Am crescut în Dobroteşti, Jud. Teleorman şi locuiesc în cartierul Tei al Bucureştilor. Sunt avocat în Baroul Bucureşti şi scriu pentru că pentru mine nu există bucurie mai mare decât expresia. Poeme de-ale mele au mai apărut în Revista de Povestiri şi particip la atelierele Mornin’ Poets unde ridic mâna înainte să vorbesc şi salut frumos pe toată lumea (vă rog frumos să nu verificaţi această informaţie). Când vreau să mă disciplinez artistic mă uit la interviuri cu Cristi Puiu. Sunt fan al echipei Liverpool FC dar mai ales fan al fanilor ei.
În Cişmigiu
În Cişmigiu frunzele cad fără noi,
au căzut şi vor mai cădea atâta fără noi încât
e de necrezut că uneori, în Cişmigiu,
frunzele cad cu noi.
Un dus-întors
23.10.23
Astăzi am zburat la Timişoara,
nu ştiu dacă am trecut peste Râmnic
dar m-am uitat pe geam după tine
şi ascultai Alexandrina
la etajul 3
al norilor.
27.10.23
Astăzi am zburat înapoi la Bucureşti,
să ştii că nu m-am mai uitat după tine,
m-am uitat în sus să văd ce fac
şi vecinii tăi.
Nu e nimic crunt, 26
Nu e nimic crunt,
am 26, ascult The Doors la Hollywood Bowl și Jim Morrison a stat sub Paris mai mult decât a
stat deasupra.
Nu e nimic crunt,
Parisul s-a construit peste Jim Morrison acum 52 de ani.
Mai am un an până la vizita în clubul 27 și peste mine se construiește o ploaie așa cum peste
noiembrie m-am construit eu.
Lumea e formată din toate cluburile vârstelor la care se moare dar numai peste 27 s-a construit
Parisul.
Din 2023
Mă trezesc dimineața și vecinii mei se iubesc în bucătărie.
Există.
Se vor mai iubi de câteva ori până la sfârşitul anului.
Deși Florică Roșioru nu mai există, "Mahala și țigănie" există pe Spotify,
pe el îl dor picioarele bătând mahalalele digitale mult după dispariția picioarelor,
mult după dispariția mahalalelor.
2023 încă există.
Vor rămâne din el poveștile, suportul, materialele, aproximările.
Mă gândesc la volumul de Marin Sorescu pe care ți l-am dăruit.
Ți-am scris pe prima pagină strofa aia bună iar exemplarul cu strofa aia mai puțin bună l-am
păstrat eu.
Al meu trebuia să fie al tău și al tău al meu dar strofa ta a ieșit pe al meu și a mea pe al tău.
Din 2023 nu va rămâne cum te-am pus să ghicești ce ți-am luat,
câte indicii ți-am dat,
cum mirosea în pasaj la Universitate.
Din 2023 vor rămâne
două exemplare de Marin Sorescu,
o strofă bună și o strofă mai puțin bună
despărțite pentru totdeauna
să nu știe nimeni care e care.
Tu vorbeşti
Tu vorbești mereu un pic mai încet
ca și cum pământul ți-a rămas în grijă
și acum doarme.
Când pleci să redactezi întâmpinări
la tine acasă (sau în aer sau unde stai)
pământul se trezește și întreabă de tine
nu am ce să răspund așa că tac
și el înțelege.
Ne culcăm amândoi
și tu ești încă în termen.
În librăria George Coșbuc nu există raftul de poezie
„Mai găsiți pe la paralela, pe la cartea românească dar sunt amestecate cu altele, cu proză”
ca tijele
în carnea librăriei
ca un prospect la Nurofen
pus semn în Cartea tibetană a morților
ca o vedere din Berna
în Berna
poezia în George Coşbuc.
