În data de 15 iunie 2016, se cântau osanale de recepție a lucrărilor pe strada Poetului. A doua tură, pentru că prima a fost cu două săptămâni înainte de alegerile din 5 iunie. Am scris și noi atunci despre lipsa de inspirație a lucrărilor neînțelegând motivul pentru care noi, cei care trecem zilnic pe această stradă, avem indus un deja-vu cu Dorei, cu semne restrictive de circulație și lucrări de tipul never-ending. Oricât m-aș chinui, nu pot găsi o explicație logică, niciun vinovat pentru că, nu-i așa, lucrările se impun a fi făcute, au fost recepționate cu surle și trâmbițe, scopul lor este acela de a ne face viața mai ușoară și decentă, cetățenii cârcotași nu știu ei cum stă treaba cu administrația și multe alte bla-bla-uri de acest gen. Nu pot decât să dau vina pe un spirit malefic al Poetului. Cu siguranță, această stradă are unul care o bântuie. Orice explicație rațională a ceea ce se întâmplă nu ar face altceva decât să întărească ideea unei debilități administrative sau a unor decizii fără nicio doză de responsabilitate. Sunt convinsă și de faptul că la urechile edilului ajung numai cuvinte rupte din context ( de genul te-au făcut debil, au zis că ești iresponsabil etc) și nicidecum mesajul în scopul lui intrinsec și de-a dreptul direct în sensul nemulțumirii civice. Nu știu care este schema de lucru a autorității când vine vorba de reabilitarea unei străzi. Știu doar că orice om cu simț pragmatic și gospodăresc ar gândi pe varianta scurtă: Ce vreau eu să fac aici? Vreau să asfaltez strada. Ok. Pentru asta trebuie să: 1. Să fac o listă cu infrastructura subterană care există pe acea stradă ( apă, canalizare, gaz, rețea de fibră optică etc). 2. După ce am identificat infrastructura, iau legătura cu șeful fiecărei instituții care o gestionează. 3. Le aduc la cunoștință că vreau să asfaltez drumul și le dau un termen de 5 zile până la care să îmi comunice dacă infrastructura , pe acea stradă, care ține de ei are nevoie de intervenții/reparații, ce tip de intervenții/reparații, cât ar dura să le facă. 4. Dacă răspunsul lor este pozitiv, aș stabili o zi pentru deplasare în teren împreună cu toți cei implicați. 5. La fața locului am face un grafic de execuție pentru fiecare tip de lucrare aferentă infrastructurii subterane, cu termene de realizare și sancțiuni dacă nu se respectă. 6. După executare, s-ar recepționa lucrările la infrastructura subterană. 7. M-aș apuca de asfaltat și reabilitat strada la nivel suprateran. Sunt 7 pași de bun simț care, dacă ar fi respectați, ne-ar scuti de cheltuieli inutile din bugetul local, ne-ar asigura că respectul față de cetățeni nu este doar un slogan electoral răsuflat. Domnului care m-a apostrofat astăzi când am oprit să fac pozele și mi-a cerut să-i fac dovada că am apobare să le fac (Vă rog să plecați cu mașina de aici. Aveți aprobare să faceți poze? Stai, nu pleca, să-ți fac eu ție poze. Vrei?) nu pot decât să-i transmit pe scurt următorul mesaj: el era acolo pe banii mei… și nu invers. Strada este a mea în măsura în care este și a lui. Responsabilitatea pentru ca cetățenii să folosească strada în condiții optime și de calitate, nu-mi revine mie ci administrației. Noi, cetățenii, în acest context, avem obligația de a ne respecta obligațiile de plată a taxelor și impozitelor și de a da dovadă de bun simț și educație atunci când mergem pe stradă. Atât.
