Nu e un simplu „desen animat de râs cu Mr. Bean” – e o parabolă filosofică de tip zen pe care-ar fi semnat-o Bodhidharma însuși. E despre esența muncii, în fondul ei cel mai intim, ca datorie și obligație impusă de destin (cum ar zice clasicii germani) versus imaginație, fler, spontaneitate și umor – maximum de umor posibil stors, în fond, dintr-o problemă de viață care altuia i-ar provoca o depresie soră cu crima în masă urmată de sinucidere. Toate astea văzute prin prisma unui „copil în corpul unui adult” – cum însuși se autodescrie uriașul actor-filosof Rowan Atkinson.
Deci, ce faci când Destinul îi Comandă Exploatatorului să îți dea ca Sarcină să Tunzi Iarba dintr-o Curte cu o mașină care tocmai S-a Stricat (majusculele se impun)… și nici n-ai auzit de coasă? Păi, în primul și în primul rînd – cauți Iepuri! Pentru că acolo unde este Iarbă, sunt și Iepuri. Și le dai lor să mănânce iarba. Iar dacă ești la level-ul lui Mr. Bean și vrei să-ți iasă Curtea Impecabil, construiești un Mecanism Format din Iepuri care Mănâncă Iarbă în Timp ce Lucrează. Sau, pe scurt, o Invenție de Tuns Iarba (I.T.I. – să sune a ceva foarte serios!) – Lawnmower invention (cum frumos sună-n engleză).
Iată esența oricărei politici!
Simplu… ca filosofia lui Wittgenstein.
(special thanks @ Puiuțu!:)
