S-a tras cortina peste cea de-a V-a ediție a „Festivalului graiului, portului, obiceiurilor și cântecului popular”, desfășurat sub deviza „Graiul care ne unește”, cu participare internațională.
Sărbătoarea românilor, la Revetiș
Ce poate fi mai frumos decât să asculți oameni care locuiesc în alte țări, dar care vorbesc ca și tine, să constați că au costume, cântece și obiceiuri care se aseamănă cu ale tale, ca au aceleași îndeletniciri ca și ale tale. Motive suficiente să adeverești că „veșnicia s-a născut la sat” și că „România este înconjurată de români”?…
Alături de noi, în încercarea de a arăta cât de frumos este graiul nostru, ce costume și obiceiuri frumoase avem și cât de duioasă este doina, i-am avut pe prietenii noștri din Micherechi (Ungaria), Asociația de femei „Valea Teiului”, Coștei – Serbia, Grupul folcloric „Velimir Marchicevic”, din Majdampek și Asociația românilor „Poiana Lungă”, Țerovița – Valea Timocului, iar din țară, Grupul vocal „Podgorenii”, din Șiria, Grupul vocal „Petale de umor”, Vața, județul Hunedoara, Formația „Sound Band Muzic”, din Timișoara, precum și mulți soliști și concurenți.
Ziua a început cu participarea la Sfânta Liturghie, oficiată de preotul paroh Mădălin Rău, alături de preotul Ionuț Negru din Micherechi. La finalul slujbei de la biserică, cei prezenți au participat la un concert de pricesne susținut de grupul vocal „Străjerii”, Ionela Braica, Ștefan și Ștefănuț Galea și Maria Colgia, o solistă cu o voce foarte frumoasă, concurentă la emisiunea televizată „Vedeta populară”.
Până la începerea programului artistic, cei prezenți au avut ocazia să urmărească la lucru, echipele care se întreceau în cadrul concursului „Tocana la români”, sau să viziteze standurile cu produse prezentate de oameni ai locului, precum și standul cu costume populare specifice Coșteiului.
Programul a început cu intonarea Imnului României, de către Fanfara Bisericii ortodoxe Almaș și înălțarea pe catarg a drapelului tricolor. în continuare s-a oficiat un Te Deum, apoi un cuvânt de bun venit, rostit de primarul comunei Dieci, Ștefan Galea. Chemarea la întâlnirea cu graiul și portul strămoșesc a fost dat de Mihailo Jovanovici, cu buciumul său și cu o scurtă rugăciune specifică Văii Timocului.
A venit rândul tinerilor din cele trei județe și regiuni să se întreacă în interpretarea unor poezii în grai, mai apoi au venit interpreții instrumentiști. Concurenți bine pregătiți, prestații care au smuls ropote de aplauze de la cei care au sfidat căldura pentru a participa la manifestare. Cu siguranță, concursurile din acest an au pus la grea încercare juriul pentru a putea departaja concurenții.
După decernarea premiilor, pe scenă au urcat soliștii vocali, programul derulându-se pe regiuni. Tineri care bat la porțile afirmării, dar și debutanți (tineri sau mai puțin tineri), au încântat audiența. Acesta a fost momentul în care zeci de lampioane s-au înălțat în văzduh, pentru a atrage atenția asupra sărbătorii românilor adunați la Revetiș.
De ce „festival internațional”?
La o primă analiză, această titulatură pare puțin forțată când este vorba despre grai. Adevărul este că această alăturare nu este întâmplătoare, că există multe similitudini între noi și invitați. Dacă în cazul românilor din Ungaria, asemănarea și deosebirile în ceea ce privește graiul sunt mai cunoscute, în cazul românilor din Serbia, situația nu este la fel. Când am decis să invităm și români din Serbia, am luat în calcul unele studii care arată că în urmă cu aproximativ 250 de ani, atât în Voivodina, cât și în Valea Timocului, au fost deportați români din zona noastră. Dacă în unele sate din zona Coșteiului, cum ar fi Srediștea Mică, Ovcea, Glogoni, Toracul Mic, au fost colonizați români din Depresiunea Hălmagiu – Brad, până spre Gârda și Abrud, pe Valea Pecului, în Timoc, mare parte din români proveneau din Depresiunea Almaș – Gurahonț.
Așa a ajuns duminică, la Revetiș, prietenul nostru Mihail (Mihailo Jovanovici), împreună cu soția Liliana și câțiva prieteni. Un român adevărat care își iubește originea și care luptă pentru dreptul de a se numi români. Acest om organizează un festival al românilor la el acasă și mai nou, împreună cu sătenii, a început construcția unei biserici, în propria grădină. Îmbrăcat în frumosul lor costum popular, cu „plăvățul” din piele de oaie pe cap, cu opinci din piele de porc cu părul în exterior și cu „bușimu” în mână, pare un dac coborât de pe Columna lui Traian.
Dorința tuturor invitaților de a continua colaborarea, precum și propunerea de a organiza astfel de manifestări legate de grai, port, obiceiuri și cântec popular și în comunitățile lor, ne pot ajuta să înțelegem mai bine asemănările și diferențele, să ne cunoaștem mai bine originile.
Autor: Pavel Cristea
