De ce mergem la competiție, de ce mergem la concurență?
De ce nu putem sta locului, să ne umplem paharele, să ne hrănim pântecul, să ne căsătorim, să trăim și apoi să murim? De ce?
Cine oare n-a fost atins de această boală? De această patimă socială care-l seduce pe om precum șarpele pe Eva? Cine n-a fost măcar odată curvă socială? Sau politică? Sau trupească? Ai curajul să arunci cu pietre, tu, puritanule social? Să arați cu degetul? Să nu-ți vezi bârna?
Suntem noi curve dacă schimbăm locul de muncă din pricina neajunsurilor și a atmosferei din colectiv care ne îmbolnăvește? Suntem noi curve dacă schimbăm partenerul de viață atunci când ne sufocă relația și căsnicia toxică în care trăim?
Suntem noi curve dacă migrăm dintr-o țară-n alta atunci când statul ne sapă și trufaș ne întoarce spatele?
Iar tu stăpâne, tu patroane, nu știai că hamu-i pentru cai, botnița pentru câini și colivia pentru papagali? Și toate aceste invenții nu sunt oare uneltiri omenești pentru a domestici animalul?
Ce înseamnă, de fapt, să mergi la competiție, să mergi la concurență, să migrezi?
În sensul tradițional, creștinesc, să-ți schimbi tabăra înseamnă că stăpânul tău numai este demn de al urma, că nu te mai identifici cu credințele și valorile sale, că nu dorești să te ”sacrifici” pentru o cauză în care numai crezi. Dacă te încadrezi în șablonul creștinesc, se întamplă să ai principii și legi de la care nu te poți abate și vei prefera întotdeauna dreptatea, ordinea și disciplina în favoarea „celor lumești”.
În sensul filosofic, lucrurile se schimbă fiindcă migrația și schimbarea capătă o conotație pozitivă și în acest caz intenția ta este mânată de curiozitate, de o sete de cunoaștere care te îndeamnă să explorezi, să experimentezi, să compari, să cântărești și practic ești în căutare de adevăr, adică tu cauți să te descoperi! Dacă te încadrezi în acest șablon caută să afli că ești pe drumul cel bun și indiferent de numărul anilor împliniți, te afli la vârsta metafizică!
Psihologic vorbind, schimbarea ta se va petrece (dacă se va petrece) din motive pur emotionale, afective, iar tu dragule ai nevoie de un altfel de colectiv, de un altfel de anturaj. Tu cauți empatie și întelegere în favoarea celor materiale mai presus de orice fiindca numai tu îți știi ispitele și tainele prin care treci sau ai trecut. Așa că fiecare privire, fiecare bună dimineața, fiecare zâmbet sau gest de binețe îți este deajuns și ”minimul pe economie” nu te deranjează atâta timp cât ești iubit și acceptat.
Mai există o categorie, cea a pragmaticilor care schimbă tabăra din motive evident, materiale, financiare și în cazul acesta e de la sine înteles că acest fenomen nu are nevoie de prea multe explicații. Supraviețuriea este pe primul plan!
Dacă simți nevoia de schimbare și nu-ți vei schimba, totuși, tabăra, pașii îți vor fi călăuziți de un regret, de o culpă care te va bântui mult timp până să te accepti, să te ierți, să te împaci cu tine și să mergi mai departe.
Concluzia îți aparține iar de vei reuși să îți iei lumea în cap, inima-n dinți și vei face o schimbare, nu te obosi să te justifici nimănui căci pentru lume tot o Iudă rămâi, fiindcă ai fost lacom, te-au sedus speranțele deșarte și Cezarul, dar mai ales ochiul dracului!
1 comentariu. Leave new
Aici e vorba de condiția umană, de natura umană.
Schimbarea sau opțiunea de a alege, nu e dictată de hazard, ci de interese.
Care pot fi reale sau imaginare, dar crezul tău este că interesul se va realiza.