Sărbătorirea zilei de 14 februarie își are rădăcinile în serbările romane „Lupercalia”
Ziua de 14 februarie are rãdãcini mitice şi istorice fiind, în primul rând, vorba despre o perioadã a anului asociatã în mod tradiţional cu dragostea şi fertilitatea. Atunci a avut loc cãsãtoria sacrã dintre Zeus şi Hera la Athena, precum şi festivalul roman în cinstea zeului fertilitãţii, Lupercus, şi Iunonei.
În secolele III-IV se sãrbãtoreau la Roma Parentalia şi Feralia, zilele purificãrii, între 13 şi 18 februarie. 13 februarie a fost ziua dedicatã pãcii, armoniei, iubirii, familiei. A doua zi de Parentalia, Lupercalia, este pusã în legãturã şi cu o ipostazã a zeiţei Iunona, Iuno-Lupa, lupoaica ce i-a hrãnit pe Romulus şi Remus. Preoţii lui Lupercus (luperci, din colegiile Quintilliilor şi Fabiilor) au săvârșit un ritual de purificare ce implica sacrificiul de capre şi consumul de vin. Dupã acestea preoţii alergau pe strãzile Romei cu pieile de caprã, atingând pe oricine le ieşea în cale. Tinere femei profitau de ocazie pentru cã se spunea cã prin atingerea ritualã îşi pot îmbunãtãţi şansele de a da naştere unui copil. Benzile din pielea animalului poartã numele de februa, iar actele preoţilor februatia, de la cuvântul latinesc care înseamnã „a purifica”.
(Foto – https://mergueze.info/lupercalia-the-origins-of-valentines-day/)
15 februarie se pare cã ar fi fost dedicată lui Iuno-Februata/Fructifer, patroana cãsãtoriei. În timpul Lupercaliei se adunau numele fetelor în cutiuţe şi bãieţii le extrãgeau. Perechile formate trebuiau sã dureze tot anul, dar de cele mai multe ori rezultatul era cel mult o relaţie fizicã.
Pe de altă parte, ziua aceasta se mai numea, cu mult timp în urmă, Ziua Nunții Păsărilor, asta pentru că oamenii își imaginau că păsările își aleg perechea exact în ziua de 14 februarie.
În ziua de 14 februarie, se comemorează şi doi martiri cu numele Valentin
Comemorarea lor a dat numele unei tradiţii, foarte răspândită în ţările anglo-saxone. Deoarece în Evul Mediu se credea că, în această zi, păsările, simţind apropierea primăverii, începeau să-şi facă cuiburile, s-a considerat că sărbătoarea Sfântului (Sfinţilor) Valentin este începutul redeşteptării anuale la viaţa nouă, deci a iubirii dătătoare de viaţă. Sfântul Valentin a devenit patronul logodnicilor. Dar care Valentin? Oare preotul din Roma, care a fost martirizat în anul 268? Sau episcopul de Terni, care a avut aceeaşi soartă glorioasă cinci ani mai târziu?
Cel dintâi ne este prezentat ca un prieten al împăratului Claudiu Gotul, care l-a interogat personal în cadrul procesului. Răspunsurile limpezi şi convingătoare ale lui Valentin au răscolit şi gândurile împăratului; îndreptându-se către publicul ce era de faţă, a spus: „Ascultaţi vorbele înţelepte ale acestui om”. A fost totuşi condamnat la moarte, deoarece, între timp, l-a convertit la credinţa creştină pe însuşi prefectul Asteriu şi pe toată familia lui. Martirul a fost înmormântat lângă (Foto: https://www.catholicsingles.com/blog/st-valentine-story/) Via Flaminia, unde s-a ridicat şi o biserică dedicată lui.
Al doilea Valentin, episcopul de Terni, în timpul unei treceri prin Roma, i-a adus la credinţa creştină pe un filosof renumit, Cratone, şi pe trei tineri ucenici ai săi atenieni; acest zel l-a pus în primejdie de a fi uşor denunţat de către păgâni. Într-adevăr, episcopul a fost denunţat şi adus în faţa tribunalului, care l-a condamnat la moarte prin tăierea capului. Cei trei tineri convertiţi i-au dus trupul neînsufleţit la Terni, unde a fost primit cu mari onoruri de către înfloritoarea comunitate creştină de acolo.
(Foto: https://turismo.comune.terni.it/en/st-valentine-terni)
Valentin este un nume latinesc, format din participiul prezent al verbului valeo – valere adică a se simţi bine, a fi în putere. În lumea anglo-saxonă, numele Valentin este sinonim cu Sweetheart – „îndrăgostiţi”, şi este atribuit felicitării pe care îndrăgostiţii şi-o trimit în ziua de 14 februarie.
Sfântul Valentin în religia ortodoxă
Praznicele dedicate sfinților și sfintelor cu numele de Valentin, respectiv Valentina nu sunt deloc o raritate pentru calendarul creștin-ortodox. În februarie sunt două astfel de ocazii religioase (pe 10 și pe 16 februarie).
Totuși, creștinii ortodocși prăznuiesc Sfântul Ierarh Mucenic Valentin, unanim recunoscut drept Sfântul Valentin al Ortodoxiei, pe data de 30 iulie.
Dragobetele – simbolul românesc al iubirii și renașterii Sfântul Ierarh Mucenic Valentin, socotit drept Sfântul Valentin al Ortodoxiei – este prăznuit pe 24 februarie.
O parte din moaștele Sfântului Valentin, episcopul Umbriei, au fost dăruite în anul 2005 de către Episcopia din Terni, Italia, pentru Biserica Delea Nouă – Calist din București. În calendarul ortodox mai sunt întâlniți și alți sfinți care au purtat acest nume: Sfinții Mucenici Marcu, Sotirih și Valentin (24 octombrie), Sfânta Muceniță Valentina (10 februarie), Sfântul Mucenic Valent (16 februarie), Sfântul Mucenic Valentin (24 aprilie), Sfântul Valentin Preotul (6 iulie) și Sfânta Muceniță Valentina (18 iulie). În România, sărbătoarea tradițională pentru îndrăgostiți este Dragobetele și se celebrează pe 24 februarie. Aceasta nu este o sărbătoare religioasă, ci provine din zona folclorului românesc tradițional și poartă numele fiului Babei Dochia, Dragobete. Ea simbolizează fiorul iubirii, dar marchează și începutul primăverii, anotimpul în care întreaga natură renaște.
Sfântul Valentin în religia romano-catolică
Biserica creștină romano-catolică îl sărbătorește pe Sf. Valentin din secolul V d. Hr. cu binecuvântarea Papei Ghelasie I. Apoi, acest sfânt a fost scos din calendarul romano-catoloc de sfinți în anul 1969 de către Papa Paul al VI-lea, dar sărbătoarea a rămas în conștiința spirituală a credincioșilor.
De la Sfântul Valentin creștin la Valentine’s Day
Cu trecerea timpului, sărbătoarea și semnificația creștină au fost înlocuite cu Valentine’s Day, care-l are ca patron spiritual pe Cupidon, zeul iubirii fapt care a generat, în esență, latura comercială a sărbătorii.
În tradiția occidentală
Ziua comemorează pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiților galezi.
În Franța, o țară tradițional catolică, Valentine’s Day este cunoscută simplu drept Sfântul Valentine și este sărbătorită ca în restul țărilor occidentale.
În Danemarca și Norvegia 14 februarie este cunoscută ca „Valentine’s Day”. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulți oameni își fac timp pentru a petrece într-un mod romantic cu partenerul de viață sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.
În Suedia este numită ziua tuturor inimilor. Nu este o sărbătoare oficială.
În Slovenia un proverb spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, așa că pe 14 februarie plantele și florile încep să crească. Ziua îndrăgostiților a fost sărbătorită ca ziua în care încep lucrările în vii și pe câmpuri. Este de asemenea spus ca păsările se căsătoresc în această zi. Cu siguranță, numai de curând este sărbătorită ca Ziua iubirii. Ziua iubirii este tradițional 12 martie, ziua Sf. Gregor.
În România, sărbătoarea tradițională pentru iubiți este Dragobete care este sărbătorită pe 24 februarie. Numele vine de la un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Etimologic, o parte din numele de Dragobete poate fi găsit și în cuvântul romanesc dragoste.
România a început să sărbătorească și Valentine’s Day, deși deja avea prin Dragobete o sărbătoare tradițională. Aceasta a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri, persoane reputateși chiar instituții.
În Orientul Mijlociu și Africa
În Turcia, Valentine’s Day este numai Sfântul Gregor care se traduce în Ziua Inimilor Dragi/Dulci. În cultura persană (Iran), este o zi dedicată iubirii și are loc pe 29B în calendarul solar jalali. Dată corespunzătoare calendarului gregorian este 17 februarie. Se sărbătorește în Marele Imperiu Persan deja din sec 20 i.e.n. În Egipt este o altă zi a iubirii pe data de 4, numită ziua iubirii egiptene.
Pe continentele americane
În Brazilia, ziua înamoraților sau ziua iubitului/iubitei este sărbătorită pe 12 iunie, când cuplurile își dau cadouri cum ar fi: ciocolată, felicitări și de obicei un buchet de flori. Aceasta a fost aleasă ca ziua înainte de Sfântul Anton, cunoscut aici ca sfântul căsătoriei, când multe femei singure realizează ritualuri populare pentru a găsi un soț bun sau iubit.
În Columbia, Ziua iubirii și a prieteniei este sărbătorită în a treia zi de vineri și sâmbătă din septembrie, datorită scopurilor comerciale. În această țară, prietenul secret este o tradiție foarte populară, care presupune desemnarea fiecărui participant un destinatar a unui cadou secret (asemănător tradiției de Crăciun Moș Crăciun Secret) În Mexic, ziua iubirii și prieteniei este sărbătorită asemănător ca în Columbia pe 30 iulie.
În Japonia și Coreea
Datorită unui efort de marketing concentrat, Valentine’s Day a apărut și în Japonia și Coreea ca o zi în care mai mult femeile și mai puțin bărbații dăruiesc bomboane, ciocolată și flori.
A devenit ca o obligație ca multe femei să dăruiască ciocolată tuturor colegilor bărbați. În Japonia este cunoscut ca giri-choko, de la cuvintele giri – obligație și choko – ciocolată. Aceasta contrastează cu honmei-choko, ciocolata dată persoanei iubite. Prietenii (mai ales fetele) pot schimba intre ele in tomo-choko…tomo-prieten. Prin efort de marketing susținut, o zi reciprocă, Ziua albă a apărut.
(Foto: https://livejapan.com/en/article-a0000793/)
Pe 14 martie bărbații sunt așteptați să întoarcă favorul celor care le-au dat ciocolate de Ziua Îndrăgostiților. La început cadoul de retur trebuia să fie o bezea sau ciocolată albă, de unde si numele de Ziua albă. Însă acum lenjeria a devenit un cadou foarte comun.
În cultura chineză, există un omolog al Zilei Îndrăgostiților numită Ziua Șaptelor, potrivit legendei Ciobanului și Țesătoarei Menajeră care s-au găsit în Rai în ziua a șaptea a lunii a șaptea a calendarului lunar.
ÎN POEZIE
Bun fi’nd Sân’ Valentin cu toţi!”
Surse: Doxologia.ro, Wikipedia etc.
