Melodia asta e una dintre cele mai „de suflet”, genul pe care poți s-o asculți când simți că viața nu mai are niciun sens și te simți neputincios în fața încercărilor pe care le trăiești.
Mircea Vintilă – Pământul deocamdată
Versuri:
Cu tâlc…
Are un mesaj foarte echilibrat, care te face să iei viața așa cum e: cu bune, cu rele, cu nedreptăți: „Trăiesc unii din furt/Alţi doar din ce au dat/Sunt săraci şi bogaţi/Laşii scuipă pe bravi/Voi ce-n lună zburaţi/Pân’ la cer va urcaţi…”
Reușește să spună lucrurile, într-un mod frumos: „Şi-nchisori și libertate/Şi a putea, şi nu se poate/Şi noroi si stele”
Te face să contemplezi „Între înger si drac,/Trage omul sărac/Înhămat la pământ…”, dar îndeamnă și la un sentiment deosebit de curaj, vitejie, dârzenie: „Findcă naşteţi copii/Apăraţi-i luptând/Doborâţi monştrii vii,/Ce d-un veac de vecii/Dolii pun pe pământ”.
Crème de la crème:
„Pe pământ avem de toate
Şi-nchisori şi libertate
Şi ruina şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Și a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele”.
Diferențele sunt atât de contrastante, alăturate în cel mai frumos, artistic mod posibil. Sunt genul de versuri pe care le simți ca să le înțelegi.
