La pas prin Arad. (1) Back to Micălaca

Fiecare vizită în Micălaca este ca o întoarcere acasă și în timp. Este cartierul unde m-am născut și am petrecut primii 15 ani din viață. Oriunde aș fi, orice aș face, rămân mereu atașat sufletește de străzile copilăriei dar și de o mare parte din micălăceni. Cu atât mai mult, am dreptul și chiar obligația să mă oripilez, să mă revolt, să ridic întrebări precise, sau să laud, acolo unde este cazul.

Este de la sine înțeles că am început serialul promis „Aradul la pas” tocmai cu Micălaca, locul unde vreau să mă (re)așez intr-o zi. E normal să-mi doresc un cartier demn de un oraș vestic, în „România lucrului bine `utut”?! Este.

Nu stă nici un băț
Pe drumul de Glogovăț.

Oarecum subiectiv, dar totuși… cartea de vizită a unei localități, oricare, este în mare parte determinată de felul cum se înfățișează ea trecătorilor, la intrări și ieșiri.

Exitul din Arad spre Vladimirescu și totodată intrarea majorității celor care vin dinspre Deva arată așa cum vezi. Indicatoare culcate la pământ, altele lăsate de pripas pe marginea drumului… Nu tăiați iarba, mă splendorilor!… Las’ să crească maaare, că atunci nu s-or mai vedea deloc mijloacele de semnalizare părăsite. Marcaje rutiere șterse parțial sau total, semnalizare rutieră deficitară. Mă gândesc cu obidă cum arată indicatoarele și panourile în alte orașe. Mari, frumoase, cu litere de o șchioapă. Ale noastre zici că-s de jucărie, de prin ceva cătune. În preajma „Dacia Service”, intersecția buclucașă, aceea cu „balizele zburătoare”, care face traficul pe acolo un coșmar. Nu vrei să te prindă pe banda aceea strâmtă de 2 metri spre Micălaca, un șir de camioane care circulă dinspre strada Șiriei spre drumul național. Riscul să te atingă (sau mai rău) este iminent, chiar dacă șoferii fac eforturi vizibile să ia virajul corect. Atât traficul din dreapta cât și cel emergent (dinspre DN spre strada Șiriei) este afectat de hârtoapele care sunt de când lumea la traversarea liniilor de tramvai. Camioanele se hurducă mai să piardă încărcătura, la mașinile mici suspensia mai că sare în sus.

Trecerea de pietoni e aproape invizibilă… Pe bune, măi prețioșilor? Înțeleg că semaforizarea locului e treabă grea (e?) dar măcar niște linii trasate cu var…? Se poate?

Marginile drumului sunt sufocate de buruieni și ciulini. Iarba crescută până la brâu. Mai un pic și devine rezervație de șerpi și iguane. Atunci n-avem decât să încingem o horă ardelenească, de bucurie că noi am reușit să păzim urbea de ciuma roșie sau alte partide, iar „ei” au reușit să facă orașul KO, după n-șpe ani de „glorioasă” conducere.

Călătorului îi șade bine cu drumul… merg înainte.

Care drum? Calea Radnei, brăzdată de-a lungul și de-a latul de văi, dealuri, ravene uneori și peșteri – cum e cazul pe o porțiune a pistei de biciclete. Găuri mai mari cât pumnul, capcane în toată regula… Sau or fi portaluri spre o lume și un oraș mai bun, cu Conducători, nu păpuși de cârpă?

Calea Radnei e brăzdată de 2 „văi” deja celebre, câte una pe fiecare parte. Localnicii le mai evită, care-s pe fază și pot, dar cei în tranzit le percutează din plin, mașinile „dansează” ca o barcă pe valuri furioase. O altă „vale” , în dreptul Kaufland, după semafor, ocupă toată banda 1 și parțial 2. Sunt urme ale cine știe cărei lucrări, tot de mântuială, tot acoperită în batjocură, tot tolerată de un oraș care pare iremediabil amorțit și deja impasibil, nereactiv. Să ne fie de bine, zic.

Parcul din zona Profi- blocurile 500-600 e dezolant.

Nu curge apă la arteziene… bine că la Oradea curg vreo 20 deodată, în tot orașul, din care 3 numai în Piața Unirii. Lor le merg inclusiv artezienele din cartiere… dar hey! E normal, nu-i așa? Apa lor (Crișul) e mai mare, nu micuță ca Mureșul?!

Aleile parcului sunt murdare, iarba și buruiana mare, rondo-urile sterpe, trandafirii n-au mai văzut o foarfecă de când oare?

Mai fac câțiva pași, spre zona Profi, observ crăpăturile din preajma liniilor de tramvai, tot mai mari pe zi ce trece… Vai de el oraș și vai de bicicliștii care se aventurează pe strada Voinicilor, pe pistele… inexistente?! Invizibile?! De ce așa? Ne mai trebuie iar fonduri europene „pă sistem”? Niște „meleoane” multe, ca să tragem două linii pe asfalt și să mai rămână și de-o măslină, pentru #băiețiifini?!

În spate la Profi Voinicilor, cabluri desprinse – de la clima unității probabil- atârnă pe jos.

Cabluri de curent – în timp ce la max 10 metri e loc de joacă pentru copii.

Traversarea intersecției din capătul străzii Voinicilor spre Supeco, respectiv Podgoria sau Gemi este tot de coșmar. Șanțurile din zona liniilor sunt de neocolit, pe orice bandă ai fi. Îți alegi doar partea suspensiei pe care o supui caznelor.

O să apară iar deștepții de partid și de oficină, să zică „mno, dar s-o lucrat acolo” sau „e zonă inundabilă”… Sau, pentru partea aialaltă, de la intersecția cu Șiriei, o să zică „păi e trafic greu, aia e”.
Aceste replici cadrează perfect cu politica struțului, sau a iobagului sclav pe moșie. Nu-mi bat capul cu ei, nu-ți bate nici tu. Ăștia tot discursul semi-idiot și servil îl vor avea, chiar dacă ajungem cel mai părăginit oraș din țară.