LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (vii)
Scrisoarea a treia: SCRISOARE-DESCHISĂ CĂTRE EXCELENȚA SA, Monsieur Le President de la Republique Francaise, EMMANUEL JEAN-MICHEL FREDERIC MACRON
Monsieur le President de la Republique,
J’ai l’honneur d’attirer Votre aimable attention sur moi: sunt un umil cetățean român-ardelean, născut, școlit și trăit o primă jumătate de viață în capitala ținutului pe care Occidentalii îl numesc – cuprinși de fiorii oripilanți ai groazei înspăimântătoare și literaturizante – Dracula’s Land. Doresc să-mi păstrez anonimatul și, deci, voi semna numai la sfârșitul prezentei epistole – expresie a unor similare spaime freudian-fobice – care-mi angoasează existența atunci când mă gândesc la Dv, Excelență și la norii negri de la terrible tempete care se adună asupra capetelor Dv. … Căci sunteți o mare personalitate istorică și de stat, deci aveți mai multe capuri… [salve, EBA-Băsescu, sunt în ton lexical cu tine!… ]. Am redat denumirea englezească a ținutului meu de baștină, pe de o parte, respectând tradiția irlandeză a lui Bram Stoker, pe de altă parte, trăind finalul celei de-a doua părți a trecerii mele pe pământ în Perfidul Albion… c’est a dire, la 2,75 (calculat!) aruncături de băț de Palatul Elysee… recte în Kent County-ul britanic. Peste La Manche/English Channel… Oh, da, știu, Engliterra, eternul dușman al dulcei și blândei Franțe! Înainte de a Vă înșira cât mai sistematic les profondes raisons de ma lettre, permiteți-mi să-mi șterg o lacrimă de la colțul ochiului: văd în Excelența Dv. un genuin Vercingetorix, care nu mai sălășuiește în mitica cetate a Alesiei, ci în cea prezentă, a Luteției, vânat, nu de ipocritul, perfidul și prea-latinul Caesar, ci de găina-cocoș galic contemporan Marine Le Pen…de France (?)! Dacă ilustrul Caesar a rostit – după cucerirea Galiei și înainte de năvala asupra Romei, trecând Rubiconul – Alea iacta est (apud Suetonius), atunci, Șoșo-Bau-Bau-ul franțuzesc, a rostit, după „cucerirea” Parlamentului European și după victoria în primul tur de scrutin – la generalele anticipate din Franța – înaintea fatidicei zile de 7 iulie a.c., Quelle merde, quelle connerie! Mai pe românește (vreau să zic, englezește), Fuck you!…
Oui, Monsieur le President, știu și eu că trăim clipe de cumpănă splendid scârțâitoare: la marșul triumfal al echipei Franței spre un nou titlu european în UEFA (Allez Les Blues!), la Zorii Roz ai începerii Jocurilor Olimpice la Paris, cu festivități de deschidere plutitoare (la propriu!) pe Sena, da,… la toate aceste momente glorioase se lipește sordid vaietul înlăcrimat de groaza instalării la Palais Matignon a unui nimiric de limax: Jordan Bardella!
Ave Imperator JUPITER, moritori te salutant! Monsieur le President, nu știu de ce presa franceză V-a poreclit „Jupiter”… dar mă iau și eu după vorbele, tot ale lui Suetonius, din De vita Caesarum… Permiteți-mi să trec la obiectivul și obiectul principal (și principial!) al rândurilor mele pe care Vi le adresez cu cuvenita umilință, modestie și prea-plecăciune : în numele poporului român – profund influențat în vâna sa culturală clasică de lumea și civilizația franceză, dar infestat de nămolul actual de anglicisme, So help me God (!) – în numele urmașilor geto-dacici, dar demni urmași și ai lui Decebal și ai lui Traian (hispanicul!), Vă sugerez să treceți de îndată la faptele de a căror intențiune Vă acuză perfida Marine Le Pen – puneți naibii și urgent de o Lovitură de Stat administrativă (ce-o fi aia?….), ca să liniștiți toată suflarea Europei cu sufletul la gură (au bout de souffle)! De vreți să fiți un demn urmaș al lui Vercingetorix și un consecvent apărător al celei de-a Cincea Republici (1958), dar să nu să sfârșiți ca Marele Gal (prizonierat și apoi asasinare la Roma), sau ca Marele Decebal, în definitiv, român sadea (sinucis pe lângă pe lângă Sarmizegetusa Regia), atunci purcedeți de îndată la o sfântă dictatură drăcească și eradicați neonazismul și naționalismul deșănțat (a la francaise…)! Și la noi, în Românica, avem o Marine Le Pen-ă locală și Șoșo-Bau-Bau-ă iar conducătorii noștri atât de dragi și scumpi trebuie să se gândească la… Nu uitați, Monsieur Le President, justificarea, cât se poate de rezonabilă, adusă de prea-rusnacul Putin („prietenul” Dv.!…) la scârnava atacare și invadare a Ukrainei… Măcar, folosiți-l și urmați-l ca bun exemplu…
Iar acum, revenons a nos moutons… (let’s return to our sheep [not to our shit]): Excelență, înainte de a vă argumenta sistematic sugestia mea, venită din rărunchii poporului meu dar și după o aprigă cetire și une lecture appliquee a cam tot ce s-a scris în presa anglo-franceză în aceste ultime zile, Vă rog să-mi permiteți a recapitula pe scurt, succint și concentrat, ultimele informații pe care le-am picked up, nu pentru știința Dv., care știu că deja știe…, ci pentru românașii noștri, mai ales cei convivi cu mine în patria lui Shakespeare și care cam sunt „paraleli|” cu realitatea politică din „vecini”… (deh, și aici, printre vajnicii/cele băutori/băutoare de bere, whisky și gin, bântuie duhul spurcat al alegerilor generale). „Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor!”…
a) Dreapta franceză, zisă acum Rassemblement National (partidul familiei Le Pen) + aliatul său Eric Ciotti de la Les Republicains (din câte știu, poate greșesc, dat afară din respectiva formație politică) obține (după primul tur de scrutin) 33,14 % din sufragii, i.e., cam peste 10 milioane de voturi. 39 de deputați au „ieșit” (sunt aleși) încă din acest prim tur! Locul doi e ocupat de extrema cealaltă – stânga: noul bloc al stângii, recte Noul Front Popular: 27,99 % din sufragii; deci cam 9 milioane de voturi; 32 de deputați aleși din primul tur. En fin, locul trei (care contează!) revine „Alianței prezidențiale”, i.e. Ensemble, cu 20,76 % din sufragii, echivalentul a cam 7 milioane de voturi și doar cu 2 deputați ales „din prima”.
b) Prezența la vot a fost de 66,71 %! Adică, un nou record de participare, după multă, multă vreme! Sistemul electoral francez permite ca în turul al II-lea să intre numai cei ce-au întrunit cel puțin 12,5 % din voturile exprimate. Pentru a obține majoritatea absolută în Adunarea Națională (577 de locuri) este nevoie de minimum 289 de locuri câștigate.
c) Marine Le Pen? „Punct ochit, punct țintit” (țicnit și zdrobit!)! Câștigă un mandat de deputat cu 54% din primul tur! Nu se vrea premier, țintește mult mai „SUS” și pentru asta, e dispusă a mai aștepta încă vreo trei ani („ben-sur”, dacă nu se sinucide sau „este sinucis” actualul Președinte al Franței, E. Macron; nu mă refer doar la o „dispariție” neapărat politică, ci… poate…fizică…). Propunerea de viitor premier, „la gustul” Șoșo-Bau-Bau-ului Franței, este Jordan Bardella, un „tinerel” de numai 28 de ani. Nu prea știu cât este de „școlit”, gurile rele spun că n-ar fi terminat nici măcar vreo facultate de studii superioare … deh, se poartă și pe la case mai mici… Se mai zice pe la colțuri că băiatul ăsta nu ar accepta „onoarea” decât dacă R.N. (partidul, vra’ să zică) va obține majoritatea absolută…
d) Un personaj aparte, obraznic și scandalagiu de felul lui, (un fel de Gică a lu’ Simion, schizofrenicul nostru românesc, dar în varianta a la francaise) este Jean-Luc Melanchon de la „Franța nesupusă”, stânga populistă extremă ce adună prin preajma sa și socialiștii și ecologiștii (verzii) și comuniștii (foarte roșii). Se pare că între Noul Front Popular și Reuniunea Națională (dreapta naționalistă și populistă) nu ar putea exista vreo înțelegere pentru turul II.
e) Italia – creuzetul încă din Renaștere pentru ideile politice ale Europei – este considerată (oare întemeiat?) exemplul de urmat pentru R.S. Se face trimitere la Fratelli d’Italia cu Georgia Melloni în față, i.e. premier actual în Cizmă. I se atribuie puternice rădăcini în extrema dreaptă, dar „găinușa italiană” (nu galică!) nu a cotit așa de ferm spre direcția cu care era cotată.
După acest big picture al situației din Galia contemporană,
Vă rog să-mi acordați privilegiul de a vă face câteva modeste sugestii, mânat de dragostea de soră mai mică a Franței față de Sora-Franța Mare (care, fie vorba între noi, a cam neglijat-o pe sărmana sa „mezină” de la Sus-Est, în ultimele opt-nouă decenii). Avem și noi acest specimen de muscă de rahat, ce muscă, viespe veninoasă de-a dreptul (!), Marine Le Pen-a poporului nostru, pe care, cu mult drag și iubire patriotică, o drăgălim Șoșo-Bau-Bau–ul național… Deci știm cam ce tratament „medico-psihiatro-patologic” putem recomanda și ilustrei noastre surori mai mari – Notre Soeur Aînee… – pentru a fi administrat cu succes acolo unde este strictement necessaire!
Cher illustre monsieur le President,
Personal, sunt adeptul anarhiei bine temperate. Problema e că aceasta se poate introduce foarte simplu, printr-o inițială (sic!) fază de regim autoritar (chiar autoritar-dictatorial-fascistoid și comunistoid), după care să urmeze – firesc! – tranziția spre adevărata libertate oferită de sus-numita anarhie. Nu închideți ochii, Monsieur Le President, la experiența Românicăi: ea a trecut de la un regim autoritar de dictatură personală de familie, sub pretextul comunismului multilateral, la o perioadă de tranziție spre mult-visata anarhie bine temperată și care perioadă încă nu s-a încheiat: aici, în Dacia post-dacică avem deja ceva anarhie, dar nu e încă destul de bine-temperată! Prin „temperată”, moi, je comprends ceva „super-temperamentat”…
Monsieur Le President,
Sunteți absolvent al ilustrei E.N.A. (Ecole Nationale d’Administration), la fel și actualul Dv. Premier Ministre, tânărul dar merituosul Gabriel Nissim ATTAL de Couriss; ați fost ales prima oară, al 25-lea Președinte în 2017, la centenarul Marii Revoluții Bolșevice din Octombrie (actuala Rusie post-sovietică dar neo-bolșevico sovietică), V-ați născut în 1977 (21 decembrie, Amiens), anul Marelui Cutremur din Românica; D-l Attal s-a născut în 1989 (Clamart) anul Marii Zguduituri de la Bucarest-Roumanie… nu sunt adeptul destinologiei numerologice, dar cred că aveți în față, de înfăptuit o mare ursită fatal-predestinată. Prin calitățile larg recunoscute pe care le aveți, nu Vă rămâne decât să vă îndepliniți destinul: luați-o înaintea scorpiei franceze de Marine Le Pen, recte, înfăptuiți degrabă o Lovitură de Stat Administrativă! Dacă tot Vă acuză nemernicii de această intenție…, atunci pourquoi pas?! Adunați-i, prin forța brațului înarmat al Franței, pe toți nebunii și mișeii din elitele de extremă dreaptă și stângă. Puneți-i sub pază bună și trimiteți-i plocon „prietenului” Vladimir Vladimirovici. Acesta va ști ce să facă cu cele două categorii – nebunii și mișeii (vorba poetului nostru național, Mihail Eminescu) – Siberia geme de plăcerea așteptării lor. Nu uitați însă să le dați și haine groase, de tipul clasicei pufoaice rusești… N-ar fi rău dacă ați proceda la fel și cu marea emigrație rusă multi-milionară și miliardară, trădătoare de neam și țară sovietică și care-și face veacul de super-lux prin cele mai exclusiviste coclauri franceze, sfindându-i pe proprii Dv. concetățeni (în primul rând, les bons francais!). din nou, pourquoi pas?
Monsieur,
Renunțați la proiectul de a trimite arme și muniție performantă, personal militar de instruire în Ukraina! Luați exemplul blajinului premier maghiar (hongrois) Viktor Orban: după scurta sa vizită la Președintele Zelenski, la Kiev, a reiterat ideea unui armistițiu! Susțineți-l! Lăsați-i pe sărmanii ucraineni în plata Domnului… Putin! În definitiv, Ukraina e țara lui, cristelnița în care s-a botezat, la începuturile sale, poporul rus! Întreg! Oscilantele țări europene libere (Austria, Slovacia, Germania și Italia) abia așteaptă exemplul măreței Franțe. Lăsați-i pe yankei să se spele ei pe cap cu războiul din Ukraina. Va veni, probabil, năbădăiosul de Trump la Casa Albă și atunci, pe unde va scoate cămașa, glorioasa Franță?
Notre bon ami et frere aîne et grand, Emmanuel,
Problema actuală și crucială a Franței de azi c’est le terrorisme! Același pericol grav plutește, de fapt, asupra întregii Europe Occidentale civilizate! Colac peste pupăză, (Roulez sur la poupee!), aveți de dus în spate și cu succes încă, Jocurile Olimpice de Vară ale anului 2024… Trebuie făcut ceva: aveți deja experiența amară a atâtor și atâtor acte teroriste comise de islamo-gauchism! Situația fostelor mari metropole coloniale ale Europei (Marea Britanie, Franța, Spania, Portugalia, Belgia, Țările de Jos etc….) nu este deloc confortabilă: imigranții din fostele colonii trebuie suportați cumva… dar nu prin sacrificarea și umilirea populațiilor indigene ale acestor țări atât de civilizate! Extremiștii de dreapta au cumva dreptate, dar soluția nu poate fi un „cordon sanitar” impenetrabil… E o utopie! Nici yankeii n-au reușit la Sud, pe Rio Grande del Norte! Și totuși… Eu știu ce-ar fi „de făcut”, dar mi-e teamă că mă vor hali cu fulgi cu tot instituții „filantropice” (cum ar fi în Românica, CNA, sau CNCD)… Cred că știți și Dv… Rămâne la ingeniozitatea marelui nostru bun prieren și frate mai mare!…
Cher Emmanuel,
Atrag atenția asupra faptului că partidul preluat din 2011 de către Șoșo-Bau-Bau-a Franței a reușit parțial o „normalizare”, o apropiere de elitele franceze! Mulți absolvenți de ENA, și… aleși la recentele „europene” pe listele E.N.!… Marea ademenire parșivă, perversă și în stil foarte leninist! Și, pentru măreața Franță, un Cal troian (Le cheval de Troie / The Trojan horse) al Rusiei neo-imperiale și neo-sovietice! Nu te lăsa păcălit de viperele crescute la sânul elitei naționale. E nevoie de o nouă Mare Revoluție Franceză inversă! Neo-montaniarzii trebuie să le-o coacă bine neo-girondinilor, mai ales iacobinilor! O neo-ghilotină! E nevoie de un nou Robespierre invers! Să adaptăm la realele și stringentele nevoi ale Franței ideea de „condiții rezonabile” a mișcării „Bloquons-les!” inițiată de Bernard Henri-Levy! Sau, așa cum se vorbea, e nevoie de un purement francais „Strurm und Drang”! Nu cum l-a „inventat” în 1776 (Anul Revoluției și Independenței americane!) F.M. Klinger, ci așa cum l-a preluat, visat și propovăduit marele Goethe! Cât despre extrema stângă, care ar vrea să mute toți sărăntocii lumii în mijlocul burtă-verzimii franceze, soluția nu poate fi decât una: nu o pomenesc deschis, dar știi, Mon Ami, de ce…
Manuel dragule,
Ai remarcat – cu bună știință și clarviziune – că apelativele mele către tine devin tot mai apropiate, la pragul intimității… Este și normal: pe măsură ce mă defulez, mă simt tot mai aproape de Franța și de tine! În definitiv, nu locuiesc decât peste Canalul Mânecii sau străbătând Euro-Tunel-ul! Cât de aproape e Kent-ul, ca județ britanic de Paris și Kentul ca țigară de lux de românași! Și aici, pe teritoriul Majestății Sale Britanice vor avea loc alegeri! Cât de curând. Dar briții sunt enervant de calmi, liniștiți și sereni. Chiar dacă – așa cum se spune pe aici – le vor da un șut zdravăn în dos (un coup de pied au cul) conservatorilor și vor „ieși” șugubeții de laburiști. Ceva invers față de ceea ce e pe cale să se petreacă în dulcea Franță…
Bace Manuele,
Mă opresc aici cu scurta mea epistolă…. Mon Dieu, câte aș fi avut încă să-ți spun, să-ți propun, să-ți sugerez!… Poate, altă dată! Eu îți urez din toată inima mea de român-ardelean pro-franco-englez, noi și mari succesuri [Pace, EBA!] în întreprinderea ta temerară! Drept pentru care și semnez… VIVE LA FRANCE!
Citește și:
- LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (6)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
