sud-coreean tocmai sosise si era insotit de multi jurnalisti si agenti NIS (securitatea sud-coreena).Parea o intilnire frumoasa. In partea de Sud se intoneaza imnul Coreei de Sud , Aegukka. Bag degetele in gura si fluier in draci. Interesant nu ca nu primesc sprijiul scontat de la sutele de nord-coreeni, dar ma aleg cu un sut in fund de la un subofiter nord-coreean din apropiere. Inteleg citeva secunde mai tarziu cind se intoneaza imnul Coreei de Nord…tot Aegukka. Asta e. Deputatul sud-coreean,la vreo 65 ani se apropie de linia de demarcatie, o femeie nord-coreena se apropie si ea de linie sa ii dea buchetul de flori in semn de bine-venit, deputatul sud-coreean intinde mana peste linie ca sa ia florile, dar calca si cu piciorul vreo 10 cm in partea nord-coreeana. In clipa aia 4 agenti NIS (securitatea sudcoreeana )sar pe el, il trag inapoi si incep sa-l ia la pumni si picioare pana cand deputalul cade lesinat jos .Multimea din partea de Nord huiduie in draci sanctionand astfel brutalitatea celor din NIS. Acestia nu se sinchisesc, il iau de picioare pe deputat si il tarasc pana la Salvare, capul deputatului lasand o urma urata de sange de la frecarea cu betonul. Deputatul incalcase legea sud-coreeana intraind in teritoriul Nordului.