Semnificație creștină
Întâmpinarea Domnului (la ortodocși) sau Curățirea Sfintei Marii (la catolici) este cinstită de cele două Biserici pe 2 februarie. Este o sărbătoare care ne amintește de momentul în care Hristos este adus la Templu din Ierusalim de Fecioara Maria și de Iosif pentru împlinirea rânduielilor Legii. În Templu este întâmpinat de Simeon și de Ana. După legea iudaică, la 40 de zile de la nașterea pruncului de parte bărbătească, mama acestuia trebuia să meargă la Templu ca să-l închine lui Dumnezeu, cu gândul că din acesta se poate ridica Mesia. Tot în această zi avea loc și curățirea mamei, care se făcea prin aducere de jertfă a unui miel ca ardere-de-tot și a unui porumbel ca jertfă pentru păcat, în cazul familiilor bogate sau a doi porumbei – unul pentru ardere-de-tot și altul jertfă pentru păcat, în cazul celor săraci.
Potrivit Tradiției, dreptul Simeon a fost unul dintre traducătorii în limba greacă cărților Vechiului Testament. Ajuns la textul „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu” (Isaia VII, 14), traduce cuvântul „Fecioară” prin „femeie”, căci era de neînțeles pentru el ca o fecioară să nască. Pentru această neînțelegere, Dumnezeu i-a făgăduit că nu va muri până nu-L va vedea pe Cel născut din Fecioara Maria.
Dreptul Simeon îl primește în brațe pe Hristos și rostește cuvintele: „Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău Israel”. (Luca 2, 25-26). Această rugăciune este citită de fiecare dată la slujba Vecerniei, pentru că această slujbă simbolizează perioada de așteptare a lui Mesia, iar în persoana lui Simeon se împlinește așteptarea tuturor drepților și proorocilor din Vechiul Testament.
Întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor și sub denumirea Stretenia (după un nume vechi slavon), este sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioară Maria, conformându-se Legii iudaice (Lev. XII, 8), a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile după nașterea Domnului, pentru curățirea ei.
Pruncul Iisus a fost întâmpinat la Templu și de prorocița Ana, o femeie care se ruga neîncetat. Din Scriptură aflăm că era văduvă și avea 84 de ani. S-a bucurat de viețuirea împreună cu soțul ei doar șapte ani. Este menționată vârsta ei și faptul că era văduvă, pentru a ne descoperi credincioșia ei față de soț (nu se mai căsătorește) și față de Dumnezeu (se ruga noaptea și ziua, după cuvântul Evangheliei – ceea ce denotă că petrecea multă vreme în privegheri, adică în slujbele săvârșite noaptea).
Sfinții Părinți afirmă că Evanghelistul Luca a numit-o prooroc cu sensul de ipofet – persoană care explică faptele prezente și trecute, sau chiar pe acelea care urmează să se petreacă la un interval scurt de timp, în vreme ce proorocul anunța cele ce urmează să aibă loc după destul timp. Și Ana a recunoscut venirea lui Dumnezeu -Cuvântul tot prin Duhul Sfânt.
Astfel, Simeon este chipul celui necăsătorit, iar Ana îi simbolizeaza pe cei căsătoriți. Prezența lor este symbolic menționată în Scriptură tocmai pentru că arată că mântuirea omului nu este dată de felul de viață ales, adică feciorie sau căsătorie, ci de modul în care omul trăiește, de legătura pe care o are cu Hristos.
La ortodocși, accentul sărbătorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc și de aceea e numită Întâmpinarea Domnului (de către Simeon), fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului, pe când la catolici se pune accentul pe Fecioara Maria, care a venit la templu pentru curățirea ei, după Lege. De aceea, la catolici sărbătoarea se numește Curățirea Sfintei Marii și e trecută între sărbătorile Maicii Domnului.
Tradiții, obiceiuri și superstiții la români
Conform tradiției, ziua Ursului, Stretenia sau Întâmpinarea Domnului este ziua în care se întâmpină iarna cu primăvara.
Bătrânii spun că, în această zi de Stretenie, ursul va ieși din bârlog și, cu acest prilej, se pot face previziuni meteorologice importante.
Astfel, în ziua de Stretenie, ursul iese din peștera sa și joacă de jur-împrejur. Dacă afară e soare și ursul își vede umbra atunci se va speria, se va întoarce în bârlog și va mai sta acolo încă șase săptămâni, pentru că atât va mai ține iarna. Dacă însă ursul nu-și va vedea umbra, în ziua de Stretenie, atunci va rămâne afară și iarna se va întrerupe, iar primăvara urmează să se apropie.
Se mai zice despre Stretenie că este o zi rea, cu multe ceasuri rele, iar cine se naște sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine.
Totodată, Stretenia este o sărbătoare a babelor, când se adună toate la un loc și încep să vorbească mult.
Un vechi obicei care se practică în ziua de Stretenie este „Târcolitul viilor”. Conform acestui obicei, capul familiei are datoria de a trece pe la vie în dimineața acestei zile. Totodată, godpodarul trebuie să aibă la el un fel de caltaboș și o sticlă de vin în traistă. Va oficia, astfel, un fel de ritual: va ocoli via de trei ori, va pune în fiecare colț al podgoriei o bucată de caltaboș, după care va tăia o coardă de viță pe care o va unge cu funingine și va bea o gură de vin. La final, după ce toate acestea au fost îndeplinite, va rosti o formulă magică sub formă de monolog sau dialog: „ Doamne, să-mi faci strugurii cât bundaretele de mari!”.
În general, ziua de Stretenie se ține pentru sporul casei și pentru sănătate.
Superstițiile specifice zilei de Stretenie sunt numeroase, multe dintre ele făcând referire la vremea ce urmează. Dintre aceste superstiții se pot aminti:
Cine lucrează în ziua de Stretenie va cădea în boală și i se va strâmba gura;
Dacă boul, în cursul zilei de Stretenie, va bea apă din urma lui, atunci este semn că trece iarna;
Dacă bea un bou apă din streașina casei, atunci anul va fi unul cu mană pentru albine și oi;
Dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci, în cursul anului, va fi vară călduruoasă și îmbelșugată, iar dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci vara va fi friguroasă și neroditoare;
În această zi, a Streteniei, se strâmbă pârtia, adică începe a se topi zăpada.
