LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXX) | CICLON ÎNTR-UN PAHAR DE COCA-COLA ON THE ROCKS
[UN PREAMBUL NECESAR. Îi asigur pe toții americanii de profunda mea simpatie. Aceeași prețuire o acord – de fapt – tuturor popoarelor lumii. Aceasta nu înseamnă că nu am dreptul (măcar moral) de a antipatiza anumite „personaje”… și de la noi și de aiurea… AUTORUL]
1. A intrat la CAPITOLIU drept „The honourable Donald-Duck-Dick” și a ieșit de „acolo”… „Mr. President”!…
Cicloanele atlantice se formează, de obicei, în largul „Triunghiului Bermudelor” și purtau – tot de obicei – (pre)nume feminine… la revolta muieretului planetar, au început să poarte și (pre)nume masculine… Ciclonul Donald-Duck-Dick a început să bântuie coastele „Lumii Noi” (Florida) cam din zona Mar-a-Lago; a urcat spre Nord și a ajuns la Washington cam prin 20 ianuarie a.c.; pe traseu, din furtună tropicală zdravănă (deci caldă!) a devenit ditamai crivățul zgribulindu-i serios pe yankeii din Est. Și nu numai pe ei… „Coca-Cola” este un simbol al Americii. Tot tradițional, în special anglo-saxonul modern, atunci când „be oarice”, azvârle lichidul peste cuburi de gheață (în slang – „on the rocks”). Plaja fierbinte de la Mar-a-Lago a devenit patinoar în D.C… Asta nu a însemnat deloc faptul că revine „prohibiția”…
Numa’ yankeii sunt în stare să facă show din orice eveniment… au ei talentul ăsta, de a ambala până și cel mai scârbos și ordinar rahat în atâta poleială vizuală și sonoră încât îți dau impresia că ești servit cu cele mai fine bonbons produse în „șocolateriile” belgiene (ele sunt cele mai „tari” azi… se pare)… „Spectacolul” este garnisit cu imitarea kitsch a metehnelor cu morgă nobiliară-protocolară preluate de la rafinații și simandicoșii de britanici… Acesta a fost – în linii mari – spectacolul (show-ul) din 20 ianuarie de la Washington… Vorbesc de „lumea bună” (high society)… Oamenii de rând – normalii – veniți cam din toate cotloanele Unchiului Sam, s-au „manifestat” așa cum știu ei mai bine: dând buluc, cu cățel-cu purcel, pe străzi și pe stadioane (acolo unde nu era „strict interzis”!), ignorând frigul pișcător și repetând cu mult entuziasm patriotic (la ei, autentic!) lozincile de tipul MAGA (Make America Great Again…). Din cauza fusului orar, noi, europenii, a trebuit să adăstăm pe sticlă până noaptea târziu, „târziu de târziu”…
Cârcotașii care – poate – vor citi aceste rânduri îmi vor reproșa că-i iau „la mișto” pe yankei și, indirect, „simpatizez” cu gerul siberian ce „adie” dinspre Kremlin… Doamne ferește! Nici vorbă! Și la rusnaci, în „saloanele lor oficiale” – atunci când „e cazu’ ” – au loc cam aceleași manifestări grotești și kitsch: la „ei”, moștenire de tip sovietic a grandomaniei țariste… Nimeni, niciodată nu va putea egala fastul, cu adevărat regal, de la curțile regale franțuzești și britanice. „Acolo” vorbește cu adevărat tradiția. Ea s-a mai păstrat „autentică” doar în Perfidul Albion… Iar „alții”, încercând să imite, nu devin decât niște jalnici caraghioși… Solemnitatea „solemnităților” constă în simplitatea lor sobră, nu în dezmățul protocolar…
Și, by the way, ciudat… Gaspadin / tavarisci Putin s-a grăbit să-l „congratuleze” pe Donald-Duck-Dick, chiar înainte de „a re-intra” în pantofii (pardon, bocancii) de președinte, prin jurământul solemn din Capitoliu. A reiterat aceleași patterns demagogice; de reținut doar că este ferm de acord cu o „întrevedere” tete-a-tete cu cel de-al 47-lea președinte: „ei doi” (fără China?) par să vrea să „pună lumea la cale” peste capetele – cam prea-plecate – ale celorlalți „locuitori” ai planetei… Să fie primit! (?)…
2. Fiecare „demnitar” non-american era hămesit: ce o să-i pice și lui (i.e., celor pe care-i „reprezintă”) din resturile de la ronțăirea oaselor în această „La Grande Bouffe” a l’americaine?…
Da, n-a plouat, ci a fost o serioasă aversă de conglaturări, de prin mai toate cotloanele Terrei. Ele au „aureolat” (de parcă mai era nevoie!…) „auto-grandomania” fără de margini a re-înscăunatului din Biroul Oval… Din partea celor mai sărăntoci, lingușelile libidinoase (și umile!) au inundat mass-media; din partea celor mai cu „dare-de-mână”… mesaje relativ excesiv de laudative, unele totuși sobre… Dar pretutindeni plutea „ceața roz” că omenirea pășește într-o nouă eră (?)… De la care, să așteptăm, CE?… Nu pot „băga de vină” nimănui dintre extra-yankei că fiecare încearcă „să tragă spuza (și) pe turta lui”; ce vreți? dacă America vrea să fie „Cea mai cea” („și mai mult decât atât”), atunci „să ne pice” și nouă ceva… Nu știu de ce, dar am avut scârbavnica senzație că – ascultându-l pe Donald-Duck-Dick – îl aud, de fapt, pe „al nostru” (?) Călin-File-din-Poveste… iată cum, cel din urmă, își face „campanie” și prin vorbele mele!… Horribile dictu!…
Aici, o mică paranteză: întâmplarea face ca „Serbările galante” de la Washington & toată lumea yankee să se suprapună cu Forum-ul economic tradițional din helveticul Davos. Poate că primul eveniment „l-a umbrit” pe cel de-al doilea, nu și invers… Cu toate acestea, participarea mondială („mahări” de stat și economici ai planetei) a fost mult mai selectă în celebra stațiune de schi. Dar în timp ce „în buricul Alpilor” s-au derulat vorbe – puțin probabil să fie urmate de fapte – la Washington s-u rostit vorbe cu greutate, urmate de fapte imediate, cu consecințe… și apoi din nou cortegiul de vorbe care nu mai contenește. Oricum, Davos va fi foarte curând și pentru mine „o pită albă de mâncat” (pardon, chibițat)…
Da, am avut răbdare să aștept discursul „re-întronatului”, după ce am suportat cu stoicism tot protocolul premergător și oribil de plictisitor (și inutil!). Se bârfește – în social media – că „numitul” (la ceremonialul de depunere a jurământului) nu a pus mâna stângă pe cele două Biblii (suprapuse) în timp ce stătea cu cea dreaptă ridicată. Două Biblii, deoarece Donald-Duck-Dick a ținut să fie prezentă și Biblia dăruită de bună-sa, pe lângă cea „oficială”, a Parlamentului yankeu. Biblii ținute cu ciudată umilință / supușenie muierească, în ambele mâini, de muiere-sa (actuală): o prezență înțolită (și insolită) într-o „textilă” (cică, „foarte-foarte”) dar care, mie cel puțin, îmi sugera, mai degrabă, o virtual reality concepută de A.I. … În definitiv, și ce dacă? În bulibășala aia generală, oricine mai poate scăpa din vedere vreun amănunt ceremonios… By the way, la intonarea Imnului „The Star-Spangled Banner”, de către „primul-tenor” (după mine, mai degrabă, bariton…) al Americii („pohta ce-am pohtit”, apud Mr. President), Donald-Duck-Dick a salutat cu mâna dreaptă la tâmplă (un ipotetic cozoroc) și nu pusă în dreptul inimii. Deci, militărește și nu „civilește”: „O, spune, poți tu zări / În lumina timpurie a zorilor / Ceea ce cu atâta mândrie salutăm noi (…)” Da! tot respectul!
3. „Discursul regelui” sau „Donald Răcoare saltă în șa!”
Nu, nu e vorba nici de problematicul film britanic „The King’s Speech” (2010 – regia Tom Hooper), nici de poezia lui Nicolae Labiș „Cosma Răcoare”… doar un „ricoșeu” al amintirilor… E vorba de ceea ce a spus – „cu subiect și predicat” – cel de-al 47-lea președinte yankeu, după „inaugurarea” sa oficială. N.B. „Inaugurare” a președintelui o fi sunând bine în englezește, dar în dulcea noastră limbă… „sună ca dracu’ ”… aviz prea zeloșilor noștri gazetari!…
[Din motive independente de voința mea (probleme medicale și chestiuni de familie) a trebuit să fac o „haltă” de cam 2 zile cu „scrisu’ ”; ceea ce nu m-a împiedicat prea mult să urmăresc „ecourile” întâmplărilor relatate mai sus, ecouri în „gura lumii slobodă” de prin toate coclaurile planetei… Cu toată „mondialitatea” lor, am reținut, în acest scurt interval de timp, pentru viitoarele mele „chibițări”, trei „fapte” petrecute chiar în Românica: interviul lăudabil al lui Crin Antonescu, comentariile de-a dreptul „problematice” ale d-lui Mircea Oprean, ginerele Motanului Arpagic și interviul „exploziv” al generalului-procuror Cătălin Ranco Pițu, pe marginea interminabilei disecări a „mineriadelor” începute cu acel fatidic iunie 1990. Voi reveni, cu multă atenție, asupra lor…].
Discursul „re-inaugural” al regelui de pe Potomac nu merită (aici!) – paradoxal – prea multe comentarii. În primul rând, pentru că nu a spus cine știe ce noutăți; în al doilea rând, a fost întors pe toate părțile și „analizat” & „comentat” de toată suflarea planetei. Nu vreau să fiu redundant. A avut totuși un merit: a fost rezonabil de scurt, comparativ cu efluviile retorice obișnuite ale „Marelui Alb” (yankeu)…
The new „Zmău” a făcut „surf” pe valul uriaș pornit de la Mar-a-Lago reiterând cunoscutele „zise” de multă vreme, chiar cu mult înainte de începerea campaniei eRectorale. „Zisele” îmbrăcate – comme d’habitude – în voalul flamboaiant al „hiper”-grandomaniei obișnuite… chestia e că yankeilor de rând le place al dracu’ de mult să se viseze mereu „fruncea” lumii întregi…
Totuși sunt câteva idei care mi-au reținut atenția, deși nu mai par „cap de afiș” pentru politikia cancelariilor planetei:
- Îmi amintesc cum, prin 1961-62, J.F.K. – într-un memorabil discurs – promitea concetățenilor săi, ca până la finele anilor ’60, America să ajungă pe Lună. Citez din memorie, „… nu pentru că este ușor, ci pentru că este greu…”. Zis-și-făcut!… în iulie 1969; din păcate, J.F.K. n-a mai apucat să trăiască gloriosul moment (Dallas – 1963…). Donal-Duck-Dick le promite concetățenilor de acum, ca în următorii ani, America să pună steagul The Stars and Stripes pe planeta Marte! Se va repeta, oare, istoria?… Wish good luck!… Fapt este că Elon Musk (The-Big-Devil) s-a scălămbăit – dezgustător de „nazisticoid” – la The Capital One Arena, mirosind purcoiul de bani de câștigat cu firma sa de transport cosmic…
- Va urma „marea mătrășire” a imigranților ilegali (mai ales cei… latino…). La frontiera cu Mexicul se va re-forja „zidul”. Poate că astfel, Unchiul Sam va da un bun exemplu și pentru trăitorii de pe Bătrânul Continent… Dar există și reversul (moral!) al medaliei: ce vină au nenorociții că au fugit de moarte, mizerie, sărăcie, disperare existențială, bulucindu-se toți să intre (prin, peste sau pe sub „Marea Barieră” de pe Rio Grande del Norte) pe tărâmul „tuturor posibilităților”? Pentru foarte, foarte mulți – „tărâmul marilor deziluzii”!… Da, mulți, pierduți în lume, s-au rătăcit în hățișurile dolofanei criminalități („organizate” sau nu) din lumea nord-americană. Yankeii își aveau „faliții” lor, ce le mai trebuiau și alții… gringos?… Problema e foarte serioasă și nu prea văd cum va putea fi soluționată „peste noapte” fără a provoca reculuri la fel de serioase… Important este însă ca yankeii să stăvilească penetrarea terorismului (mai ales cel, practic-incontrolabil, al „lupilor singuratici”)… asemenea „specimene” – majoritatea demni de așezămintele de sănătate mintală – au și ei, deja de multă vreme, „acasă”…
- „Marele Alb” nu este politician, în esența sa; el este un om de afaceri și un showbiz-man. De aceea tratează totul în termenii sructurii sale de personalitate: totul este un business a l’americaine! De aici, frisoane pentru Europa (și nu numai): se vor mări taxele vamale impuse de U.S.A. la toate importurile și se va căuta extinderea penetrării exporturilor din „Lumea Nouă” în toate țările… Vizați nu sunt numai europenii, ci și latino-americanii, canadienii, chinezii ș.a.m.d. De pildă, va lua un nou avânt industria automobilelor americane „clasice”, exportabile mai ales în Europa, cea infrigurată de protecția mediului. La fel, se vor reactiva și re-amplifica extracțiile de combustibil „clasic” (solid, lichid, gazos), în ciuda eforturilor lumii de a reduce consumul de „fosili”; nu e de mirare că Unchiul Sam se va (RE)-retrage dintr-o mulțime de acorduri internaționale privind protecția mediului. Ceva asemănător se va petrece cu privire la neproliferarea armelor nucleare (aici, e drept, „alții” – știți la cine mă refer! – i-au luat-o înainte…).
- „America first”!… ce ciudat „rimează” cu fostul „Deutschland, Deutschland, uber alles!”… Prin urmare, vor fi încurajate (peste limita legilor „anti-trust”) firmele și investițiile americane; se urmărește o creștere economică fără precedent… mira-m-aș de ar fi posibilă în condițiile actuale de „sobrietate” (a se citi „recesiune”!) ce afectează cam toate țările… Americanul de rând așteaptă, mai întâi și întâi, ușurarea de povara impozitelor și o perspectivă mai bună privind asistența medicală de masă… Cu privire la ultima, sunt bine informat: unul din cei mai buni prieteni ai mei – stabilit încă de la finele deceniului 8, în Pheoenix-Arizona – deține, cu muiere-sa (medic!) o micro-clinică privată…
- Deși Unchiul Sam dorește o rezolvare cât mai grabnică a problemei Ukrainei (evident, fără Ukraina! sic!) prin negocieri directe cu rușii, dorite și ele cât mai grabnice, este clar că nu s-a putut încadra în cele 24 de ore „promise”. „Catârul” de Putin se ține și el bine „în șa”, bașca, președintele Xi „stă la rând” și el… dinspre partea ne-americănescă, nimeni nu pare să se grăbească… Cu chinezii, iese la orizont o nouă problemă (nu ajungea Taiwanul…): Hong-Kong-ul (regiune administrativă specială a Chinei) deține azi controlul ( doar economic?!) al Canalului Panama. Donad-Duck-Dick declară, fără ocolișuri „vrem să-l luam înapoi!”. Kremlinul s sărit ca ars… există acorduri internaționale (semnate înclusiv de S.U.A.) care garantează „independența” celebrului canal… Pentru Casa Albă, tot ce contează este perspectiva „securității strategice”… Și totuși, ciudat (!), în celebrul său discurs (chiar, neașteptat de scurt!), „Marele Alb” n-a îndrăznit să pomenească pe șleau de Canada și Groenlanda… măi, să fie!…
Restul… obișnuitele marote ale lui Donal-Duck-Dick și toate, dar toate, îmbrăcate în obsesia de glorie nemaiîntâlnită și… nemăsurată!…
În funcție de curgerea evenimentelor și, mai ales, a comentariilor, promit să revin cu chibițatul la temă. Oricum, am semnalat alte priorități interesante, mai ales pentru Românica… Dinspre mine, Coca-Cola din paharul american, trântită pe ice-rocks, începe să se cam „trezească”… Mai bună era o Bloody Mary – nu pentru că e și ea tot „on the rocks”… ci conține vodkă… multă vodkă… prea multă vodkă?…
Citește și:
- LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXIX)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
