Osteoporoza este o afecțiune a ţesutului osos care duce la scăderea rezistenţei oaselor. Aceasta este rezultatul dezechilibrării dintre rata formării osoase şi rata distrugerii osoase. Cele mai comune simptome sunt dureri ale oaselor, deformaţia acestora şi creşterea riscului fracturilor.
Activitatea fizică şi osteoporoza
Mai multe studii au arătat că activitatea fizică favorizează consolidarea oaselor. Unii cercetători sunt de părere că declinul activităţii fizice, odată cu îmbătrânirea, poate fi singurul motiv de remarcat în rata mare de cazuri de osteoporoză la oamenii în vârstă. Aceştia sugerează că scopul terapiei este de a asigura cea mai mare masă musculară înainte de a îmbătrâni şi de a o menţine cât putem de mult.
Donald Whedon, consultant la NASA, a observat că, dacă stăm trei ore pe zi fără mişcare, liniştiţi, obţinem un efect oarecum pozitiv în echilibrul calciului şi că patru ore de plimbare au fost suficiente pentru a preîntâmpina pierderile de calciu, chiar dacă restul de douăzeci de ore au fost petrecute în pat. Dr. Whedon crede că cel mai bun exerciţiu pentru a menţine masa osoasă este unul gravitaţional, cu mişcări active de purtare a greutăţii corporale, cum ar fi mersul pe jos sau joggingul. Fără atracţia gravitaţională, oasele încep să piardă din calciu. În timpul unei călătorii spaţiale de opt zile, grupul de astronauţi s-a confruntat cu pierderea a 200 mg de calciu zilnic, de persoană, în ciuda programului de exerciţii grele. Absenţa gravitării în spaţiu cosmic duce la imposibilitatea de a merge pe jos şi oasele încep să piardă din calciu.
Lipsa exerciţiului fizic, la persoanele în vârstă, poate contribui la apariţia osteoporozei.
Masa osoasă poate fi crescută prin schimbări de forţă care sunt situate în jurul unor limite normale în activitatea zilnică. Frecvenţa forţei pare mai importantă decât intensitatea ei, lucru care ne sugerează că un exerciţiu moderat, zilnic, poate inversa raportul de pierdere osoasă legată de vârstă. Exerciţiul muscular intens extinde, într-o măsură remarcabilă, volumul calciului şi duce la creşterea ratei depunerii de calciu în os.
Odihna la pat, s-a arătat, este un stimul activ în resorbţia osoasă şi induce un echilibru calcic negativ. Osteoporoza localizată se instalează în oasele puse în ghips sau imobilizate de artrită. Aceşti factori indică faptul că oasele se atrofiază prin nefolosirea lor, chiar şi în cazul unui echilibru hormonal normal. Cu mulţi ani în urmă, medicii au descoperit că hemiplegicii aveau o incidenţă sporită a osteoporozei şi a fracturilor pe partea afectată. Ei au început să numească acest fenomen osteoporoză imobilă sau osteoporoză prin nefolosire.
Proteinele şi osteoporoza
Cantitatea de proteine din alimentaţie poate influenţa nivelul de calciu din organism. Teste efectuate la Universitatea din Wisconsin descoperă că o dietă bogată în proteine duce la pierderi de calciu. Studiile Universităţii Farleigh Dickinson au confirmat această descoperire. Dieta americanilor este bogată în proteine din cauza consumului excesiv de carne. Eschimoşii mai în vârstă, care consumă o dietă bogată în carne, au nivel mineral osos semnificativ scăzut în comparaţie cu caucazienii de aceeaşi vârstă.
Studii asupra vegetarienilor şi nonvegetarienilor aflaţi între 60 şi 90 de ani au descoperit că la consumatorii de carne conţinutul mineral osos era mai mic cu 35%, câtă vreme la vegetarieni numai cu 18%. Faptul că schimbările nu au fost remarcate în studiile asupra vegetarienilor şi nonvegetarienilor tineri sugerează că schimbările sunt într-adevăr produsul diferenţelor din dietă.
Nivelurile ridicate de fosfor din carne pot adăuga neplăceri efectelor deja remarcate în urma consumului mare de proteine, prin aceea că pot lipsi corpul de calciu. Osteoporoza se produce şi la animalele care au o dietă bogată în fosfor.
Administrarea acizilor, pe termen lung, unor şobolani a dus la dezvoltarea osteoporozei, câtă vreme administrarea alcalină a prevenit pierderea calciului. Proteina animală şi sucurile acidulate sunt bogate în fosfor şi sunt cunoscute ca alimente cu „reziduu acid”. Majoritatea legumelor şi fructelor (mai puţin prunele, afinele, prunele uscate) sunt alimente cu „reziduu alcalin”. Zahărul contribuie la apariţia osteoporozei.
Calciul şi osteoporoza
Ani de zile, medicii au susţinut că osteoporoza este cauzată de o lipsă de calciu în dietă; cu toate acestea, teoria este discutabilă. Aproximativ două treimi din calciul din dietă nu este absorbit de corp și chiar este eliminat prin scaun.
Fracturile oaselor lungi sunt mai frecvente la osteoporoticii băutori de lapte decât la cei ne consumatori de lapte. Aceasta ne poate avertiza că pentru osteoporotici consumul de lapte este nociv.
Studiile nu arată o corelaţie semnificativă între consumul de calciu şi gradul de osteoporoză. Osteoporoza se produce în cazul pacienţilor care consumă calciu peste medie, schimbările structurale ale oaselor, după cum s-a demonstrat, nefiind corelate cu nivelul de calciu din dietă. Mai mult, absorbţia intestinală de calciu scăzută şi schimbările în conservarea calciului au fost observate la bărbaţi şi femei normale cu 20-30 ani mai în vârstă decât pacienţii bolnavi de osteoporoză. De ce nu au şi aceştia osteoporoză? Grupuri de oameni care consumă zilnic 300 mg de calciu, în medie (mai puţin decât jumătate din cât este stabilit că este sănătos) nu au deficienţe în formarea osoasă decât atunci când sunt deficitari şi în vitamina D.
Soarele şi osteoporoza
Vitamina D este, se pare, importantă în prevenirea osteoporozei. Populaţiile care consumă mai puţin de jumătate din porţia de calciu recomandată zilnic nu au osteoporoză atâta vreme cât nivelul vitaminei D este normal. Se pare că există un raport invers proporţional între expunerea la soare şi apariţia osteoporozei. Cantităţi suplimentare de vitamina D nu ar trebui să fie luate întrucât dozele excesive de vitamina D, luate în mod repetat, duc la deteriorarea osoasă.
Fumatul şi osteoporoza
Un studiu arată că bărbaţii şi femeile de vârstă medie cu osteoporoză simptomatică au fost aproape în exclusivitate fumători „pasionaţi”. Fumătoarele au experienţa unei menopauze timpurii, deoarece hidrocarburile aromatice policiclice care se găsesc în fumul de ţigară distrug ovocitele, ducând la colaps ovarian.
RECOMANDĂRI
– Dormiți pe un pat tare, pentru a sprijini coloana vertebrală.
– Evitaţi oboseala excesivă.
– Nu ridicaţi obiecte grele. Greutăţile uşoare să fie ridicate cu ambele braţe, pentru a scădea presiunea pe o parte a corpului
– Folosirea estrogenilor este controversată, deoarece pe lângă unele beneficii, aduce şi anumite riscuri.
– Folosiţi o dietă bogată în fructe proaspete şi legume cu un conţinut ridicat de vitamina C. O lipsă cronică de vitamina C poate fi asociată cu instalarea osteoporozei.
– Faceţi în aşa fel ca mediul ambiant să nu fie periculos în cazul unei căderi.
– Faceţi exerciţii fizice pentru a mări tonusul muscular ai flexorilor şi extensorilor trunchi ului, pentru a întări muşchii şi a preveni atrofierea prin nefolosirea lor şi astfel o viitoare demineralizare osoasă.
– Exerciţiul în aer liber furnizează vitamina D şi stimulează celulele osteoblaste (generatoare de structuri osoase).
– Unii cercetători consideră că fluorul joacă un rol important în prevenirea osteoporozei. Fluorul este toxic doar în cantităţi excesive. Fluorurile se găsesc în cantităţi foarte mici în toate alimentele şi în sursele de apă.
– Evitaţi folosirea heparinei, a corticosteroizilor, a cafelei, a antiacizilor ce conţin aluminiu, a ţigărilor şi a alcoolului, întrucât acestea duc la scăderea cantităţii de calciu din organism.
– Evitaţi frigul. Şobolanii expuşi la frig au avut o densitate osoasă scăzută.
– Consumul de alcool scade densitatea osoasă şi duce la formarea osteoporozei.
– Mezelurile, cârnaţii, pateurile, conservele din carne: conţin fosfaţi, accentuând pierderea calciului, acidifică mediul intern, conţin grăsimi saturate, uneori şi trans periculoase, conţin conservanţi, nitriţi care generează metaboliţi toxici.
– Băuturile care conţin Cola sunt bogate în fosfor şi cofeină, determinând accelerarea pierderii de calciu la adulţi, iar la copii şi adolescenţi scade rata fixării calciului, reducând densitatea osoasă.
– Alimentele prăjite conţin grăsimi peroxidate periculoase pentru sănătatea oaselor şi a articulaţiilor.
– Vegetale bogate în oxalaţi (spanac, sfeclă, rubarbă, măcriş) reduc absorbţia calciului.
