LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXXI)
CÂTE BORDEIE, ATÂTEA „OBICEIE”?… NU! CÂTE BORDELE, ATÂTEA „OBICELE”!…
1. „O mică broască orăcăind din străfundul unui canal. (…) Trece cu medicament” [Mihai Răzvan Ungureanu].
De multă vreme mă „mănâncă în…” să scriu un eseu – in extenso – pe care l-aș fi numit „Anti-politica”… Nu „mi s’arată”! … Realitățile atât de fluide în Românica, ca și în toată lumea de azi, mă fac însă să-mi reconsider, aproape ceas de ceas, ideile pe care le aveam în… cap… Citatul din titlul acestui capitol se vrea o replică la adresa lui Călin-File-din-Poveste care – mai nou – nu mai prididește cu amenințările în stânga și-n dreapta… Acum veni rândul lui M.R.U., în legătură cu „scandalul” Black Cube – se pare, tranșat deja, definitiv, de justiția de la noi… Mie, formularea mi s-a părut uluitor de sugestivă: ea poate caracteriza orice politician (mai ales, dacă e unul „de doi bani”)… și de la „noi”, și de „afară”. Cea mai recentă (h)ipostaziere o reprezintă Elon Musk – the Big-Devil… care orăcăie amenințător nu numai la adresa „pârliților” din țara Unchiului Sam, sau a Europei, sau a vecinilor de la Nord și Sud de „americani” (?), sau a giganticei Chine, ci… la adresa lumii întregi. Comparativ cu „batracianul” nostru (File – din – Poveste) – fostul sud-african (actualmente și cetățean yankeu, și cetățean canadian… și…mai știe dracu’…) este ditamai broscoiul,… ce vorbesc?… o țestoasă uriașă de Galapagos!… dar care „baună” cu reverberații planetare, producătoare de frisoane… Deci, „Divanul sau gâlceava <<înțeleptului>> [Mesia de România ] cu lumea” (omagiu, D. Cantemir!) nu este nici măcar un „vântuleț- crivățuleț” dinspre „pusta / stepa” rusească, nici măcar un pârț ca lumea…
Tot de multă vreme mă „macină” scepticismul cu privire la democrație… Nu că ar fi „răul cel mai mic”, ci pentru că singura formă autentică – democrația directă – aduce tot mai mult cu „Bâlciul deșertăciunilor” („Vanity Fair”- 1847-48, William Makepeace Thackeray): ca să vă reprezentați cât mai bine, gândiți-vă la inundația de reporteri și de întrebări „strigate” – simultan! – pe diverse voci și „genuri”, când e dus încătușat vreun potentat al vremii la „Beciul Domnesc”… Ultimul eveniment, luni seara, 3 februarie, a.c. – mega-„scandalul” <<Nordis>>… Aici, în „bălăceala” democrației directe (e.g. a „libertății presei”…), se aude mereu o voce „acuzatoare”, prezență constantă la astfel de „spectacole”… seamănă enervant de mult cu milogii care mișună pe la înmormântări… poate-poate, le pică și lor ceva din „pomana mortului”. Este totuși un „purtător de cuvânt” al democrației directe…
Ei bine, am făcut „săpături”… Este vorba de „protestatarul de serviciu”, Marian Moroșanu. Este zis și „Ceaușescu”, datorită unui defect de vorbire. Deși tipul mă enervează, aflu că este un nefericit: împușcat la Revoluție și bătut crunt la prima Mineriadă, din 1990. Are aprox. 53-55 de ani și a rămas cu sechele de „atunci”. De aceea se exprimă cu greutate. Problema e că – în calitate de „protestatar de serviciu”- este „în serviciul” cui?. În nici un caz al „comunității democratice”… Anton Ionuț Mureșan (ha, ha, ha…) i-a luat un interviu [Ziare com., 19 iunie 2022]. Cum m-am cam puturoșit, nu mai parafrazez, ci dau citatul direct… Deci, ce spune „Ceaușescu”? Sper că nu e prea lung textul, dar „merită”: „Sunt multe, dar eu am făcut ceva pentru această schimbare a României care, din păcate, arată cum arată. Nu este din vina democrației, cum îi aud pe foarte mulți inși. Că ce ne-a adus nouă democrația, că democrația ne-a luat fabricile. Eu i-am explicat unuia: se vede că tu nu gândești cu acel creier, gândești cu urechile cu care au auzit de la alții. Măi, democrația nu conduce, democrația este un simbol, oamenii pe care noi îi punem în acele funcții, ei conduc în numele acestei democrații și ei distrug țara.(…) Îți dau un exemplu și gata: vezi mașina asta? Las-o tu aici 100 de ani și nu va intra în pom. Urcă tu în ea pe unul care nu știe să conducă, urcă-l tu pe unul beat sau drogat. O să intre în pom? Așa este și cu democrația. Pune tu politicieni incompetenți și analfabeți și asta o să ai!” Aferim!…
Cu „democrația reprezentativă” ne-a lămurit Crin Antonescu în ultimul lui discurs… „piramidal” (plecăciune, Tudor Mușatescu!), la „Congresul extraordinar” al PSD ce a „încununat” candidatura „catindatului”… (acum parafrazez – sic!): democrația reprezentativă nu e posibilă fără partide politice… I.e., „grupuri de interese”, formalizate social, care „reprezintă” prostimea (pulimea) care votează în funcție de „umorile” de moment… Cu toate doctrinele lor, nu „amețesc” decât o parte nesemnificativă a respectivei prostimi (pulimi). Aici, mai că sunt de acord cu Mesia… File-din-Poveste, care „prevestește” „Amurgul zeilor”, recte, partidele politice din Românica. Deci, ori un partid unic, ori o dictatură personală… Așa, deciziile și executarea lor au parte de fermitate și… celeritate… Nu mai batem câmpii cu „dezbateri” interminabile și vide de conținut! Vedeți, boieri dumneavoastră, câtă dreptate aveam vorbind, cândva, de o „anarhie bine temperată”? Mai departe?… eternul „A bon entendeur, salut!”…
2. „Ride or Die!” sau MAGA vs. MEGA?
Zisa cu „Ride or Die!” o văd zilnic scrisă pe parbrizul din spate al unui „merțan” parcat în fața blocului în care (încă) locuiesc. Ea zice, pe șleau: „Călărește, sau mori!” Imediat mi s-a aprins beculețul roșu din cap: MAGA! (Make America Great Again). Cu celeritate absolută, și MEGA (Make Europe Great Again)… De unde vine „pastișa”? De la Elon Musk, care vrea să „rânduiască” Europa după „chipul și asemănarea” lui Donald-Duck-Dick… De fapt, după ideile sale de slugă și „eminență cenușie” a liderului actual de la Casa Albă. Așa a ajuns ex-sud-africanul nostru să se „ia la harță” cu guvernanții britanici (în exercițiul funcțiunii), să-i irite pe nemți, încurajând mișcările de extremă dreapta din Germania (vin alegerile și „acolo”!). A și postat pe platforma „X” lozinca: „Oameni ai Europei: alăturați-vă mișcării MEGA!”. În treacăt fie spus, pentru mine, „MAGA” e doar începutul termenului „Măgărie” iar „MEGA” e prefixul de la „Mega-tun” (în sens… infracțional…).
Spre finele lui ianuarie, a.c., a avut loc, la Bruxelles, Plenara Conferinței Internaționale MEGA (a doua ediție). Deviza a fost: forțele conservatoire să regăsească „bunul simț”. Chestia cu „bunul simț” e discutabilă, ca traducere din engleză a sintagmei „common sense”. În lumea anglo-saxonă înseamnă ceea ce la noi s-ar spune „simțul comun” (în accepțiunea de experiență de viață empirică, obișnuită-neevoluată, chiar banală). În niciun caz, idea morală de „bun-simț” așa cum circulă pe la noi. Gică a lu’Simion (șeful absolut și, se pare, „absolutist” al PUR) devenit, între timp, și vicepreședinte al Partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR Party) nu putea să nu facă act de prezență. Mai mult, în cadrul „evenimentului” menționat mai sus, a avut loc Conferința internațională „Defending Western Values in the European Parliament”. Ciudat, dintre cele 40 de state „participante”, doar 25 erau din U.E.; restul: SUA, Argentina, Paraguay, Canada, Mexic, Ecuador, Georgia, Serbia…
Cu această „memorabilă” ocazie, Gică, al nostru, și-a reafirmat aderarea cu trup și suflet a PUR la mișcarea MEGA (epigon al lui MAGA…). Evident, nu putea lipsi limba de lemn a spiritului de lingău (de data asta, pupincurist de Casa Albă): „Eu cred într-o Europă unită şi puternică, dar nu într-o Europă condusă de birocraţi fără chip, fără identitate. Trebuie să ne unim forţele, urmând modelul propus la inaugurarea preşedintelui Trump la Washington, de către preşedintele partidului ECR şi liderul meu, Mateusz Morawiecki, care a spus clar că tot ce ne dorim este bunul simţ. Şi nu văd alt principiu fundamental sau slogan care să definească mai bine cauza noastră decât „bunul simţ„. Cu oscilațiile noului „bard” față de „…File-din-Poveste”, ba „pro”, ba „contra”, nu mai înțelege lumea nimic… oricât de mult „bun simț” ar angaja… Miroase oare a „catindatură”, în cazul în care CCR îl va mazili pe Mesia? Poate, din nou, și pe Șoșocoaia…? Și atunci, cine mai rămâne pe partea „suveraniștilor” (pardon, „izolaționiștilor”)? Dinspre „pupa” bate un vânt ce aduce miros putrid de V.-V. Ponta… Lavinia Șandru (cea mai „proaspătă anunțată”) pare să fie nu cu curu’, ci cu cracii în două luntri… „între” (i.e., „la mijloc”) e loc de salvare a nației românașe… (Ea susține asta!). Ei acum înțelegeți cum vine chestia cu „Ride or Die”?!…
În fine, alături de jaful „coifului de Coțofenești” & brățările de aur dacice, apoi mega-scandalul (aprins abia acum?) cu Nordis-ul, publicul românaș discută cu aceeași aprindere despre demiterea / demisia lui Herr Klaus – Carmen, despachetează. „Sibianul” nostru o ține într-una cu o anumită interpretare a Constituției. „Inamicii” (sinceri sau „puși”) o țin „langa” cu o altă interpretare a aceleași Legi fundamentale. Deci, primul „stă” pe loc până ne vom pricopsi cu un nou președinte; ultimii cer nevoie-mare ca Herr Klaus – Carmen, despachetează să-și dea singur un picior în fund, prin demisie (și încă, imediată !); dacă nu, un alt picior (mai degrabă, o pădure de picioare) îl va articula în același „loc”, prin demitere. Primul e convins că e legal încă locatar-prelungit la Cotroceni; „restul” îl proclamă ilegitim, uzurpator, abuzator și… alte epitete… Nici una dintre părți nu e vinovată de ceva parti-pris… ponoasele vin de la ambiguitatea Constituției. Totuși, cred că ”părinților” ei nu le-a trecut niciodată prin cap (în „actul conceperii”) că s-ar putea să ne întâlnim cu situația creată de către Decizia CCR (iarăși, legitimă, după unii, ilegitimă, după alții). Personal, l-am simpatizat la început pe Herr Klaus; apoi, cu timpul m-am tot dezumflat: dacă, „atunci”, preferam ceva diferit de un „președinte-jucător”, care a „măsluit” multe meciuri, acum nu pot accepta un „jucător de rezervă”, care a stat pe tușa arenei politice… Aici nu merge cu „tăcerea elocventă”! Mai ales, când e cazul de locuitorii Românicăi… Dar, în tot „răul” să vedem și un strop de „bine”: plecarea intempestivă a lui Herr Klaus – Carmen, despachetează ar duce la complicații inutile acum. Un președinte-interimar (provizoriu, delegat… spuneți-i, cum vreți!) ar cam fi legat de mâini și de picioare, mai ales cu privire la posibile decizii importante de luat în această perioadă atât de tulbure pentru noi, pentru Europa, chiar pentru întreg mapamondul… Nouă ne-a plăcut mereu să cam trăim într-un provizorat; după „merge și-așa” urma un „dolce far niente”. Deci, „alungarea de la tron” – acuma! – n-ar face decât să prelungească (din nou, tot constituțional!) termenul alegerilor, dorite, sperate, de data aceasta, „pe bune”!… Altfel, ajungem să-i dăm chelului tichie de mărgăritar…
Aș putea veni totuși cu o sugestie: Ce-ar fi să-i cerem „sfatul” sau, poate, chiar să pună un umăr, lui Mister Elon Musk – the-Big-Devil? Am avea șansa unui MRGA (recte, Make Romania Great Again). Dar fără extinderi teritoriale peste năpăstuita Ukraină, apud „…File-din-Poveste” sau Șoșocoaia… Și fără să „înghițim în mod imperialist” (tra-di-țio-nal!… horribile dictu…) Republica Moldova, cf. temerilor tavariscilor de la Kremlin. Ultimii, în frunte nu cu Putin (ăsta „tace și face”), ci cu marele filosof-patriot-pravoslavnic: Aleksandr Gelyevici Dughin…
E deja ora înaintată, așadar… Dixit! Și… Bye, bye!…
Citește și:
- LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXX)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
