Critic Arad
[email protected]

Melodia asta e una dintre cele mai „de suflet”, genul pe care poți s-o asculți când simți că viața nu mai are niciun sens și te simți neputincios în fața încercărilor pe care le trăiești.

Mircea Vintilă – Pământul deocamdată

 

Versuri:
Timpul vieţii ni-i scurtHai sa-l facem curatTrăiesc unii din furtAlţi doar din ce au datSunt săraci şi bogaţiLaşii scuipă pe braviVoi ce-n lună zburaţiPân’ la cer va urcaţiPe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toateŞi mai bune si mai rele,Bune – releŞi-nchisori si libertateŞi a putea, şi nu se poateŞi noroi şi stele.
Voi ce-n lună plecaţiCu ale noastre izbânziNu uitaţi c-aveţi fraţiPe planetă flamanziPâinea lor o mâncaţiPrintre stele zburândVoi degeaba zburaţiCând cei subdezvoltaţiSe târăsc pe pământ.
Pe pământ avem de toateŞi mai bune si mai rele,Bune – releŞi-nchisori si libertateŞi a putea, şi nu se poateŞi noroi si stele.
Lumea-i plina de răniŞi de doctori docenţiŞi de măşti şi de vămiŞi de mari inocenţi.Findcă naşteţi copiiApăraţi-i luptândDoborâţi monştrii vii,Ce d-un veac de veciiDolii pun pe pământ.
Pe pământ avem de toateŞi mai bune si mai rele,Bune – releŞi-nchisori si libertateŞi a putea, şi nu se poateŞi noroi şi stele
Între cei care tragŞi acei ce sunt traşi,Nu e loc de vre-un steag,E o groapa de paşi.Între ei sunt sudaţi,Cu un strâmb idealCum sunt bine legaţiCondamnatul de laţŞi biciuşca de cal.
Pe pământ avem de toateŞi mai bune si mai rele,Bune – releŞi-nchisori si libertateŞi a putea, şi nu se poateŞi noroi şi stele
Fii ai muncii aveţiNăduşeala pe pieptCum stă nurca de preţPe-a madamelor piept.Unii iau alţii fac,Unii dorm alţii suntÎntre înger si drac,Trage omul săracÎnhămat la pământ…
Pe pământ avem de toateŞi mai bune şi mai releBune – releŞi-nchisori şi libertateŞi a putea şi nu se poateŞi ruina şi cetate,Genii mari şi frunţi tembele,Vânt ce sta şi vânt ce bate,Şi martiri dar şi lichele,Nedreptate şi dreptateSi a putea şi nu se poateŞi noroi şi stele.
(Sursa: Musixmatch)
Poem de Adrian Păunescu.
Cu tâlc…

Are un mesaj foarte echilibrat, care te face să iei viața așa cum e: cu bune, cu rele, cu nedreptăți: „Trăiesc unii din furt/Alţi doar din ce au dat/Sunt săraci şi bogaţi/Laşii scuipă pe bravi/Voi ce-n lună zburaţi/Pân’ la cer va urcaţi…”

Reușește să spună lucrurile, într-un mod frumos: „Şi-nchisori și libertate/Şi a putea, şi nu se poate/Şi noroi si stele”

Te face să contemplezi „Între înger si drac,/Trage omul sărac/Înhămat la pământ…”, dar îndeamnă și la un sentiment deosebit de curaj, vitejie, dârzenie: „Findcă naşteţi copii/Apăraţi-i luptând/Doborâţi monştrii vii,/Ce d-un veac de vecii/Dolii pun pe pământ”.

Crème de la crème:

„Pe pământ avem de toate

Şi-nchisori şi libertate

Şi ruina şi cetate,

Genii mari şi frunţi tembele,

Vânt ce sta şi vânt ce bate,

Şi martiri dar şi lichele,

Nedreptate şi dreptate

Și a putea şi nu se poate

Şi noroi şi stele”.

Diferențele sunt atât de contrastante, alăturate în cel mai frumos, artistic mod posibil. Sunt genul de versuri pe care le simți ca să le înțelegi.