Nu ne este dat nouă, oamenilor, să alegem cum să murim, dar ne este pus la dispoziție felul în care alegem să trăim. Iar alegerea este întotdeauna efectul gândirii noastre. Sau, mai precis, a capacităților noastre cognitive, înnăscute sau formate în timp. Trăim exact după cum alegem noi s-o facem. Chiar dacă uneori alții decid cu privire la viața noastră, în particular, tot noi suntem cei care decidem dacă ne supunem rânduielilor la nivel organizațional-administrativ. Este foarte posibil ca cei înălțați în demnități publice să nu ne placă și atunci ne resemnăm cu scurgerea timpului, în speranța că viitorul va aduce alți oameni la conducere. Însumarea acestor două, resemnarea și speranța, nu e decât un atentat direct la respectul pentru viață.
În aceeași ordine de idei, știm că nu există niciun sistem care să mulțumească toți oamenii.
Pentru că suntem diferiți. Cu toate diferențele care există între noi totuși acceptăm faptul că există un așa-zis numitor comun capabil să producă o minimă acceptare. Sunt câteva legi etice și morale care permit conviețuirea dintre noi, astfel încât o oarecare pace să fie sigură și durabilă. Între vecini de apartamente, de case, de națiuni stau respectul și bunul simț ca legi inviolabile. Doar așa am străbătut veacurile. În ciuda multor războaie și conflicte, noi ne-am permanentizat între hotarele actuale, mai mult sau mai puțin mulțumiți, în funcție de interesele istorice ale celor care au contat în crizele din secolele trecute. Dar este de remarcat faptul că în istoria noastră până la apariția lui Lenin, românii au fost conduși de lideri autoritari nealeși.
Domnitorii Țărilor Românești au fost în mare parte dintre cei care au stăpânit pământuri sau s-au impus prin caractere tari sfidând prin nesupunere către imperiile otoman, habsburgic și nu în ultimul rând celui de-al treilea Reich. Din păcate nu putem vorbi doar despre un singur nesupus din epoca deja „prăjită” a comunismului. Fiind o națiune tampon, între interese ale marilor imperii, în general comportarea noastră a fost una unsuroasă. Și nimeni nu a avut vreun interes să facă din națiunea noastră una puternică cu aspirații moderne și mai ales cu oameni care să stea la masa tratativelor. Aproape întotdeauna am fost nevoiți să ne mulțumim cu ceea ce ni s-a oferit. Cu excepția domnilor care au strâns lângă ei și au oferit siguranță Europei în perioada celor câteva sute de ani după 1450, ceilalți au slujit în mare parte interese străine națiunii noastre. Ceaușescu a fost un caz izolat care nu merită dezvoltat în acest articol.
După anul 1990, când națiunea ieșea de pe culoarul sovietic și își dorea apropierea de bunăstarea vizibilă a occidentului cu adevărat democratic, noi românii am cedat total „volanul” și atenția în mâinile unor oameni care aveau o agendă dublă.
Una de grup și o alta individuală. Agende care nu se excludeau. Ambele erau în cârdășie cu interese la fel de obscure și oculte. Cu toții au urmărit ceea ce oferea țara și geografia ei, imposibil de atins în perioada de după 1946. Fără niciun scrupul, conducătorii de după Ceaușescu și-au dat mâna la una dintre cele mai mari hoții din acest secol, (până azi) și au achiesat la democrația pluripartidistă în primii ani pentru a ascunde de ochii noștri rețeta distrugerii națiunii prin furtul total al resurselor și al mijloacelor de producție rămase fără obiect după falimentul comunismului. O rețetă în acțiune și azi.
Mai la obiect, privind către campania de alegeri de acum observăm noi tactici care să servească de fapt acelorași interese meschine. Încă din 22 februarie 2022, rușii au devenit la propriu și cu probe directe, națiunea spre care se îndreaptă tot disprețul lumii civilizate. Putin este făcut în toate felurile și oricine i se alătură în vreun fel primește aceleași atribute. Nimeni nu mai vrea să judece. Dacă nu spui rău de el, ești putinist, dacă zici rău de Ucraina și de maimuțoiul lor, din nou ești putinist. A devenit acest atribut un stigmat literal. Cu el încearcă acum sistemul din România să scoată un candidat din cursă, doar pentru a aduce pe locul al doilea pe unul care să nu le strice planurile în desfășurare ale celor din Departamentul de stat actual al SUA: Pentru că ai noștri gândesc doar în acest tip de conjunctură. Crin Antonescu s-a retras din cursă în 2015 tocami la sugestia acestui departament. Ne este tot mai limpede faptul că nu putem avea la conducere oameni care să rămână doar la interesul României. Niciunul nu cred că se califică dintre cei de acum ca fiind un suveranist adevărat.
Citește și:
- Surogat de viață
- mai multe OPINII ale autorului – AICI
