Melodia asta e una dintre cele mai „de suflet”, genul pe care poți s-o asculți când simți că viața nu mai are niciun sens și te simți neputincios în fața încercărilor pe care le trăiești.
Mircea Vintilă – Pământul deocamdată
Versuri:
Timpul vieţii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Pân’ la cer va urcaţi
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
Bune – rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele.
Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
Bune – rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.
Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Findcă naşteţi copii
Apăraţi-i luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce d-un veac de vecii
Dolii pun pe pământ.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
Bune – rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele
Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi,
Nu e loc de vre-un steag,
E o groapa de paşi.
Între ei sunt sudaţi,
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnatul de laţ
Şi biciuşca de cal.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
Bune – rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele
Fii ai muncii aveţi
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca de preţ
Pe-a madamelor piept.
Unii iau alţii fac,
Unii dorm alţii sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ…
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele
Bune – rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi a putea şi nu se poate
Şi ruina şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele.
(Sursa: Musixmatch)
Poem de Adrian Păunescu.
Cu tâlc…
Are un mesaj foarte echilibrat, care te face să iei viața așa cum e: cu bune, cu rele, cu nedreptăți: „Trăiesc unii din furt/Alţi doar din ce au dat/Sunt săraci şi bogaţi/Laşii scuipă pe bravi/Voi ce-n lună zburaţi/Pân’ la cer va urcaţi…”
Reușește să spună lucrurile, într-un mod frumos: „Şi-nchisori și libertate/Şi a putea, şi nu se poate/Şi noroi si stele”
Te face să contemplezi „Între înger si drac,/Trage omul sărac/Înhămat la pământ…”, dar îndeamnă și la un sentiment deosebit de curaj, vitejie, dârzenie: „Findcă naşteţi copii/Apăraţi-i luptând/Doborâţi monştrii vii,/Ce d-un veac de vecii/Dolii pun pe pământ”.
Crème de la crème:
„Pe pământ avem de toate
Şi-nchisori şi libertate
Şi ruina şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Și a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele”.
Diferențele sunt atât de contrastante, alăturate în cel mai frumos, artistic mod posibil. Sunt genul de versuri pe care le simți ca să le înțelegi.
