ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XXXIX) | HORA UNIRII SAU SARABANDA DEZBINĂRII?
– Partea II-a –
1. „Cum aș putea să fac din doi, unul?”…
… Așa se încheia Partea I-a din acest episod legat de „preacurvia” istoriei al cărui dezmăț se lăbărțează pe sub „poalele” politicii… Era vorba de o ipotetică contrapunere (sau îngemănare?) Crin Antonescu – Nicușor Dan. Permiteți-mi să mă auto-citez: <<Asta îmi amintește de un film franțuzesc (impropriu considerat erotic…), cred că din franciza Emmanuelle… O tipă iubea (sincer?!) deopotrivă doi bărbați, evident, diferiți. Dar fiecare cu „calitățile” sale, apreciate corespunzător de muiere. Iar muierea se întreba, deloc retoric: „Cum aș putea să fac din doi, unul?”…>>. Ce dracu’ am vrut să spun (eu) prin asta? În marea fermentație putridă a „reluării” prezidențialelor, asistăm la o bulibășeală fără precedent: mulți „aveniți” și „neaveniți” se înghesuie „să iasă în față” pe mai toate canalele de comunicare social media. Tot acest circ îmi amintește de cunoscuta piesă a lui Luigi Pirandello – „Șapte personaje în căutarea unui autor”; ceva în genul commedia dell’ arte… Numai că acum, mutatis mutandis, ar trebui să spunem „<<N>> catindați în căutarea unei președinții”… un „statut”, evident, foarte demn să le pună în valoare „calitățile”. Concluzia (temporară) este evidentă: mulți veniți, puțini chemați – o exprimare (tradițional?) românească, versiune la „Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși” [Matei – 22: 14-16].
Am urmărit „ieșirile în public” (intervieuri, discursuri etc.) a două personaje ce mi s-au părut mai de „Doamne’ajută” – Crin Antonescu și Nicușor Dan. Și acum, după puzderia de sondaje (credibile, incredibile ș.a.m.d.), ei ies pe locurile 2-3, desigur, „după” Călin-File-din-Poveste, mai nou „zis” și Mesia, prin aportul „neprețuit” al altui saltimbanc („ceresc”), Înalt prea-Întunecimea Sa Teodosie-Savonarola of Tomis… Astfel, după ultimul Sondaj CURS în primul (nou) tur), File-din-Poveste ar „face” 37 %, Nicușor – 21 %, Crin (poreclit – nejustificat < ?! > de către jurnalistul, mai degrabă, sportiv, Radu Banciu, drept „Căcărău”) – 18 % iar (the last but not the least) Țața Leana of Câmpulung – 7% (!!! după ce, în turul „exmatriculat” de CCR, fusese pe locul II!….). „Restul (?)… e tăcere”…
Tandemul N. Dan – C. Antonescu îmi evocă o altă „zisă”, celebră, de la Blaise Pascal încoace… „Esprit de geometrie, esprit de finesse”. Recte, spiritul cartezian calculat și destul de prudent vs. exuberanța retorică spumoasă a nonșalantului (aparent! boem!). I.e., un fel de matematician (devenit mare gospodar de urbe), contrapus unui fel istoric, bătucit într’ale politikiei (fie și după o pauză de un deceniu…). Cel ce are proprietatea asupra calculului și rigorii realiste a cumpătării, față în față cu cel ce are proprietatea asupra cuvintelor…
Față de elucubrațiile lansate de „File-din-Poveste”, cei doi (ocupanți ai locului secund și terț) au exprimat idei de bun simț și realism. Vreau să remarc doar câteva, prin care cei doi par mai degrabă a fi în „complementaritate” decât în „competiție”. Remarcile mele privesc reverberațiile opiniilor lor (comune!) în subiectivitatea mea declarată. Nu voi putea evita raportarea continuă la „ciudățeniile” lui Mesia… Deci:
a) Am observat că cei doi utilizează, mai degrabă, termenul de „cetățeni români” și nu, simplu, „români”. Iar aici, aș vrea, din nou, să fiu bine înțeles. Patriotismul nu se identifică cu „etnicismul” care degenerează adesea în naționalism de joasă speță. Nu toți cetățenii Românicăi sunt de etnie / naționalitate română. Dar toți cei născuți și (încă) trăitori (legali) pe aceste meleaguri sunt cetățeni români. Un președinte este al tuturor cetățenilor Românicăi (indiferent de rasă, naționalitate, religie, opțiune politico-cetățenească ș.a.m.d.). Conotativ – cel puțin pentru mine – când aud rostirea „dragi români” (sună bizar la Herr Klaus – Carmen, despachetează… nu-i așa?) mi se pare o segregare… evident, mă înșel… Dar când „Mesia” îi tot dă în sus și în jos, de dimineața până seara cu „românii mei”, cu „poporul român”, cu „D-zeu”, „creștinismul”(varianta exclusivistă, ortodoxă) etc., totul „sună” cam prea strident! Da, la francezi, toți cetățenii Cocoșului Galic sunt automat considerați și de naționalitate franceză. Este o cutumă. Dar n-am auzit, pe plaiurile Perfidului Albion, ca cineva (oficial / oficios) să le zică „britanicilor”, Băi, englejilor, băi, scoțienilor, băi welșilor… li se adresează simplu cu „cetățeni ai U.K.”, poate mai „drăgălit” – supuși ai Majestății Sale… Și aici, tot cutumă…. La yankei, e clar, adresarea este frustă – („băi”) Americans!… Cel puțin ciudat: metonimia și sinecdoca (e.g. „englez” pentru toată „suflarea” britanică, „american” doar pentru cetățenii Unchiului Sam etc.) rămân doar la nivelul de figură de stil sau de retorică… În politica (oficială, mai ales) nu-ți permiți așa ceva… Mesia, Șoșocoaia, Gavriloaia, Țața Leana, până și Viorel Victor Ponta ș.a.m.d., pur și simplu se îneacă la gură de atâta „românism”. Nu eu sunt un patriot degenerat, ci la de-alde ăștia/astea degenerează patriotismul…
b) „Proiect de țară”; „Proiect de președinte”. Sunt de acord: un „proiect de țară” nu poate fi decât la nivelul unor generalități strategice. Cât privește generalitățile tactice, asta e „durerea de cap” a Guvernului și a guvernării în speță. Dar una este să ai o viziune realistă și alta este delirul elucubrant-utopic! Una este să comunici, pe cât posibil cât mai pe înțelesul tuturor; alta este să atragi prostimea („pulimea”) prin zugrăvirea într-un roz strident a ceva ce se dovedește… nimic. Culmea, acest „nimic” pare să aibă cea mai mare priză la prostimea („pulimea”) îndobitocită de ignoranță civică și politică. De cea economică, nu mai vorbesc! Idea unui „proiect de președinte”, etalată „cu subiect și predicat” o aud prima dată, clar, la Crin. Și Nicușor face trimitere la așa ceva. Ideea lor – comună! – este aceea de a fi, cu insistență „neutri” în raport cu clasa politică (deci, fără parti-pris-uri; ceea ce este normal), dar având în față o traiectorie suficient de clară. Iar aceasta, în cazul că… Aici remarc cel puțin două lucruri, la amândoi: să ne lingem și cumva să încercăm să ne vindecăm rănile produse de nesfârșitele eșecuri într’ale guvernării de până acum, apoi, să vedem cu ce putem „astupa” falia ce se tot adâncește, pe de o parte, între elita politică și clasa politică, pe de altă parte între primele două și respectiv, prostimea („pulimea”). Problema macro-politicilor pe drumul euro-atlantic, ferm asumat, este, mai curând, o problemă a Guvernului și guvernării. În sinteză, ambii candidați au ideea unui ALTCEVA. Care are sens și direcție, ca la mărimile vectoriale… Când îl aud pe „Mesia” invocând abstract „cu poporul român”, „cu credința noastră strămoșească”, „fără străinii avizi de bogățiile țării” etc., mă lovește, pe mine (!), damblaua. Nici Șoșocoaia, nici Țața Leana of Câmpulung, nici Gavriloaia von Deva nu sunt în stare de altceva! La „ăsta” & „astea” miroase a legionarism curat… Din nou paradoxul: prostimea („pulimea”) are nevoie de ceva concret-palpabil nu de iluzii abstracte și tenebroase… Și totuși, sunt mai atrași de ultimele!… De ce? Pentru că a visa „cai verzi pe pereți” nu cere un efort de gândire, de reflecție analitică și corect-prospectivă!
c) Comisia de la Veneția NU a invalidat decizia CCR. Ultima nici nu este instanță de judecată! A cerut doar mai multă lumină, transparență în motivarea suspendării primului tur la prezidențiale. Unde sunt probele irefutabile ale amestecului unor actori privați sau statali? Până unde se poate merge cu invocarea caracterului „clasificat” al unor informații (dacă ele realmente există…)? Nici lui Crin și nici lui Nicușor nu le-a fost rușine să recunoască acest mare hop de trecut, spre a liniști „o anumită parte” (sic!) a opiniei publice. De va fi să fie… cum o va face cel ales? Greu de știut. Inclusiv de cei în cauză… Dar ce apă la moară pentru „suveraniști”! Gata, ne întoarcem și continuăm cu turul II! Cu chestia asta – asociată și cu „alungarea regelui din țară” (Herr Klaus – Carmen, despachetează) – au pus în mișcare o „anumită parte” (sic!) din prostime („pulime”) și încă „fără mănuși”! Mai odios este faptul că au vrut să asocieze mișcările sindicale (juste!) la această pseudo-tentativă de lovitură de stat… La jurnaliști, le-a mers… destule agresiuni și capete sparte… Ba, mai mult, oroarea ororilor!: Mesia e gata să o propună pe a sa muiere – Cristela (n. Moldoveanu) – pentru a candida la… Cotroceni, dacă CCR îi va sufla și lui de sub nas… O mujer „cu studii superioare în economie și finanțe” și „autor și educator naturopat (?)”. Vorba aia: „Cine se-aseamănă, se adună”… Păi, să nu-și pună dinamită, între picioare, de-alde Șoșocoaia sau de-alde Țața Leana of Câmpulung?… La prima, ar trebui încărcătura unei bombe de tip „Little Boy” & „Fat Boy” (vezi Hiroshima & Nagaski, 6-8 august ’45), la a doua, ar ajunge o petardă. Dacă „s-ar mai înfige” și Gavriloaia von Deva, ar ajunge și o cutie de chibrituri. Dacă ar vrea „să participe” și Gică a lu’ Simion… slabă speranță… „momițele” lui (ca și creierașul) sunt donate posterității…
2. „Propunere indecentă” … adresată Loteriei Române și tuturor caselor de pariuri (nu de toleranță!) din Românica și de aiurea…
De când e lumea asta lume („nebună…nebună…nebună”) decidenții politico-statali (împărați, regi, guverne etc.) au manifestat o foame insațiabilă de bani! Niciodată nu au fost sau vor fi destui!… De bani vorbesc… Nici „ai noștri” nu stau altfel, încă, aș spune… și mai grav! Deficitul bugetar, cel comercial, scăderea (la minus!) a rating-ului de țară („Standard & Poors”) ș.a.m.d., toate astea necesită bani și iar bani! Bugetul pe anul în curs este încă în suspensie, „ordonanța trenuleț” (?) scoate zilnic puhoaie de oameni în stradă… Rahatul de pe colivă – „suveraniștii” – care nu dovedesc să aibă proprietatea termenului!… Într-o lume a interdependențelor (mai ales economico-politice!) a adopta o poziție izolaționistă (cu orientare de „dreapta…pe hartă!”, i.e., „izolaționism pro-estic” <sic!…>) nu înseamnă a fi „pe placul” Unchiului Sam… Yankeii, băgați până-n gât în „afaceri planetare”, numa’ „suveraniști” (în înțelesul nostru, „balcanic”) nu sunt!…. Ei sunt „suveraniști” asupra lumii întregi: doctrina MAGA, „America, first!” de ce nu „America, America, uber alles!”?
Pe cale de consecință – cum le place capetelor pătrate juriste să zică – PROPUN:
a) să se organizeze o Loterie Națională pe tema „prezidențiabilelor”;
b) casele de pariuri de la noi (și de aiurea) să stabilească diferitele „cote de pariu”; pe baze … „științifice”…;
c) principalii item-i pot fi nenumărați (de la câți vor fi „acceptați” la turul I, pe sexe, partide, categorii de vârstă etc., etc., etc., la cine se va califica în turul II, iarăși pe categorii similare, chiar de vor fi, probabil, doar 2, apoi cine va câștiga ș.a.m.d.;
d) fiecare participare va fi taxată după regulile jocului ce pot fi (ferm!) stabilite de către agenții respectivi; acești agenți vor fi impozați corespunzător (i.e., „din greu”, comme d’habitude) de către stat… vă imaginați ce purcoi de bani se vor încasa: tot românu’ „se pricepe” (sau pretinde că…) la muieri, fotbal și … politică!;
e) premiile vor fi suficient de „stimulative” spre a atrage un număr mare (eu, cred, enorm!) de cetățeni; la rândul lor, acestea vor fi impozate „corespunzător” de către nehalitul stat.
Prin asta, boieri dumneavoastră, se va obține un dublu câștig (și ce câștig!):
Pe de o parte, un venit enorm pentru statul însetat și hămesit de bani; mai acoperă ceva „găuri”… Pe de altă parte, o sursă nesperată de informații, oricum mai veridice, deductibile din felul în care „cetățenii” își plasează banu’… înțelegeți ce vreau să spun… nu va mai fi nevoie de costisitoarele și „dubitativele” sondaje (cică, sociologice…); „eșantionul” va fi extrem de larg și… practic… nici nu va mai fi nevoie de alegeri efective… Ce economie pentru stat!… Sinceritatea „sufragetului / sufragetei” va fi mult mai mare (e banu’ său în joc, la urma urmei…)… nu va mai fi nevoie de „mită eRectorală”: omu’ joacă!…. nu-și mă „dă cu părerea” în funcție de starea lui curentă (constipație, sindrom „n.f.” , dureri de stomac și alte „organe”, nostalgii sau astenii, râcă pe cutare sau cutare etc.). Dacă nu face asta statu’ nostru, atunci se re-adeverește „zisa” după care primul stat în istorie a fost „statu’n cur”…
Evident, unde-s jocuri de noroc (ce dracu’ e altceva, politica?) hop și mafia! De toate „categoriile”, de la pârliții de găinari la… priviți!, sus, sus de tot la… Ei bine, aici lucrurile devin interesante… și aducătoare de „loz” cât încape!… În lumea asta NU există „joc” cinstit fără ca cineva (sau „ceva” – în sânul naturii oarbe) să nu trișeze!…
Iată cel mai bun exemplu… de la noi… În fața a ceea ce vă voi relata (mulți cred că deja ați aflat!), încep să mă îndoiesc serios dacă omul este într-adevăr sapiens, sapiens… eu cred că e o glumă (proastă) a antropologilor!…
Ce declară (public!) noul „Mesia” al nostru (?): Cică, „serviciile” îi furnizează informații… suficiente să arunce în aer orice „oponent”! Aici, o provocare a logicii: (i) Ori avem de-a face cu un tâmpit, cras de „defect” la mansardă, (ii) Ori este un mitoman-sadea demn de internare la „Spitalul 9”. Prima variantă: niciun om întreg la cap nu-și devoalează „sursele”; dacă ar fi adevărat, fie că ucide găina / gâsca (eu zic, „lebăda”!) cu ouă de aur, fie că va face ca „zburătoarele” să se dea la fund pe veci și atunci, adio informații „prețioase”; care „dobitoc” din servicii și-ar pune pielea la saramură? Oare chiar acolo am ajuns? Da, și „acolo” pot fi „nostalgici” (a ce?) care-și vând epoleții expirați… dar să riște… pentru cine?… sau ce? … o potcoavă de cal mort?…A doua variantă: dacă „fantazează”, conu’ Mesia se dovedește, încă o dată, că e plecat cu vaca la păscut iar „urmașii” săi sunt mai cretini decât el…
Totuși, „loteria”, „pariurile” pot merge mai departe, spre deliciul, „avantajul” tuturor…
Propunerea mea este cât de poate de rațională și rentabilă pentru establishment…
Și iată cum „Hora Unirii” devine „Sarabanda dezbinării”… Dixit! (pe riscul meu…).
Citește și:
- ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XXXVIII)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
