Născut în zi de 13, fostul jucător fanion al aradului, Gigi Cameniță își aniversează astăzi ziua de naștere, prilej pentru noi să-i dedicăm un material din cariera sa.
Ca jucător îl admiră pe Nicolae Dobrin iar Johan Cruyff este modelul său și ca antrenor. Nu este un sportiv superstițios și nu se ferește de cifra 13, care îl însoțește peste tot.
Povestea unui jucător talentat
Puțini știu că Gheorge Cameniță a fost un elev bun la învățătură și, pentru a nu știrbi media generală, era tratat cu indulgență la muzică, unde nu excela, deși tatăl său și mai multe generații din familie au stăpânit bine instrumentele muzicale. O notă de 7 la muzică, l-a făcut pe tată-l său să-i cumpere un acordeon. La vârsta de 13 ani apărea în revista Cutezătorii, dar nu cu acordeonul cum se aștepta tatăl său ci cu mingea de fotbal.
A pășit singur pe drumul fotbalului la vârsta de 10 ani. Locuia în cartierul Micălaca în aceeași curte cu verișorul său care purta același prenume. Ca să-i deosebească, părinții îi strigau Gigi și respectiv Gheorghiță. Gheorghiță juca fotbal la SC SP Gloria, așa ajungând Gigi Cameniță să ia contact cu fotbalul la Gloria, care pe atunci avea terenuri de antrenament în Aradul Nou, Micalaca ( terenul Olimpia, mai târziu Telecom) și la Boul Roșu (actualul teren Gloria). Primul antrenor i-a fost Gavrilovici Dușan. Acesta l-a solicitat împreună cu vărul său Gheorghiță să completeze lotul grupei din Boul Roșu, deși Gigi era mai mic ca vârstă. Din acea grupă aveau să ajungă în fotbal nume precum Telecan, Leocuța și evident Cameniță.
Adi Gal – Botaș, Bobu, Telecan, Radu Marc, Dascăl, Nădăban, Gigi Cameniță, Gheorghiță Cameniță, Dulz, LiviuVilagoș, aceasta era echipa standard din perioada 1973 – 1976. În vara anului 1976 Gigi Cameniță, era dorit de Uwe Crăciun la echipa din Cetate, care promovase din campionatul municipal în cel județean A1, și era obligată să joace cu doi juniori în teren. Gigi Cameniță avea atunci 16 ani și juca titular în formula: Petre Stelian – Gheorghiță Cameniță, Nicu Calmore, Oprea, Knill, Cornel Popa (un jucător din Târgoviște stil Dobrin, dorit atunci la UTA sau Strungu), S. Popa (chelnerul), Grigore Bodea. În deschiderea jocurilor echipei din cetate juca echipa de juniori ai UTA, pregătită de Viorel Pascu, care în pauza dintre tur și retur l-a dorit insistent și l-a luat la UTA, lăsând echipa din cetate pe primul loc în clasament.
Gelu Blaj, un rol determinant în două rânduri
Finalul junioratului i-a dus și probleme de sănătate jucătorului ce avea să scrie istorie pentru fotbalul arădean. Gigi Cameniță a dorit atunci să renunțe la fotbal. Preietenul său Gelu Blaj l-a convinsă să revină și să joace la Mureșul Micălaca, echipă pentru care a dat o căruță de goluri în Campionatul Municipal. Același Blaj, împreună cu Mihai Roșca i-au propus după un sezon să-i urmeze la Chimia Vladimirescu, după ce fusese în probe la Motorul în două jocuri de verificare.
„ La Motorul am fost testat în două jocuri, dar pentru că am fost pus fundaș stânga, am refuzat să mai merg. La Chimia erau jucători precum Roșca și Borugă. Îmi amintesc că Borugă a spus hai să-i vedem pe băieții aștia tineri și m-au introdus la pauză în amical cu Titanus Aradul Nou, echipă bună. Am intrat și am dat 5 goluri, toate cu capul din centrările lui Roșca, Blaj și Apostol. Pentru că la meci era și secretarul de partide de atunci, doua zi am fost angajat și am evoluat sub comanda regretatului Costică Sfârlogea. A urmat o ascensiune rapidă aveam un atac de temut cu Blaj și Roșca, jucam de la egal la egal cu UTA, eram titular, am bătut titrata Vagonul Arad (Rapid Arad) cu 2 – 0. În acea iarnă, m-a luat Vagonul, am semnat cu ei, dar am rămas să ajut Chimia, care juca baraj de promovare cu Șoimii Lipova. Am pierdut barajul, (1-0 la Lipova și am condus 3-1 acasă, dădusem gol dar am ratat promovarea, apoi am plecat în armată și am jucat pentru Curtici”, își amintește Cameniță.
A refuzat Strungul suportând consecințe
La întoarcerea din armată a vrut să revină la Chimia, dar îl luase Lipova, echipa care-l învingea la baraj. A fost un tur de senzație, Cameniță înscria aproape meci de meci, mai ales acasă în sezonul 1981 – 1982. Așa a ajuns la Rapid Arad (Vagonul), care avea semnătura jucătorului încă de la Chimia. Atacantul nu s-a acomodat la vagonari, unde erau nume precu Broszovsky, Gal, Șandor, Țârban Borugă, sau comentatorul sportiv Ioan Hamza și din vară s-a întors la Lipova sub comanda lui Toma Jurcă. Au urmat sezoanele 1982-1984, când Cameniță înscria 25 de goluri. „A vrut Strungul să mă i-a cu forța de la Lipova, prin faptul că aveau echipele satelit la Lipova și Criș. Vlaicu a fost un conducător puternic, Eu aveam apartament de la Vagonul și am fost amenințat că-mi pierd apartamentul și soția ar putea rămâne fără servici la Libelula. Primisem 4 salarii să merg la Strungul. Am rămas la Lipova. În prima etapă mi-sa promis o butelie să nu joc contra lui Vagonul, am refuzat, am jucat am dat golul victoriei (1 – 0), a doua zi am avut desfăcut contractul de muncă! Îmi căutam servici să mă angajez, Strungul nu mi făcea angajarea pentru a mă lăsa să plec la Lipova, dar între timp am jucat două meciuri de verificare cu UTA, am dat gol în ambele și așa am ajuns la UTA, sub comanda lui Nicolae Pantea. Am debutat cu Olimpia Satu Mare, în sezonul 1984-85, am bătut 3 – 0 și am dat golul cu care am deschis scorul! La scurt timp s-a schimbat antrenorul, iar nea Dan Alexandru nă mă prea băga până spre finele turului cînd echipa nu prea mergea și spectatorii mă cereau. Am dat gol și pasă de gol și de atunci am prins tot campionatul, dar și pentru că se acidenta Vânătoru, am adunat 11 goluri. Am jucat în formula Cameniță, Țârlea, Vânătoru sau Cura și Negrău. Am fost lăudat de Tristan Mihuța, nu era un jurnalist ce te remarca ușor”, își amintește Gigi Cameniță. În sezonul 1985-1986 a fost mai mult rezervă, dar când intra dădea gol, la fel ca in meciurile de verificare. În iarna lui 1987 a ajuns la rivala Strungul, de unde a revenit la Lipova, până în anul 1990, unde a fost un festival de goluri.
La fiecare echipă unde a jucat a dat goluri, chiar dacă ajunsese la 34 de ani să joace în liga a treia, dar o ligă mai puternică decât acum liga a doua, ultima echipă avea 17 puncte. Gigi Cameniță „ il bambino d”oro” , cum titra atunci presa arădeană. Pe când evolua la UTA, a fost solicitat de Jiul Petroșani, echipă proaspăt promovată în prima ligă. „Fotbalul ține și de noroc, am luat decizii pripite, aveam potențial să ajung mai sus. Am jucat amical cu Sportul Studențesc, când acolo erau Hagi și Coraș, pot spune fără să greșesc că am avut lovitură de cap mai bună ca Marcel. I-am dat gol lui Duckadam, în multe meciuri treceam printre toată apărarea”, spune Cameniță.
Cariera de jucător și-a încheiat-o la Gigi Cameniță în 1994 cu două perioade scurte de împrumut la Zădăreni și ACU.
Carte de vizită Gigi Cameniță
Ca antrenor a adunat șapte medalii de aur
Este antrenor Licență A UEFA din 2004
1996 – promovează Gloria Cermei din liga a V-a în liga a IV
Din iarna lui 1997 a plecat la Gloria Arad, unde a rămas până în 2001. În opinia sa a avut cel mai bun și omogen lot, deși nu a promovat cu Gloria „Am avut mereu priceperea să comunic foarte bine cu jucătorii talentați dar mai rebeli, nonconformiști, reușeam să-i ridic să-i motivez”, spune Cameniță.
În 2001, Campion Național de juniori cu ACU
Un an mai târziu, promovează cu Frontiera Curtici în liga a III-a
În anul 2003, Șiriana Șiria apelează la aceiași rețetă să promoveze
În 2010, repetă istoria la Curtici, până atunci își mai trecuse un titlu județean cu juniorii de la Șoimii Lipova.
Recent a promovat în liga a doua a fotbalului feminin cu AS Piroș Security, și sigur lucrurile nu se opresc aici
Vicecampion de cinci ori
Gloria Arad în 2001, Șoimii Lipova în 2004, Selecționata Banatului în 2005, Voința Macea în 2006, Frontiera Curtici 2009.
De două ori Cupa României, cu Șiriana Șiria în 2003 și Frontiera Curtici în 2010. În același an, Cupa Fără Frontiere cu Frontiera Curtici.
A mai câștigat Memorialul Coco Dumitrescu în 2000, când antrena la Gloria.
A fost declarat de 5 ori antrenorul anului de către AJF Arad. A înregistrat un record al campionatelor de până acum în Arad, când Frontiera Curtici a bătut cu 28 – 1 pe Șoimii Lipova, în sezonul 2009 – 2010. Ca jucător a reușit să înscrie un gol antologic cu capul de la 14 metri lui Vidac.
În prezent, Gigi Cameniță antrenează echipa feminină de fotbal AS Piros Security.
Și, deși el nu a ales muzica, să spunem că fiul său a terminat Consrvatorul, este instrumentist la Filarmonica din Arad, iar cu muzica a colindat toată lumea.
Articol Asociat
[FOTBAL FEMININ] Gheorghe Cameniță – își trece în palmares o nouă promovare
