Privesc prezentul şi îl compar cu trecutul. Trecutul apropiat, îndepărtat sau chiar antic. Acum, când cei mai importanţi oameni ai lumii au fost la Summit-ul G20, 2016 Hangzhou mi s-a activat memoria. China! Cultura chineză de mii de ani! Principiile lor de ospitalitate, cele impuse de filosoful Confucius sau Kong Fu Zi, în chineză, despre care ne vorbea cu multă consideraţie profesorul meu de Istoria doctrinelor politico-juridice. Modelul său de societate se întemeia pe morală şi buna înţelegere între indivizi, obţinute prin desăvârşirea interioară şi respectarea tradiţiilor culturale, a structurilor statale. Manierele sunt o oglindă în care fiecare îşi arată faţă – spunea Goethe după vreo 2000 de ani. Ceremonialul şi protocolul garantează egalitatea în drepturi a partenerilor, dar şi respectul ce se acordă la acea dată. Şi trezit de actualitate, comparând cu trecutul, cu manierele, mă rog, cu protocolul organizat pentru un invitat de rang înalt, respectul care i se acordă, se poate aprecia valoarea sa percepută gazde.
Nu repet numele celor 40 de participanţi la cea de a unsprezecea reuniune a Grupului de douăzeci ţări (G20), ce a avut loc din 4-5 septembrie 2016 în orașul Hangzhou provincia Zhejiang. La Forum, în afară de şefii de stat sau de guvern a celor 20 de ţări au participat şi reprezentaţii FMI, Uniunii Europene sau Banca Centrală Europeană. Obiectivele propuse a se discuta şi concluziile după summit, am să le prezint succint la sfârşit.
La început, vreau a vă reliefa, pe cânt posibil corect, poziţia pe care o ocupă liderii lumii, importanţa ce li se acordă, decelată din desfăşurarea evenimentului de la Hangzhou.
Să menţionăm că în astfel de cazuri, protocolul acordat participanţilor este aproape de grad Zero. Mai puţin gardă de onoare, intonarea imnului naţional al oaspetelui. Şi, e drept, fără ca şeful statului vizitat să-i aştepte la scara avionului. Şefii de stat sunt onoraţi ca primul pas pe care în fac pe pământul ţării vizitate, să calce pe covorul roşu. Acest protocol a fost respectat cu o singură excepţie. Dar să-l las pe John Subworth, corespondent BBC: „Cel mai important subiect de discuţie la acest summit G20 este, va vine sau nu să credeţi, este covorul.” Adică covorul roşu! Lipsea de pe scara pregătită să coboare Barack Obama şi la sol, până la urcarea în coloana oficială. Cum au beneficiat ceilalţi invitaţi. Americanii ce-l însoţeau pe Preşedinte s-au simţit ofensaţi, chiar i-au certat pe oficialii chinezi pentru restricţiile impuse. La reproş, responsabilul chinez cu securitatea a replicat că americanii se aflau în China şi nu în SUA. „Este ţara noastră! Este aeroportul nostru!” Iar Consiliera pe securitate a lui Obama, Susan Rice, a intervenit spunând că jurnaliştii aveau autorizaţia oficială de a fi aproape de preşedinte, că „aşa este tradiţia americană”. Chinezul, i-a răspuns că „aici suntem în China şi avem obligaţia să-i asiguram securitatea Preşedintelui USA”! Afirmativ, pe un ton ironic, dacă există aşa ceva la chinezi. Dar oricum, vehement, după cum se vede şi din imagini, chinezul a încercat chiar să o împiedice pe Susan Rice să ajungă la convoiul de mașini al președintelui. Au intervenit oamenii din Secret Service.
Primirea Lui Obama la scara avionului a fost ridicolă. L-au întâmpinat nişte chinezi mici de statură, dar mulţi, iar când da mâna cu ei, trebuia să se aplece. Nu-i exclus ca cei de la protocol să fi prevăzut asta, să-l pună în postură jenantă: „Uite cum se apleacă Jandarmul mondial în faţa micilor chinezi”!
Acest incident s-a observat pe faţa preşedintelui Obama, care zâmbea nefiresc, gest remarcat de experţi în citirea stării psihice după expresia feţei, la întâlnirea cu Preşedintele Chinei Xi Jinping. Deşi se străduia să afişeze o mină destinsă, intenţia de a estompa încruntarea frunţii, nu a reuşit. Specialiştii în analiza gestului, concluzionează că Obama era afectat şi că a realizat intenţia de umilire. Unii analişti spun că „ce i se întâmplă lui Obama” ar face parte din strategia Preşedintelui Xi Jinping, pentru a da un semnal dur USA: „Ştiţi, nu reprezentaţi ceva special pentru noi. China este o superputere, iar voi nu mai beneficiaţi de privilegii, sunteţi la fel ca ceilalţi, chiar mai jos, în ochii noştri”.
Concluzia pare reală. O putem deduce şi din momentul fotografiei-simbol cu Preşedintele Xi Jinping şi soţia sa, când Obama a fost din nou neglijat. L-au pus să „stea la coadă”. Putin, Erdogan, premierul Australiei şi mulţi alţii au fost preferaţi înaintea sa. La fotografie a încercat să zâmbească, dar nu era zâmbetului lui. Am avut impresia că ar fi avut intenţia să spună ceva, dar Jinping i-a pus mâna pe spate, nu a acceptat.
Ca să nu mai vorbim de fotografia de grup. Avea o poziţia în primul rând, dar alături Jacob Zuma, preşedintele de culoare al Africii Centrale. Lângă Xi Jinping, postat în centru, o avea în dreapta pe Angela Merkel, în stânga pe Erdogan. După Erdogan era Vladimir Putin, cu care vorbea şi zâmbea. Obama nu avea cu cine să discute, era stingher, izolat.
Ceva pe în acelaşi ton, al respingerii USA. Prezenţa sa în Asia şi implicarea militară în Corea de Sud, ameninţările cu război împotriva Nordului nu este pe placul multor state. Deşi între USA şi alte zece state din Asia de Sud-Est există un Tratat de asistenţă economică şi militară, denumit ASEAN, unele ţări denunţă heghemonia americană. La Summit-ul ce urma să aibă loc în perioada imediat următoare, preşedintele Filipinelor Rodrigo Duterte i-a adus jigniri dure, chiar înjurături, după cum scrie Le Monde, i-ar fi zis: „fiu de târfă”. Jignire cu consecinţe, astfel că întâlnirea dintre preşedintele american Barack Obama şi omologul său filipinez, Rodrigo Duterte, care trebuia să aibă loc marţi, 6 august a.c., cu ocazia Summit-ului Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), nu va mai avea loc.
Eu care cunosc biografia preşedintelui Barack Hussein Obama, m-am indignat de înjurătura adresată Preşedintelui USA, dar în acelaşi timp, m-am întrebat: dacă ştie Duterte ceva de comportamentul doamnei Ann Dunham, mama lui Obama? Care, părăsită de Barack Obama senior, s-a recăsătorit cu Lolo Soetoro, un indonezian, şi au emigrat în Indonezia. Iar această ţară este membră ASEAN. Să ştie ceva Rodrigo din acele vremuri trecute? Chiar dacă ştie, trebuia să tacă!
Dar să revin la Summit-ul de la Hangzhou, capitala provinciei Zhejiang, situată în Est, cu o populaţie de 2,451 milioane, nu departe de Marea Chinei, unde cei mai influenţi oameni ai Terrei s-au întrunit pentru a discuta viitorul omenirii. Nu e vorbă mare. E reală!
Sper să nu greşesc. Sunt sigur că USA şi-a pierdut mult din prestigiul avut şi influenţa pe care o exercita în lume. Desigur supremaţia militară nu a fost depăşită de nimeni, dar China îşi revendică deja prioritatea economică şi de mare putere a lumii. Aroganţa americană din trecut este plătită cu aceeaşi monedă, chiar cu un plus de talioni noi.
Întrebarea obsedantă a celui necredincios, care nu crede: pe ce te bazezi?
În primul rând pe fastul cu care a fost primit Ţarul Rusiei Putin! Covor roşu, zâmbete, lume dezinvoltă. Apropierea celor doi şefi de stat era evidentă. Xi Jinping a primit personal un cadou de la Putin, promis la o convorbire anterioară. „Am promis ca iţi aduc. Şi ţi-am adus o cutie de îngheţată”, i-a spus Putin omologului sau chinez, când i-a înmânat-o. La întâlnirea protocolară, de primire a oaspetelui rus, Xi Jinping l-a cinstit cu un păhărel de Votcă sau, mai sigur de Maotai, băutura specific chineză, care conţine aceleaşi grade alcool, în jur de 50, precum băutura tradiţională rusească.
Nu se poate neglija nici primirea specială şi curtoazia acordată Preşedintelui Turciei Recep Erdogan, mai ales că era ştiută divergenţa dintre acesta şi USA; refuzul lui Barack Obama de a-l extrădat pe Gulen Fehtullah, acuzat de Ankara ca a orchestrat puciul eşuat din luna iulie, fiind învinuit chiar preşedintele USA. Erdogan, s-a prezentat pentru poza cu gazda, preşedintele Xi Jinping, împreună cu soţia sa Emine, în veşmânt de sorginte musulmană, primiţi cu zâmbete largi şi condescendenţă.
Aş putea aprecia, că aceşti doi şefi de stat au fost favorizaţi protocolar faţă de Barack Obama. În felul acesta China a tras un semnal în Asia de Sud-Est, că americanii sunt mai puţin doriţi decât altădată. Incidentele prin care a trecut, au fost minimalizate a doua zi de Obama, motivând diferenţele de abordare dintre China şi USA, în domeniul presei şi a uriaşei logistici utilizate de USA în vizitele oficiale, care pot produce tensiuni. Ca să nu vorbim de rezultatele concrete ale acestui Summit şi beneficiile obţinute de USA pentru sine. Minime!
Deşi temele programate ale Summit-ului au fost: Lupta împotriva evaziunii fiscale (pentru o listă neagră a paradisurilor fiscale); Favorizarea comerțului internațional și a investițiilor și opoziția față de protecționism; Stimul fiscal și inovare pentru creșterea economică; Combaterea „atacurilor populiste” împotriva globalizării; Consolidarea sprijinului pentru refugiați, teme ce au fost abordate mai mult declarativ. Materializarea lor va depinde de fiecare ţară. În schimb, întâlnirile bilaterale au fost mai pragmatice, fiecare ţară dorind să obţină ceva, prin prestaţii reciproce sau armonizarea poziţiilor.
De exemplu, întâlnirea Obama – Putin a durat 90 de minute, fără a finaliza problemele din Ucraina, Siria sau prezenţa NATO în Marea Neagră. Un rezultat pozitiv putem menţiona totuşi, denumit inspirat de un ziarist: Întâlnirea titanilor. Viitoare întâlniri ale lui Obama cu Putin şi Erdogan, ce ar putea detensiona relaţiile din Siria şi lupta împotriva ISIS.
După părerea mea, Summit-ul de la Hangzhou, nu a găsit soluţii pentru redresarea economică a lumii, a avut mai mult un caracter informal, de evaluare a relaţiilor interstatale, şi un forum de discuţii fără rezultate palpabile, cu viitor pozitiv!
Putem să-l comparăm cu Summit-ul NATO de la Varşovia. Eficienţă minimă!