ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XX). De la statuia lui Samuel von Brukenthal la Manneken-Pis

alexandru v. mureșan
Distribuie:

Von der Statue von Samuel von Brukenthal am Manneken-Pis (De la statuia lui Samuel von Brukenthal la Manneken-Pis)

Motto: „Ce-a ajuns țara asta… dacă până și președintele își caută de lucru <<afară>> ”… (din folclorul miticesc contemporan) 


C. Porthos am Potomac vs. Johannis am Dâmbovitzen…

Tare ciudați mai sunt și belgienii ăștia dom’le! Sunt maeștri ciocolatieri, au o bere foarte bună, ah… da, da, da… m-am lămurit: ciocolata face sete, setea cere bere, berea cere „pișu”!… Și uite-așa, la Buxelles – sediul NATO și una dintre „capitelele” U.E.- ne întâlnim cu o destrăbălare „urologică”: statueta-emblemă a orașului este acel copilaș care… face pipi – Manneken -Pis (în franceză, botezat Petit Julien – creație a lui Jerome Duquenoy – 1618); din spirit de political correctness, a apărut și o fetiță care face același lucru (dar într-o poziție tipică sexului feminin: pardon, aici gen!) – Jeanneke-Pis (creația lui Denis-Adrien Debouvrie – 1987); ba, și cel mai bun prieten al omului – câinele, are o statuetă care se îndeletnicește cu aceeași „operație” – Zinneke-Pis (creație a lui Tom Frantzen – 1998). Legenda simbolului orașului (Manneken) spune că micuțul a salvat orașul de la un incendiu, urinând pe ușa din față a casei vrăjitoarei… În cinstea „lichidului” salvator și la cererea expresă a unor italieni, în 26 decembrie 1998 se deschide Braseria „Delirium Tremens” unde găsești peste 2000 (!!!) de sortimente de bere din toată lumea… Ei, acum înțelegeți? Raționamentul este limpede, ca o bere bună:… Johannis al nostru, Athos, Graf von Hermannstadt, fiind neamț, nu putea să nu iubească berea; unde mai găsește el peste 2000 de sortimente de bere la un loc, decât la Delirium Tremens, la  Bruxelles?… faptul că acolo e și sediul NATO e întâmplător… Prin urmare… calea cea mai scurtă către binecuvântata bere (dar și le chocolat belge, pentru „Prima Doamnă”) este… o „candidatură” la… Nu tenta U.E.-ul, căci are două sedii – Bruxelles și Strasbourg – și nu se făcea să se spună despre Dom’ Președinte că „merge pe două cărări”…

Deci, în triunghiul hiper-topologic, pomenit în episoadele anterioare, am ajuns la un nou mușchetar, recte Porthos – M. du Vallon de Pierrefonds, zis și Donald Duck… Câte nume! Demne de măreția personajului. Ideea era că al nostru Athos, ca să ajungă pe malurile râului  Maelbeek, plecând de pe malurile mocirlei Dâmbovița, i.e. von den Ufern des Dâmbovitzed-Schlamms zum Flusss Maelbeek, va trebui să facă un ocol pe malurile fluviului Potomac. Acesta din urmă s-a dovedit, într-o iarnă demnă de Northern America – nu chiar cu prea mulți ani în urmă – o „pistă ideală”… și  de aterizare forțată pentru avioanele mari de pasageri… Cum îi plac călătoriile cu avioane de super-lux, nu e o mare nenorocire o abatere pe la domeniul D-lui. du Vallon de Pierrefonds. Dacă nu-l va găsi pe acolo, atunci poate să-l găsească pe la Mar-a-Lago, la o azvârlitură de băț, în Florida. Nu prea mai sunt șanse să-l găsească în custodia statului federal, în vreo jail, după gratii… Curtea Supremă a Unchiului Sam i-a dat Green Card pentru White House… Deci:

PORTHOS –   Donald-Duck

Dacă nu voi fi ales, va fi un măcel pentru țară…” – iată care pare să fie lozinca de Campanie electorală trumpistă! ( era să scriu „tâmpistă”!) . Dacă Iohannis al nostru pare a fi un temperament pur-flegmatic, Donald-Duck, este un adevărat Orlando Furioso… nu capodopera renascentistă a lui Ludovico Ariosto (1516), ci, poate după unui oraș din statul Florida…, probabil prin vecinătatea lui Mar-a-Lago… Malacul yankeu, născut în Queens (N.Y.) – 1946,  fost al 45-lea locatar la Casa Albă, este un super-coleric și un paranoic cu clare accente de megalo-m(el)anie. Ca dovadă, a avut (până acum?!…) trei neveste: în ordinea succesiunii – Ivana Trump (1977-1990), Marla Maples (1993-1999) și Melania Trump (2005-prezent). Muierile care i-au trecut „pragul casei” nu le mai putem socoti din cauza numărului mare și încâlcit de procese penale & civile & administrative legate de „excese” sexuale ale sus-numitului. Cert este – pentru noi, muritorii de rând – un lucru: în acest an de grație 2024, Iohannis (Athos) nu mai știe cum să se scape de o președinție ce nu i-a adus decât belele, în timp ce Trump (Porthos) se dă de ceasul morții să înfulece o președinție. Mă rog, între Cotroceni și Casa Albă e ceva deosebire… Răsplata, pentru Athos ar fi măcar o „onorabilă foncție”, pe ici, pe colo, în jurul Bruxelles-ului, căci de Ceauschvitz i s-a acrit. Al nostru Athos se ”mulțumește” și cu un sediu NATO de la Bruxelles. Al „lor”, Porthos (nu degeaba numit și Donald Duck) nu se mulțumește nici cu planeta întreagă. De fapt, la onorabila lui vârstă – ceva mai mică decât a lui Joe Biden – nu prea înțeleg ce mai vrea… Bani, are… căcălău… glorie?… de nu mai încape nici în zece piei de bizon… muieret?… doar Domnu’ sau  Dracu’ mai știe… a băgat spaima în europeni?…Hă, hă, hă!…mai cumplit ca locatarul de la Kremlin… Ce naiba mai vrea? Tot așa mă mir și de contra-candidatul său, încă deținător al „vizei de flotant” la Casa Albă. Acesta cred că ar avea nevoie din zece în zece minute de un ness foarte concentrat – sugar-free… E greu de înțeles motivația pro-prezidențială la vârsta adâncii senectuți… amândoi ar putea sta liniștiți la gura sobei, împletind, ca niște bunicuțe onorabile și  harnice, ciorăpei de lână, pentru copiii nevoiași; evident,  într-un azil de lux, unde zeci de servitori abia așteaptă să-i șteargă pe bot și la cur…

Da, Donald Duck aduce bine cu eroul lui A. Dumas – Porthos… Malac este? Este! Cam prostalău este? Este!… La capitolul curve nu știu cât de mult se aseamănă; eroul franțuzului „tatăl” nu prea „denotă”…, în schimb, confratele său yankeu… Și Porthos-francezul și cel yankeu sunt gălăgioși, fac valuri în jurul lor și-s mereu puși pe scandal. Totuși Porthos-francezul pare mult mai sărac cu duhul; Porthos-yancheul este mai bogat cu buzunarul… Ambii au ambiții mari: francezul ar vrea ca la numele său să se adauge prefixulde”; yankeul, ar vrea ca la numele său să se adauge sufixul „The Great”, pe măsura lozincii „Let’s make America great again!”

Azi e „zi de Echinox”. De primăvară. Long live the Spring season! Dar chestia cu „trăitul” este foarte relativă… căci… „iacă poznă”!…trebuie să vorbim de o moarte nu numai la cel mai de „sus” nivel, dar și la cel mai parșiv fake!… Studiind cu atenție presa britanică de aici, dar și  ce mai grăiesc yankeii, peste „gârlă”, m-am cutremurat la ce nivel s-a putut ajunge cu fake-news-urile și apoi, cu manipularea lor grosolană ! Ei bine, acum știe toată planeta: în mass media rusești a apărut (de luni seara!) o știre cu aparentul antet al Palatului Buckingham – Majestatea Sa Regele Charles al III-lea a trecut subit în neființă! Evident, o astfel de „știre” trăznește toată suflarea Terrei… Chestia e că „oficilalii” Palatului Buckingham nu au reacționat imediat… Poporul „sovietic eliberator” și-a servit (și savurat!) drogul… Ba, „vestea” s-a răspândit și în Ukraina, generând stupoare, confuzie… e de înțeles de ce… Culmea, tocmai Agenția de știri de stat a Ex-Uniunii…, Tass, a făcut pustiul de bine de a corecta acest fake… Apoi, evident, au urmat Ambasadele U.K. de peste tot, care au dat o fermă dezmințire. Întrebarea este: cum a fost posibil ? Oricât de mult îi urăsc rușii pe britanici (exceptând începutul Marelui Război și al Doilea Război Mondial – au cam fost mereu inamici în ultimele două sute de ani, cel puțin!), nu puteau să facă (oficial!) o astfel de gafă! Vreun hacker mai „șmecher” o fi ticluit toată tărășenia… Nu-i cred pe rusnaci atât de tâmpiți (F.S.B. – ul? NIET!) să se preteze la un asemenea scandal ieftin, grosolan dar, mai ales, neprofesionist… Au mai fost pe aici, pe malurile Tamisei, și alte „ghidușii”: au apărut niște poze – zice-se trucate (prost!) – cu Prințesa de Walles, Kate, unde apare înconjurată de copiii regali, cică, la scurt timp după ieșirea din spital. Apoi, o poză a cuplului regal William & Kate, ieșind de la cumpărături… Netrebnicii cârcotași-chițibușari de pe la tabloidele de aici, au găsit tot felul de „nepotriviri” fotografice… s-a tot glosat o mulțime de vreme pe lângă… Doamne, or fi ei viitori regi ai unui regat de primă mână în această lume, dar sunt și ei oameni și au și ei dreptul la intimitate… Trebuie să fii  bine plecat pe arătură, cu vaca la păscut ca să „savurezi” astfel de „chițibușuri” de care nimeni nu are nevoie. Și totuși… Mă întreb cum o fi primit Donald-Duck, alias Porthos al nostru, „vestea” așa-zisei morți a M.S. Charles al III-lea… La capitolul educație, bun-simț și mai ales respect pentru protocolul regal britanic, Donald-Duck rămâne corigent… Îmi amintesc perfect gafele (cu voie sau fără de voie) pe care le-a „comis” la vizita oficială în U.K., când mai trăia mult-regretata M.S. Regina Elisabeta a II-a… s-a dovedit un necioplit cras, care n-a făcut cinste câtuși de puțin altei „Mărețe” – I mean the U.S.A… 

O „răzbunare” rusească, replică la criticile făcute de Ministrul de externe britanic, vis-a-vis de proaspetele „alegeri prezidențiale” câștigate –  a la fanfare – de Putin, cel Aramis – mi se pare, din nou de prost gust și mai ales, neprofesionist… Rămâne în sarcina istoricilor (care or avea chef de murdăria asta) să lămurească „incidentul”…

Dar, să ne întoarcem la al nost’ Klaus von Hermannstadt și ploconelile lui la Casa Albă, doară, doară o primi „binecuvântarea” marelui Uncle Sam… Donald-Duck a menționat (și amenințat!) – cu furia-i cunoscută – că va retrage U.S.A. din NATO dacă membrii nu vor plăti până la ultimul cent datoriile pe care le au față de organizație… În primul rând, acei 2-2,5 % din P.I.B. – contribuție, apoi, prețul pentru toate importurile militare din țara yankee… Nimeni nu neagă ce afacere „grasă” face U.S.A. cu vânzarea de echipamente militare de tot soiul. America nu o duce deloc rău economic, în ultima vreme, iar comenzile venite din Europa și de aiurea sunt un nou impuls, benefic, pentru economia americană. Apoi, tot Donald-Duck amenință cu o „pax americana” în Ukraina – un proces rapid, peste noapte, ce mai, blitz! Toate acestea dacă… va câștiga alegerile din noiembrie… Dar știm cu toții: promettre c’est noble, s’en tenir, c’est bourgeois… Dacă Porthos ajunge din nou „pensionar” la Zoo-White House, credeți că-și va face toate mendrele și fițele de care vorbește cu atâta ușurință azi? Va fi el de capul lui? O fi U.S.A. o republică prezidențială, dar lucrurile nu merg după capriciile de moment ale unuia care – fie el și Mr. President – promite (și face!) marea cu sarea… Deciziile, acolo, trec prin multe filiere, mai există oameni responsabili care nu vor lăsa „nebunu’ “ să-și facă chiar de cap… Nu suntem la Moscova. Dar eu, umilul, zic că și aici, nu merge orice nebunie a unui nebun nebunatic… Așadar, ce se va întâmpla cu „binecuvântarea” americană pentru al nostru Klaus? Rămân la credința fermă că Monsieur Le Comte de la Fere, alias Iohannis von Hermanstadt „a fot manipulat”… Ori de rusnaci, ori de lingăii de pe Dâmbovița, ori de către propria sa prostie declanșată după atâția ani de stat la Cotroceni (mai vine și o vârstă, un început de senilitate – cam prematură! – ) ori, pur și simplu, i s-a năzărit de orice fel de „foncție”, numa’ afară să fie… Trebușoara asta îmi amintește de o frumoasă și moralizatoare poveste din folclorul german (probabil, dar nu bag măna-n foc, culeasă fie de Hauff, fie de frații Grimm) – „Hainele împăratului”; nu se poate să n-o știți… Mai ales, finalul, când un copil, în pura sa naivitate, va striga „Împăratul este gol!”…


În loc de concluzii:

A propos de: Ultima replică a copilului din finalul poveștii „Hainele împăratului”:

Ce vezi când pe uiți în ochii lui Donald Trump?… CEAFA!

Care e diferența între Donald Trump și Matusalem?…  Dacă Trump face Alzheimer, atunci îi va crește I.Q.-ul!

Știre:  Gruparea anarhistă „Indecline” a dezvelit în mai multe orașe mari americane o statuie—nud a lui Donald Trump, dar fără testicule. Numele ei: „Împăratul nu are bile!”…

A propos de Klaus Iohannis:

Culmea răbdării: Să asculți un discurs al lui Florin Piersic și să-l traducă Iohannis…


Citește și:


                                                             

Categorie: Opinii
Etichete: istorie, Klaus Iohannis, politica
Distribuie:
Articolul anterior
Lansarea volumului Confreria Tropicana, de Radu Dinulescu
Articolul următor
Cum s-a desfășurat „Noaptea de Poezie” la Sufrageria Arădeană

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Evoluție vs cinism 2-0

Pentru nevoile noastre firești, imediate, am făcut totul. Născocirile și invențiile ne-au adus astăzi la un nivel foarte ridicat. Dacă pentru a mânca, la început, ne ajutam de bâte acum…
gheorghe schwartz

Răspunzându-le prietenilor

Nici nu mai este necesar un cutremur pentru a se prăbuși clădirile. Îngrozită, proprietara unei firme mi-a spus că pereții au început să crape. ATENȚIE! ÎN FOSTA PIAȚĂ A CATEDRALEI…