Părintele Ilarion Felea din Arad se numără printre cei 15 cuvioși și mărturisitori propuși spre canonizare în Anul Centenar al Patriarhiei Române (2025)

Părintele Ilarion Felea din Arad se numără printre cei 15 cuvioși și mărturisitori propuși spre canonizare în Anul Centenar al Patriarhiei Române (2025). În Parlamentul României a fost votată legea care desemnează anul 2025 drept Anul Centenar al Patriarhiei Române, iar Sfântul Sinod a declarat anul 2025, în Patriarhia Română, ca Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea.

Numele celor 15 cuvioși și mărturisitori au fost propuse de sinoade mitropolitane din cuprinsul Patriarhiei Române, iar „dosarele sunt în curs de analizare şi urmează să fie aprobate de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – cu unele excepţii”, a transmis Agenţia Basilica a Patriarhiei Române.

Despre părintele Ilarion Felea

Părintele Ilarion Felea, duhovnicul tinerilor din Arad, mărturisitorul din temnițele comuniste și cel care ocrotește Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, prin numele pe care aceasta îl poartă, a trecut la cele veșnice în urmă cu peste șase decenii, în temnița de la Aiud.

                                                                          (Sursă foto: marturisitorii.ro)

A fost moț de pe Valea Crișului Alb devenit duhovnic al tinerilor din Arad. A fost condamnat de regimul comunist la 20 de ani de temniță pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”, adică pentru că nu propovăduia în duhul comunist. A murit în temnița de la Aiud pentru că a fost lipsit de asistență medicală.

Între anii 1922-1926, a studiat Teologia la Academia Andreiană din Sibiu, unde şi-a luat diploma de capacitate preoţească. În 1927 a fost hirotonit preot, iar între 1927 și 1929 a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj.

În 1932 şi-a luat licenţa la Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu subiectul „Mântuirea după concepţia ortodoxă, catolică, protestantă şi sectantă”, iar în 1939, doctoratul în Teologie cu teza „Pocăinţa, studiu de documentare teologică şi psihologică”.

Între 1938 și 1948 a predat la Catedra de dogmatică şi apologetică a Academiei Teologice din Arad.

Alături de misiunea pastorală şi învăţătorească, preotul Felea este însărcinat de către chiriarh cu misiunea publicistică, în calitate de director al foii eparhiale „Biserica şi Şcoala”. Se dovedeşte un slujitor dedicat, după cum arată în jurnalul său, atunci când relatează despre slujba de Înviere din anul 1944 (16 aprilie):

„S-a dat alarma. De teama bombardamentelor anglo-americane, poporul a părăsit catedrala în proporţie de patru cincimi, împreună cu corul. A rămas clerul de altar, îngenuncheat în rugăciune – moment neuitat de rugăciune. După o mică pauză, Liturghia a continuat până la capăt, deşi alarma a ţinut de la ora 11:00 la 12:30. […] Au fost Paşti unice, cu alarmă în nopţile şi înainte şi după Înviere”.

Când a fost arestat, în 25 septembrie 1958, era preot la parohia Arad-Centru. Prin predicile şi cuvintele rostite de la amvonul Catedralei, Părintele Ilarion Felea atrăgea numeroși tineri și intelectuali. Este autorul lucrării teologice „Spre Tabor”, o explicare a Filocaliei.

Închiși de regimul comunist, Părinții Ilarion Felea şi Dumitru Stăniloae au fost duhovnicii deţinuţilor de la Aiud. Mai târziu, Părintele Stăniloae spunea că Părintele Felea îl întrecea din punct de vedere al vieții lăuntrice: „Eu am tradus Filocalia, dar el a trăit-o”.

(Sursa Foto – Ziarul Lumina / Ilarion Felea la Aiud)

A fost înmormântat fără cruce și fără a i se cunoaște locul unde odihnesc rămășițele pământești, într-o groapă comună.

A lăsat în urma sa o seamă de cărți și studii de mare valoare teologică și culturală, pe care le-a tipărit când era în viață, precum și o serie de studii, meditații, predici și conferințe de o înaltă spiritualitate creștină, cuprinse în șase volume în manuscris, salvate de la distrugere și păstrate cu mare devoțiune. (surse biografice: Pr. Tudor Demian, Din temnițe spre sinaxare, Editura Egumenița, Galați, 2008 / Doxologia.ro)

„Este o bucurie pentru noi toți, pentru fiii și fiicele Eparhiei Aradului, că aici, pe acest pâmânt pe care noi călcăm, a pășit odinioară Părintele Ilarion și mai mult decât atât este reprezentantul nostru înaintea Preasfintei Treimi. Părintele Ilarion Felea – mare teolog al Bisericii noastre, mare mărturisitor și pătimitor din Biserica și neamul românesc. Până la canonizarea lui, în anul 2025, vom săvârși slujbe de pomenire ca Dumnezeu să îi ierte orice greșeală săvârșită cu voie sau fără de voie, cu știință sau fără de știință.  Ultimul Parastas pentru Părintele Ilarion Felea va avea loc în preziua proclamării canonizării lui. Pe Părintele Ilarion îl avem și acum ca mijlocitor, însă cu atât mai mult atunci când Biserica Ortodoxă va proclama oficial canonizarea lui. 

Un teolog care a mărturisit iubirea lui Dumnezeu față de lume. A scris și a propovăduit despre luarea Crucii și urmarea lui Hristos despre care vorbește Evanghelia de astăzi. Totodată a lăsat în patrimoniul Parohiei și al Bisericii noastre teologia lui, tâlcuirile realizate și interpretările teologice și duhovnicești de folos pentru toți credincioșii, în special pentru studenți, pentru preoți și pentru toți cei care doresc să își adâncească cunoștințele în privința cunoașterii lui Dumnezeu, dar și a cunoașterii teologiei ortodoxe. Alături de Părintele Dumitru  Stăniloaie și alți mari teologi, Părintele Ilarion rămâne un profund trăitor, teolog și mărturisitor. 

În anul 1961, în ziua de 18 septembrie, a trecut la viața veșnică în temnița de la Aiud, dar el rămâne în conștiința noastră, a poporului român, a Bisericii, ca unul care a făcut legătura dintre pământ și cer. A căutat să fie un martor și un mărturisitor al Preasfintei Treimi în lume. Părintelui Ilarion îi cerem ajutorul și mijlocirea înaintea Preasfintei Treimi.”, spunea Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul la slujba de pomenire săvârșită la plinirea a 62 de ani de la mutarea în veșnicie a Părintelui Ilarion.

Numele care au fost propuse pentru canonizare

Mitropolia Munteniei şi Dobrogei: Pr. Dumitru Stăniloae, Arhim. Sofian Boghiu, Ieroschim. Dionisie Ignat şi Arhim. Petroniu Tănase;

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a propus canonizarea Arhim. Cleopa Ilie şi Ieroschim. Paisie Olaru;

Mitropolia Ardealului propune canonizarea Arhim. Dometie Manolache şi Arhim. Serafim Popescu;

Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului propune pr. Liviu Galaction Munteanu;

Mitropolia Olteniei propune Arhim. Gherasim Iscu şi Arhim. Visarion Toia;

Mitropolia Banatului: Protos. Calistrat Bobu şi Pr. Ilarion Felea;

Mitropolia Basarabiei: Pr. Alexandru Baltaga şi Protos. Iraclie Flocea.

Care sunt etapele canonizării, procedurile și solemnitatea canonizării în zilele noastre

Pentru a putea proceda la acte de canonizare, Biserica trebuie să urmărească următoarele condiții de fond:

– Ortodoxia neîndoielnică a credinței celui cercetat, ortodoxie păstrată până la moarte, în tot timpul vieții.

– Preaslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:

• puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credință;
• puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii pentru mărturisirea dreptei credințe, până la moarte;
• puterea de a-și închina viața celei mai desăvârșite trăiri morale și religioase;
• puterea de a săvârși minuni în viață sau după moarte;
• puterea de a apăra și a sluji cu devotament eroic credința și Biserica Ortodoxă.

Îndeplinirea acestor condiții de fond îndreptățește autoritatea bisericească să procedeze la actul de canonizare, prin observarea unor reguli premergătoare canonizării a unor rânduieli de natura tipiconală pentru săvârșirea canonizării, precum și o seamă de acte posterioare canonizării solemne.

Actele formale-generale premergătoare canonizării sunt:

– Instituirea de către întâistătătorul sau de Sinodul unei Biserici autocefale a comisiei de studii și investigații pentru cercetarea si constatarea existenței condițiilor de fond.

– întocmirea și prezentarea în Sfântul Sinod a raportului Comisiei de studii și investigații.

– Aprobarea de către Sfântul Sinod al Bisericii autocefale respective a raportului Comisiei de studii și investigații.

– Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii autocefale respective de a se proceda la canonizarea solemnă.

– întocmirea vieții și a slujbei sau canonului sfântului și aprobarea lor de către Sfântul Sinod. Se poate dispune săvârșirea slujbei sfântului, după slujba unui mucenic, cuvios, ierarh etc, până la întocmirea mai târziu a slujbei sfântului canonizat.

– înfățișarea icoanei sfântului și aprobarea ei de către Sfântul Sinod. Și acest act se poate amâna.

– Fixarea de către Sfântul Sinod a tipicului de observat la săvârșirea solemnă a canonizării, precum și a zilei în care se va săvârși acest act.

– întocmirea de către Sfântul Sinod a unui act sinodal scris, care va cuprinde: motivarea canonizării, hotărârea sinodului prin care se face însăși trecerea în rândul sfinților, adică în catalogul sau canonul sfinților, instituirea cultului public bisericesc, general sau local, fixarea zilei de sărbătorire a sfântului, trecerea lui în calendarul bisericesc (sinaxar) și a slujbei lui în cărțile de ritual, și, în fine, orânduirea ca anumite biserici, să aibă de acum înainte hramul sfântului respectiv.

Toate detaliile despre Tipicul actului de canonizare solemnă, Actele posterioare canonizării și Acte de canonizare în Biserica Ortodoxă Română de-a lungul timpului pot fi găsite AICI.