Este plin internetul cu sfaturi despre cum să trăim să fim sănătoși. Ce anume să mâncăm, cum și când s-o facem, câtă apă să bem, câte exerciții fizice și alte câte și mai câte. Toate, asigurându-ne că astfel vom trăi până la adânci bătrâneți și ne vom scălda zilele doar în soare și bunăstare fizică. Acum, depinde de fiecare dintre noi dacă luăm sau nu în serios ce spun „specialiștii no-name”. Sigur că întotdeauna noi suntem cei care ne luăm deciziile cu privire la cum să trăim. Și așa este corect și normal. Atât cât putem noi decidem ce să facem cu viața noastră. Spun „cât putem” pentru că nu toate ne stau la îndemână. Mai sunt și alții care hotărăsc pentru noi. Și, din păcate, astăzi suntem pe cale să le delegăm cam tot ceea ce ne aparține, ca decizie. Sigur că nu neapărat individual, dar ca societate am devenit atât de indolenți sau chiar leneși încât ne este mai ușor să-i lăsăm pe alții să decidă ce e bine pentru noi. Considerând desigur că acești „alții” sunt și mai bine pregătiți și mai dornici să o facă. Mai ales că ne spun mereu că sunt în slujba noastră și au ca obiectiv doar bunăstarea noastră, individuală și ca națiune, prin însumare.
În cazul în care unii dintre noi își iau propriile decizii cu privire la un anume stil de viață și nu încurcă pe nimeni ei pot să-și ducă proiectele la capăt liniștiți. Nu le cere nimeni socoteala.
Vrei să mănânci doar coaja de la ouă, fă-o liniștit, stai cu ochii pe cântar, verifică-ți epiderma și fii sănătos. ( Bea totuși câteva carafe cu apă). Dacă însă furi ouălele atunci nu te mira că-ți apare numele prin ziare. În alte circumstanțe, dacă te-ai semețit să candidezi la o demnitate publică și ai apărut în spațiul public cu o platformă politică, plină de promisiuni de bine, atunci devii țintă pentru aceia cărora le-ai cerut să te voteze. Ei, te vor privi, te vor judeca și cum te închei la șlapi, se vor uita chiar și la copiii tăi cum și unde se duc, ce poartă, ce mănâncă, etc. Toate astea se pot petrece doar într-un stat cu o populație serioasă și bine educată. La noi, în schimb tendința de acceptare „fie ce-o fi”, a ajuns la maturitate și e gata să-și ia diploma. Cu alte cuvinte: am înfrânt. Pe toți. Și lăsăm înfrângerea asta celor ce vin după noi, ca pe un trofeu. Sau mai degrabă ca pe un sacrament.
În aceiași ordine de idei,
nici nu prea avem vreun argument să ne opunem teoriilor progresiste care ne inundă percepția zilnic, având în vedere că am dat de gard cu misiunea generației noastre de a continua măcar de unde cei din 1946 au fost siliți să abandoneze. Nu s-a întâmplat așa. Am greșit pentru că ne-am bazat pe oameni. Vom zice: păi pe cine să ne bazăm dacă nu pe oameni? Exact. care ar fi fost opțiunea în 1990? Ideile oamenilor sau poruncile lui Dumnezeu? Alții, cu mult înaintea noastră, au socotit că nevoia încrederii în Dumnezeu este fundamentală și au înscris-o în Constituțiile lor. Chiar și noi la 1923 exact așa am scris în Lege: prin grația și mila Domnului… Acum după comuniști am decis că Dumnezeu nu mai trebuie să facă parte din societatea noastră și L-am exclus de facto. Sau, dacă sună mai bine L-am lăsat înăuntrul Bisericilor, în picturi, considerând că acolo doar îi este locul. Nu în Lege, nu în viață, nu în diete, nicăieri. L-am mai pomenit atunci când unii dintre noi și-au încheiat zilele și L-am rugat să-l primească printre drepții Lui. Doar că un Dumnezeu pictat nu prea a mai avut dispoziție să asculte aberațiile noastre și ne-a lăsat în voia minților noastre să ne trăim viețile după cum am știut să ni le croim, fără a-L implica.
Din această perspectivă suntem pe picior de egalitate cu nebunii. Pentru că ei spun: nu există Dumnezeu. Noi chiar dacă spunem și credem că El există, prin deciziile noastre am dovedit contrariul. Iar El cu forța nu intră în viața nimănui.
La final mai spun că:
Niciodată, atâta timp cât trăim, nu e târziu pentru a reface relația cu Dumnezeu. Să nu ne socotim singuri înțelepți și să cerem ajutor de la El în nădejdea faptului că ne poate vindeca țara. Nu este nevoie de diplome de savanți pentru asta. Să-L căutăm pe El câtă vreme se poate găsi și este aproape. Altfel, alegem și anul acesta exact la fel ca în toți acești 34 ani și nu se va schimba nimic. Ba, ne putem duce chiar mai jos.
Citește și:
