Așa cum am prevăzut, am avut parte aseară de o partidă spectaculoasă între Franța și Germania, cu două echipe preocupate să ajungă cât mai repede la poartă atunci când au intrat în posesia mingii. N-a fost neapărat o sarabandă de ocazii, pentru că apărările (în special cea a francezilor) au fost și ele la înălțimea meciului, dar viteza și lipsa oricărei tendințe de anti-joc a celor două combatante ne-au oferit una dintre cele mai atractive partide de la acest Euro.
Așa cum era de așteptat, Franța a început furibund partida aruncându-se peste adversar din prima secundă însă a fost un iureș care a durat maxim 10 minute. Mijlocul nemților, întărit cu Emre Can, plasat lângă Schweinsteiger și Kroos câștigă bătălia din centrul câmpului de joc iar Germania în următoarele 30 de minute pune stăpânire pe minge, pe teren, pe tribune, pe meci. Singurul lucru pe care nu-l reușește este exact singurul care contează însă: golul.
Franța a avut inteligența ca, simțind că nu face față duelului de la mijlocul terenului, să se retragă, să le lase nemților dominarea dar să se aglomereze în apărare nelăsându-le oamenilor din atacul Germaniei spațiul necesar pentru a finaliza. Jumătate de oră, în fața propriilor suporteri Franța a suferit, s-a apărat extraordinar, a acceptat dominarea teutonilor și a încercat să muște atunci când adversarul îi dezvăluia o slăbiciune.
Iar erorile au venit. Prima dată a greșit Boateng, dar lipsa de viteză a lui Giroud i-a vitregit pe cocoși de deschiderea scorului. După care însă a venit hențul în careu a lui Bastian Schweinsteinger. Da, omul care se confundă cu naționala Germaniei, cea mai importantă voce din vestiar, comandantul care câștigase bătălia de la mijlocul terenului până atunci face o eroare fatală chiar înainte de pauză, la o fază care nu anunța un pericol iminent. Germania e penalizată cu penalty pentru henț pentru al doilea meci consecutiv iar Franța intră în pauză la vestiare.
Faptul că Rizzoli n-a dat mai devreme penalty pentru Germania la o infracțiune la fel de clară după litera regulamentului n-a avut însă o prea mare importanță în ecuația meciului. Germania putea fi pedepsită fără probleme la contraatacul lui Giroud și situația ar fi fost similară. Campioana mondială era condusă la pauză și între obligațiile unei trupe care vrea trofeul intră și capacitatea de a reveni în momente grele la scoruri nefavorabile. N-a fost cazul de data aceasta. Franța a fost o echipă inteligentă, care s-a apărat excelent, cu un Umtiti în zi mare iar nemții au arătat încă odată de ce în fotbalul de astăzi simplul fapt că ai mingea nu-ți garantează succesul. Imprecizia și neinspirația la finalizare i-au caracterizat pe germani în această partidă.
Golul de 0-2 a venit tot în urma unei greșeli grave. Nu neapărat a lui Kimmich pe care îl pot înțelege că la 21 de ani greșește fiind pus sub presiune, nici a lui Neuer, obligat la o intervenție „în orb”, ci a lui Höwedes care, din postura de campion mondial, om cu mare experiență și fundaș care gafează foarte rar, dă o pasă „năucitoare” prin fața porții lui Neuer, care traversează propriul careu în timp ce trei francezi veneau în pressing. O eroare venită din dorința de a nu pierde mingea, de a nu rata șansa unui atac care să aducă egalarea. Faptul că un om cu asemenea experiență a luat o asemenea decizie în condițiile în care mai era destul de jucat din meci, faptul că celelalte două goluri luate de Germania la Euro au venit pe fondul unor erori mari ale altor doi oameni cu greutate din lotul nemților, Schweisteinger și Boateng, arată că în anumite situații sau conjuncturi nici măcar mentalul german nu e întotdeauna un atu la purtător. Da, se poate ca și fotbalistul german, în momente de presiune și tensiune să gafeze. Iar aceste gafe au eliminat Germania de la Euro .
Poate că ar fi prea simplu totuși să discutăm despre eșecul Germaniei doar ca și efect al acestor erori. Nemții n-au reușit dubla și din cauze mai profunde puțin: n-au reușit să acopere gaura lăsată de retragerea lui Philip Lahm și au o mare problemă de selecție în ceea ce înseamnă un vârf de atac veritabil. Germania a câștigat acum 2 ani campionatul mondial cu un atacant ce bătea spre 40 de ani iar acum a avut un singur număr 9 veritabil în lot, Mario Gomez, accidentat în sfertul cu Italia. Nemții au nevoie ca de aer ca Bundesliga să înceapă să producă nu doar mijlocași și aripi ci și vârfuri adevărate de tipul Klinsmann, Völler, Bierhoff sau Klose.
Nu pot încheia fără a spune câteva cuvinte despre Franța. Cocoșii au jucat inteligent, spectaculos atunci când au putut, au o apărare care după ce a gafat în grupe și-a regăsit siguranța, un mijloc versatil și mobil și un atac letal cu jucători nu doar top class dar și în vârf de formă. În plus, un antrenor care, deși nu mi-a inspirat mare încredere, dovedește că știe meserie și poate face față presiunii extraordinare la care este supusă naționala Franței de o întreagă țară care nu concepe alt deznodământ decât încoronarea ”albaștrilor„ cu titlul continental. Iar lucrul ăsta e foarte posibil să se întâmple duminică pentru că Franța are toate atuurile și este peste Portugalia la toate capitolele. Iar dacă va învinge aș putea anticipa că un fotbalist din naționala Franței va fi viitorul Balon de Aur; și când spun asta mă gândesc la Antoine Griezmann.
