Ultrașii au fost scoși din ecuația complicată a fotbalului românesc. Mai anii trecuți reprezentau necunoscuta. Ecuația a fost însă rezolvată. Ca atare s-a trecut la o altă etapă. Una în care exponenții peluzelor sunt percepuți drept frâna trenului performanței fotbalului românesc. În fond cine are nevoie de ultrași și de brigăzi ultras în societatea românească? Violenți, radicali, protestatari, boemi, greu de controlat… adică taman prototipul răului social contemporan din perspectiva celor care ne conduc destinele. În fond se construiește o lume de oi, în care lupii mioritici nu au ce căuta. Ca atare găsesc drept interesante, chiar fascinante, emisiunile în care sunt analizate cauzele care au determinat asistențe execrabile la meciurile din Liga I. Cauzele pe care pedalează specialiștii sunt cam aceleași pe toate canalele și în toate emisiunile pe care le-am văzut, respectiv slabele rezultate, lipsa de spectaculozitate a jocului, strategia deficitară de marketing, conducători incapabili… Personal nu am văzut nici o emisiune în care să se facă referire la ultrași. Brigăzile, galeriile și implicit principiile aferente nu sunt luate în calcul când vine vorba de evaluarea depopulării tribunelor românești. Jucători, analiști, comentatori, specialiști, oameni de fotbal ignoră total fenomenul ULTRAS. Personal sunt de-a dreptul obtuz în convingerea mea că galeria reprezintă motorul pe termen lung al unei echipe. Mă raportez la ultrași, în naivitatea-mi, ca la singura variantă de revigorare a sportului rege mioritic. Pornesc de la idea că o echipă cu suporteri fanatici nu are cum să moară. Eventual renaște din propria-i cenușă precum pasărea Phoenix. Poate să zacă în comă dar niciodată în cimitir. O dovedesc Aradul, Ploieștiul, Timișoara, Clujul, Galațiul etc. și sunt sigur că vor urma Rapidul și Steaua și că va renaște spiritul Craiovei. Cert este că un nucleu ULTRAS consistent aduce spectatori la stadion mai abitir decât jocul spectaculos sau rezultatele. Pasiunea fanilor înnobilează prin definiție echipa. Faptul că spectacolul din tribune primează în fața celui din teren în procesul de repopulare al tribunelor este dovedit și de campionatele mult mai slabe decât al nostru, unde echipele se bucură de susținerea fanilor. Și totuși, în culmea ignoranței, când se discută despre situația jalnică din tribune se bate apa-n piuă pe conducători, lipsa de angajament, rezultate și alte bazaconii. Și dacă tolerez o prostie de acest gen din partea jurnaliștilor, mă irită modul în care se raportează la ultrași și la galerii marii fotbaliști ai patriei. Au jucat la echipe mari, au avut armate de suporteri în spate, s-au bucurat de spectacole grandioase oferite de peluze, deci nu au nici o scuză. Oricât ar de deficitari la nivel de IQ nu pot accepta că nu percep rolul fundamental al fanaticilor în viața unei echipe și în funcționalitatea mecanismului fotbalistic autohton. În scenariile circumscrise teoriilor conspirației ce-mi bântuie scăfârlia nu pot decât să ajung la două concluzii: fie fostele glorii aprobă tacit structurile media care și-a propus distrugerea fenomenului ULTRAS autohton, fie sunt victime inocente ale persuasiunii campaniei antiultras a acestora. Indiferent de cauze mă intrigă totuși modul în care se lamentează pe la TV, deplângând situația jalnică din tribune. Păi nu asta ați vrut domnilor?!? Vi s-a îndeplinit dorința. Bucurați-vă! Au mai rămas în prima ligă doar dinamoviștii, care fără concurență nu au cum să evite reculul. Se vede de la o poștă că asta s-a dorit de multișor, respectiv o profilaxie totală a tribunelor, astfel încât să se scape de derbedei, huligani și bătăuși. În cele din urmă teribila echipă format din legiuitori, jandarmi, federație, ligă și jurnaliști au scăpat de ultrași și de faptele lor antisociale. Fenomenul ULTRAS a fost îngenunchiat. După o luptă teribilă în care a murit fotbalul românesc. Prețul distracției este cam mare. În fond specialiștii nu mai au de ce să se lamenteze. Obiectivul a fost îndeplinit. Chiar dacă suntem în situația în care a fost și morarul care, ca să scape de șoarecele care-l irita și șicana, a dat foc la moară. A scăpat de șoarece, precum federația, media, jandarmeria etc. de ultrași. Felicitări! Important este că ați scăpat de huligani și scandalagii, în virtutea extrapolării principiului „corectitudinii politice”.
Nu?!
………………………………………………………………
Notă: Gabriel Sala este profesor de istorie și a scris o carte despre subiectul sintetizat în acest comentariu: „Stăpânii stadioanelor” – Fenomenul ULTRAS în România 1990 – 2010”
Foto: www.deviantart.com/art/Ultras
1 comentariu. Lasă unul nou
doar Galeria lui Dinamo mai tine steagul sus…