Prietenii spun lucruri trăznite!

E normal ca atunci când ești implicat într-o activitate de-a lungul a mai multor ani (și sunt muuulți), să cunoști, să-ți creezi amiciții sau antipatii, că nimeni nu-i perfect. Translatând „problema” pe fotbal și zic de-al nostru, din Arad, eu – pe persoană fizică – pot spune cu „S” mare că mi-am păstrat o imagine decentă ca jurnalist sportiv, meserie pe care o fac cu pasiune din `94 încoace. 

Sigur că atunci când îți exprimi părerea în online, ai și „contre”, că sunt mulți „încălțați invers”, dar fiecare cum simte. Vineri seara am fost întrebat „live” de amicii mei, dacă nu-mi spun părerea despre adunarea de luni, un adevărat „derby” „SCU – VS Părintele proiectului + ceilalți patru”. Nu am încă un punct de vedere – care poate fi scris – dar în privat, am! Dar las comentariul meu pe marți. Că e și meci înainte, care „mical-nemical, trebe câștigat!”, vorba lui Bimbo Farmati. 

Acum butonez puțin acordul fin și am totuși un of pe inimă. Și încep – iar – cronologic. La Arad se fac încă clasări după acreditare, O ai, ești tare, n-o ai, nu contezi. N-o ai, ești „mic”, o ai, ești „top”. Nu suntem diferiți, ca deontologie profesională. Publicațiile au „acreditare” din partea cititorilor, care au și opțiunea să dea „hate”, după cum îi duce capul. Și sloganul „Pentru noi doar UTA contează!”, este un crez al suporterilor „Bătrânei Doamne”, care sunt trup și suflet alături de echipa asta. Suporteri care trebuie băgați în seamă, trebuie respectați, trebuie ascultați, că fără ei nu are rost munca voastră. Că fiți siguri, că ei, fanii, atunci când au ceva de transmis, o fac la subiect – vezi cele două „hituri” cântate meci de meci – și nu o fac indirect prin ovații la Kucher!  

Și mai ceva! Un prieten mi-a spus că unul din cei „cinci” din conducerea clubului, i-ar fi spus „Să-ți iau prietenii tăi ziariști în p…ă”. Și a mai urmat și mesajul către noi ce scriem, că „în afară de Hamza, toți sunteți sclavii lui Apreutese!”. Mie îmi provoacă doar greață. Când ești prins în laț, toti cei din afara lui sunt „sclavi”, te hăituie, îți sunt incomozi. Nu-i așa, băiatule? Sau, nu-i așa că atunci când mănânci o zamă bună, oricine te deranjează de la masă, este sclav? N-are rost polemica, în ce mă privește pe mine. Și nu-mi scriu opiniile aici, ca să mă disculp. Nu e cazul. Așa că trec peste, rămânând însă să „trag concluziile” la timpul potrivit. În rest, grijă la ștampilă, multe succese în activitatea de a duce clubul pe culmi înalte ale civilizației de partid și de stat. Și bateți pe Botoșani. Hai UTA!!!