Cum ne dăm seama dacă ne aflăm într-o relație sănătoasă și când comportamentele celor din jur încep să ne afecteze echilibrul emoțional? Acestea au fost câteva dintre temele discutate în cadrul atelierului „Real Talks: Healthy or Not”, organizat de Asociația Echilibrat duminică, 8 noiembrie, de la ora 16:00, la Casa Tineretului din Timișoara, în spațiul Infocentru.
Întâlnirea a abordat teme precum relațiile interpersonale, comunicarea și limitele personale, oferindu-le participanților ocazia să reflecteze asupra propriilor experiențe și să identifice comportamentele care pot afecta o relație. Atelierul i-a avut ca invitați pe Sara Trîncă, psiholog și psihoterapeut integrativ, și Dragoș Păian, consilier filosofic și viitor psiholog. Discuția a început cu o întrebare adresată participanților: ce înseamnă, în viziunea lor, o relație sănătoasă?
Printre primele răspunsuri s-au numărat încrederea și respectul, două elemente esențiale pentru construirea unei relații echilibrate. Pentru a explora mai concret diferențele dintre relațiile sănătoase și cele toxice, participanții au luat parte la un exercițiu bazat pe mai multe afirmații, pe care au fost invitați să le identifice drept comportamente sănătoase sau toxice. Exemplele au deschis conversații despre felul în care ne raportăm la ceilalți și despre comportamentele pe care ajungem uneori să le acceptăm fără să conștientizăm efectele lor.
Cum se simte o relație sănătoasă?
O relație sănătoasă este un spațiu în care putem fi noi înșine, fără teama de a fi judecați sau constrânși. Putem spune ce ne deranjează, putem avea opinii diferite și ne putem păstra libertatea de a face lucrurile care ne plac. Comunicarea să vină firesc, din încrederea și stabilitatea construite între oameni, nu ar trebui să fie însoțită de teama unei reacții negative sau de conflicte permanent.
Într-o astfel de relație ne simțim apreciați și respectați, fără să fie nevoie să renunțăm la propria identitate pentru a păstra legătura cu celălalt. În schimb într-o relație toxică, putem ajunge să simțim că trebuie să „mergem pe coji de ouă”, anticipând constant reacțiile persoanei de lângă noi și unde starea permanentă de alertă, reprimarea emoțiilor, sentimentul de vinovăție sau impresia că nu suntem niciodată suficient de buni, pot deveni parte din rutina relației.
Unul dintre cele mai dureroase efecte este pierderea treptată a autonomiei când ajungem să nu mai știm ce ne place, ce ne dorim sau ce făceam înainte, îndepărtându-ne, uneori fără să observăm, de propria identitate.
Specialiștii au discutat și despre gaslighting, un termen care descrie o formă de manipulare psihologică prin care o persoană este determinată să se îndoiască de propriile percepții, amintiri și interpretări ale realității. Astfel de comportamente pot afecta încrederea în sine și capacitatea de a înțelege corect situațiile în care ne aflăm.
De ce ne este uneori dor de relațiile care ne-au făcut rău?
În cadrul atelierului s-a discutat și despre dificultatea de a ieși din tiparele relaționale nesănătoase. Chiar și după încheierea unei relații toxice, putem simți dorul față de persoana respectivă sau față de dinamica relației. Familiaritatea joacă un rol important în acest proces: ajungem să ne obișnuim cu anumite comportamente și mecanisme, chiar dacă acestea nu ne fac bine. Prin comparație, o relație sănătoasă poate părea la început neobișnuită sau chiar inconfortabilă, tocmai pentru că presupune un mod diferit de a construi apropierea.
Discuția s-a extins și asupra prieteniilor și a celorlalte forme de relaționare, pentru că adesea relațiile toxice nu se rezumă doar la cele romantice. Fiind ființe sociale, ne construim o parte importantă a identității prin interacțiunile cu ceilalți, relațiile ne formează, ne influențează felul de a gândi și contribuie la modul în care ne înțelegem pe noi înșine. De la familie și prieteni până la colegi, cunoscuți sau persoane cu care interacționăm în contexte cotidiene, fiecare legătură contribuie la experiența noastră socială.
Autenticitatea nu înseamnă să îi rănești pe ceilalți
Un alt subiect abordat a fost autenticitatea și felul în care o putem păstra într-o lume în care suntem permanent influențați de mediul în care trăim, de familie și de experiențele acumulate. A fi autentic nu înseamnă să ignorăm efectele comportamentului nostru asupra celorlalți sau să justificăm orice reacție prin ideea că „așa suntem noi”.
Putem fi sinceri și fermi fără să jignim, să rănim sau să încălcăm limitele altora. Autenticitatea presupune să ne cunoaștem și să ne exprimăm propriile nevoi, păstrând în același timp respectul față de cei din jur.
Pentru a continua această reflecție, participanții au fost invitați să ia parte la un exercițiu de desen, pornind de la întrebarea: „În ce relație simți că poți fi tu însuți?”. Exercițiul a oferit un alt mod de a explora sentimentul de siguranță și libertatea de a fi autentic în relațiile importante din viața fiecăruia.
Limitele personale, o formă de grijă față de noi înșine
Stabilirea limitelor a fost unul dintre punctele centrale ale atelierului pentru că deși sunt esențiale pentru relații echilibrate, limitele nu sunt întotdeauna ușor de exprimat. Uneori acceptăm lucruri pe care nu ni le dorim, evităm să spunem „nu” sau simțim nevoia să ne justificăm fiecare alegere, de teama de a nu-i dezamăgi pe ceilalți.
Sara Trîncă și Dragoș Păian au explicat că limitele personale nu reprezintă o formă de respingere, ci un mod prin care ne protejăm energia, timpul și spațiul personal. Ele ne ajută să ne păstrăm echilibrul emoțional și să construim relații în care nevoile ambelor persoane sunt respectate.
Un exemplu concret discutat a fost cel al apelurilor telefonice neașteptate, cunoscut în SUA ca și cold calling. Dacă preferăm să primim un mesaj înainte de a fi sunați, putem comunica această preferință fără să simțim că trebuie să oferim explicații elaborate. La fel poate fi și faptul că alegem să nu răspundem unui apel pentru că nu avem disponibilitatea sau dorința de a vorbi în acel moment poate reprezenta o limită personală legitimă. Uneori un simplu „nu am vrut să răspund” este suficient fără să fie nevoie să ne justificăm alegerea.
Stabilirea limitelor presupune și atenție la felul în care le comunicăm. O limită sănătoasă nu ar trebui să fie folosită ca instrument de pedeapsă sau pentru a-i îndepărta automat pe ceilalți, ci pentru a exprima ceea ce avem nevoie ca să ne simțim în siguranță. Reacția unei persoane la limitele noastre poate spune, la rândul ei, multe despre dinamica relației.
Participanții au discutat și despre dificultatea de a recunoaște tiparele toxice atunci când se află deja într-un mediu nesănătos, iar în astfel de situații poate fi greu să identificăm comportamentele care ne afectează și apoi să și găsim curajul de a pune limite. Este important să facem diferența între o relație toxică și o perioadă dificilă. Conflictele, neînțelegerile sau momentele tensionate nu transformă automat o relație într-una nesănătoasă. Contează felul în care sunt gestionate, disponibilitatea de a comunica și respectul reciproc.
La finalul atelierului, Sara Trîncă a încurajat participanții să păstreze ideea că o relație ar trebui să ne ajute să fim autentici și să ne simțim în siguranță, nu să ne îndepărteze de noi înșine. Limitele pot fi construite și comunicate sănătos, iar atunci când anumite experiențe devin dificil de gestionat, sprijinul unui specialist poate fi un pas important.

Interviu cu experții
Cât de des vă confruntați în profesie, cu discuții despre relații toxice?
Sara Trîncă: Sincer, foarte des. Sunt mulți oameni care nu vin la terapie având ca motiv principal relațiile toxice, și se confruntă cu anxietate, depresie și tot felul de alte probleme. Însă pe măsură ce investigăm aceste situații ajungem să descoperim că de multe ori, se află în relații toxice cu partenerii, membrii familiei sau alte persoane din jurul lor.
Dragoș Păian: În permanență. Este una dintre cele mai frecvente teme de discuție. Cred că este o problemă reală, în special în rândul persoanelor care apelează la terapie, majoritatea fiind din generațiile mai tinere.
Cum îi ajutați pe pacienți să identifice relațiile toxice?
Sara Trîncă: Îi ajut să facă diferența, așa cum am procedat și în cadrul atelierului. Le explic cum ar trebui să arate o relație sănătoasă și cum se manifestă una toxică, iar prin compararea celor două pot ajunge să își dea seama dacă se află într-o relație toxică sau nu. De asemenea, discutăm despre limite. Dacă permitem în mod repetat ca limitele noastre să fie încălcate, există șanse mari să ne aflăm într-o relație toxică.
Dragoș Păian: În primul rând, trebuie să cunoști foarte bine relația în cauză, discutând cu clientul. În terapie este foarte important să nu iei de-a gata ceea ce spune clientul încă de la primele ședințe, pentru că acesta poate percepe lucrurile diferit, ceea ce este firesc. Rolul nostru este să îl ajutăm să observe anumite tipare, să înțeleagă de ce sunt toxice și cum le poate identifica, dar și să realizeze că nu orice situație dificilă înseamnă toxicitate.
Cum afectează tehnologia relațiile în prezent? Ați observat schimbări?
Dragoș Păian: Cred că sunt puține lucruri care afectează mai mult relațiile interumane. Poate fi chiar unul dintre cei mai importanți factori de influență.
Sara Trîncă: Da, am observat diferențe. Este chiar un subiect care mă sensibilizează puțin. Nu doar tehnologia, de exemplu și filmele mi se pare că au o influență asupra modului în care percepem relațiile. Există filme în care un bărbat și o femeie intră într-o relație, el face o greșeală, ea se supără și pleacă, iar el apare dramatic la aeroport cu un buchet de flori, o împacă și apoi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.
Astfel de povești ne fac să romantizăm relațiile și să acceptăm ideea că este în regulă ca celălalt să greșească, pentru că poate fi iertat cu un simplu buchet de flori. Din păcate, realitatea nu funcționează așa. O relație presupune multă muncă și efort din partea ambelor persoane, problemele nu se rezolvă doar cu o cutie de ciocolată și un „scuză-mă”.
Cum se poate schimba comportamentul unui partener toxic?
Sara Trîncă: Dacă își observă din timp comportamentul și este dispus să schimbe anumite lucruri la sine, unele comportamente pot fi negociate prin comunicare asertivă. Aici ne referim la un partener care nu manifestă comportamente narcisice și care își dorește să depună efort pentru relația respectivă.

De multe ori noi facem eforturi, explicăm de o mie de ori, încercăm să arătăm și să facem lucrurile să funcționeze însă celălalt refuză să se implice. În astfel de situații, cred că nu mai este ceva ce poate fi rezolvat de unul singur.
Schimbarea poate avea loc și prin terapia de cuplu. Am văzut oameni care și-au construit relații extrem de sănătoase în urma acestui proces. Este posibil atunci când partenerii lucrează împreună împotriva conflictului și a problemei, nu unul împotriva celuilalt.
Dragoș Păian: Dacă există motive să rămânem în relația respectivă, iar situația nu presupune un nivel de toxicitate periculos, se poate încerca remedierea ei. Dacă, însă, comportamentele sunt periculoase, este recomandată îndepărtarea din acea relație.
Atunci când situația poate fi îmbunătățită și îți dorești să rămâi alături de partener sau parteneră, pot avea loc discuții asertive, în care nu doar una dintre persoane face compromisuri pentru a nu o supăra pe cealaltă. Este important ca persoana care manifestă comportamente toxice să își recunoască tiparele și să înțeleagă că acestea nu sunt în regulă. Astfel, relația se poate redresa.
Totuși, este important să înțelegem că nu suntem responsabili de schimbarea nimănui și nu trebuie să ne agățăm cu orice preț de o relație în care lucrurile nu se pot schimba.
Vi s-a întâmplat să aveți în terapie persoane care să realizeze că ele sunt partenerul toxic?
Sara Trîncă: Da, chiar am avut astfel de cazuri. De obicei, persoanele care manifestă comportamente pasiv-agresive își dau seama cel mai greu de acest lucru. Ele ajung să se afle atât în rolul victimei, cât și în cel al persoanei care provoacă suferință, iar în astfel de situații este nevoie de multă muncă terapeutică. În momentul în care conștientizează ce se întâmplă, schimbarea se poate produce destul de repede, iar beneficiile devin vizibile.
Prin seria de întâlniri „Real Talks”, Asociația Echilibrat creează contexte în care tinerii pot discuta deschis despre sănătatea mintală, relațiile interpersonale și provocările vieții cotidiene, într-un cadru în care întrebările, experiențele personale și perspectivele diferite își găsesc locul.
Proiect finanțat prin programul Start ONG, lansat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow.





