Aveam varianta unui deținut în Penitenciarul din Timișoara despre cum se desfășoară participarea la video-audierea la termenul de judecată. Am avut oarecum îndoieli că ar fi întru totul adevărat și mă gândeam că e prea subiectivă abordarea sa. M-a contactat imediat după video-intervenția sa la termenul pentru eliberare condiționată și își exprima frustrarea și temerea că nimic din ce a avut el de spus în susținerea demersului său nu a fost „auzit” de judecător pentru că el nu auzea nimic din ce întreabă instanța, imaginea era mai mult „umbre” și sunetul bruiat. Se ruga să-i fie luat în considerare memoriul pe care l-a depus în scris la dosar întrucât a prevăzut posibilitatea unor „probleme tehnice”. În plus, mi-a descris pe scurt și „atmosfera” din penitenciar pe timp de pandemie. Dacă ne-am putea imagina pușcăria din pușcărie! Deținuții nu mai pot presta munca, sunt izolați pe cameră zile întregi, ies la plimbare o singură dată pe săptămână. Vizitele din partea apropiaților li s-au redus ca număr. La data când m-a contactat erau 150 de deținuți confirmați cu SARS-COV2 numai în Penitenciarul Timișoara și transferați la Spitalul Penitenciar Jilava. Deținuții nu sunt testați, doar cei care prezintă simptome evidente. M-a întristat și mâhnit conversația. Mi-a amintit că nu am auzit nici măcar o dată, începând cu luna martie de când a început pandemia, nicio declarație oficială despre cei din regimul penitenciar. Nimic. Ca și cum acei oameni nu există. Ca și cum nu mai au niciun drept. Ca și cum trebuie să moară să rezolvăm astfel și numărul de locuri de „cazare” din penitenciare. Majoritatea deținuților NU sunt periculoși. Nu au săvârșit fapte cu violență. Unii dintre ei au fost condamnați pe nedrept.
La câteva zile de la descrierea succintă despre cum s-a derulat în varianta online audierea sa la termenul de judecată a apărut în spațiul public varianta unui judecător despre aceeași stare de fapt și care nu face decât să întărească tot ce mi-a relatat deținutul. Mai mult, din perspectiva magistraților procesul în regim de tele-justiție este mult mai anevoios și frustrant.
Descrierea succintă a „atmosferei” din sala de judecată este făcută de judecătorul Adriana Stoicescu pe pagina sa de Facebook.
„În timp ce planeta devine pe zi ce trece un spital de nebuni, noi prin Absurdistan ne jucăm de-a tele-justiţia.
Digitalizarea Justiţiei dă bine pe sticlă şi la întâlnirile de la ambasade, dar, ca întotdeauna, viaţa bate filmul.
Dacă vreţi să vedeţi ce înseamnă digitalizarea justiţiei, vă fac eu un rezumat.
Anunţat cu o zi înainte IT că ai a doua zi nevoie de video-conferinţă cu 5 penitenciare. Anunţat penitenciarele. Bieţii oameni care răspund de organizare încep să negocieze cu tine ora la care să intri în direct, pentru că nu eşti singura instanţă care are un deţinut de audiat.
După îndelungi negocieri fixezi, de comun acord cu toate celelalte instituţii, ora fatidică. La momentul cu pricina, evident, nu poţi intra în legătură cu toţi, pentru că… din cauză de… STS. Când în final obţii rezultatul dorit, îţi apar pe ecran nişte măşti, dotate vag cu ochi. Nu auzi nimic. Apoi ţi se pare că auzi, dar nu înţelegi. Omul îşi spune povestea, tu încerci să îl întrebi una, alta, el nu te aude, intervine gardianul care îşi dă şi el cu părerea şi… final apoteotic…se întrerupe legătura.
Justiţie, nene, nu glumă.
În acest timp, rând pe rând ne îmbolnăvim. Grefieri şi judecători, funcţionari şi procurori, avocaţi. Dar, exact ca pe vremea Odiosului, toată lumea tace.
Din fericire, la Tribunalul Timiş am avut doar 4 cazuri, trei în primăvară, unul mai recent. Ne-am organizat. Muncă la domiciliu, venit în schimburi, măşti şi iar măşti. Dezinfectante? Cumpărate de noi.
Dezinfecţie prin birouri? Nu sunt bani. Curăţenie? Dacă aduce şefa produse de curăţenie de la supermarket…
Testări? De unde? Fiecare pe cont propriu. Personal, în ritmul în care mă testez, cred că îmi voi face abonament la laboratorul privat.
Dar, nu-i aşa, ne perindăm pe la ambasade să dăm asigurări că SIIJ va fi desfiinţată, că lupta anticorupţie va avea motoarele turate din nou, iar juzii incomozi vor fi aduşi pe calea cea dreaptă în curând.
Ministerul Justiţiei este al justiţiei paralele, nu al nostru, în mod cert. În ritmul acesta, vom face justiţie-spiritism, că doar acolo ne veţi mai găsi”.
