KEEP ENGLAND WHITE?
– First –
În loc de preambul…
Cică, Britanicii vor să trimită un spion în Actuala-Fostă-Uniune-Sovietică… (AFUS)… Eu nu prea agreez să zic Federația Rusă, deoarece aș jigni marile valori ale Rusiei autentice, valori ce s-au impus în cultura și știința universală. Nu e cazul să detaliez… Da’, de ce un spion? What the fuck, să facă el „acolo”? Păi… dracu’, să spioneze și el!… Cei din M.I.6. nu sunt, nici pe departe, niște idioți sau țăcăniți, care să se ia după acel 007-James Bond faimos al lui Ian Fleming (încă din 1953)… „Bărbat de bărbat”… frumușel-foc, de picau pe spate teancuri de gagici, caftangiu, de făcea vid în jurul lui, utilizator versat de gadget-uri S.F., cum nici în Star Trek nu vedeam?… Deci, nici vorbă să semene cu Sean Connery, David Niven, George Lazenby, Roger Moore, Timothy Dalton, Pierce Brosnan sau Daniel Craig… Era nevoie de un rus super- autentic, inodor, incolor, insipid, care să se confunde perfect cu „peisajul”, deci anonim, anodin etc. … Prin urmare, organizează britanicii mei un ditamai concurs de selecție, la scară națională, cu mult „tam-tam”; ce selecție?, mai degrabă o „măcelărire”-triaj dură, pe parcursul mai multor ani de zile… Să-l găsească pe „cel mai cel”… În fine…găsesc… Antrenamente peste antrenamente, familiarizarea la perfecție cu metehnele rusești (să bea un litru de votcă fără clipească, pe nerăsuflate, să poată fuma cea mai scârboasă mahorcă, să știe să scuipe în cel mai sovietic mod cu putință, să duhnească a ceapă și usturoi semi-digerat, să vorbească rusa cea mai de mahala, să-i pută picioarele de amețesc și păduchii din părul de pe ele, mă rog, toate cele, pe care le cunoaștem prea-bine și noi, geto-dacii…). Gata! E bine pregătit spionul nostru, numa’ bun de infiltrat în AFUS. În cel mai discret mod posibil. OK! Dar, nici nu pune bine picioru’ pe pământul AFUS, gata, e și arestat… FSB, GRU și SVR (reunite ! ) îl și „găbjesc” rapid, îl leagă fedeleș, căluș în gură, glugă neagră pe cap… știți voi, ca-n filme… Dus cu avion militar supersonic, direct, la Moscova și adus direct în fața temutului Nicolai Patrushev – secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse (AFUS). Nici n-apucă spionul nostru să scoată vreo vorbă; după ce îl „binecuvântează” cu mai multe scatoalce peste ceafă și peste față, „temutul” îi grăiește: „Tî, angliskii șpion !”( Ești spion englez!). Britanicul face ochii cât cepele: „Da, de unde știți?, Nu vorbesc perfect rusa de baltă, nu beau „dintr-o sorbire” toată votca ce-o găsesc, nu put a la russe etc.? ”. „Konecino!” (Desigur!). O dă omul nostru pe rusă: „A potom?” (Și atunci?). Răspuns sec: „Tî ciornîi!” (Ești negru!)…
Cele 10 „porunci” și „Political Correctness”…
Bancul relatat este reformularea unuia mai vechi, pe care mi l-a zis un prieten american, de rasă „caucaziană” (!)… chiar în Românica anului 1978 sau ’79…; „eroul” era, evident, yankeu. Eu l-am adaptat „noilor realități” și-l consider „apoteoza” ipocriziei britanice… O să mă explic foarte curând… Mai întâi, să nu uităm cele 10 reguli (porunci) „de aur” ale spionajului „bine făcut” (doar suntem în lumea Agentului 007, nu ?), formulate de Prof. James M. Olson, fost director în C.I.A., în studiul „The Ten Commandments of Counterintelligence”, apărut în Studies in Intelligence (2001). Aceste reguli se potrivesc oricui vrea să facă performanță într-un domeniu, deci și politicienilor avizi de ”succes”: (i) Fii ofensiv! ; (ii) Onorează-ți profesioniștii !; (iii) Cunoaște strada! ; (iv) Cunoaște-ți istoria! ; (v) Nu ignora analiza! ; (vi) Nu fii limitat (în gândire)! ; (vii) Antrenează-ți echipa! ; (viii) Nu te lăsa dat la o parte! ; (ix) Nu sta prea mult! ; (x) Nu renunța niciodată! (I.e., Never say never… – parcă și titlul unui episod din franciza James Bond…). Cât privește Political Correctness, eu am o viziune logico-abstractă și nu „istorică”: Dacă au loc niște alegeri, profund „democratice” și câștigătorii obțin o majoritate zdrobitoare, să zicem 90%, atunci, minoritatea de 10% nu prea contează; Dacă însă câștigătorii obțin – să zicem – 70%, atunci minoritarii cu 30 % încep să aibă oarice prestanță… Dacă însă câștigătorii obțin doar majoritatea simplă de 51%, atunci „învinșii”, de „numai” 49%, chiar contează! În această ultimă situație (dar chiar și în penultima), câștigătorii trebuie să țină seama de cei „învinși”, i.e., să fie politically correct!… Aici intervine și paradoxul lui Murakami („paradoxul democrației”) de care, parcă, am mai amintit eu în niște „scrieri” anterioare la Critic Arad…: Dacă balanța unei decizii – prin scrutin perfect democratic – este de 50% / 50%, atunci este suficient ca unul singur „să schimbe tabăra”, pentru ca o decizie să fie luată. Deci, cine ia, hotărăște decizia, „totalitatea democratică” sau un singur individ? Iată cum democrația „perfectă” se dovedește a fi și dictatură personală sau totalitarism… Să nu ne mai ascundem după deget…
„Păstrați Anglia albă!”
(Keep England White!)… de unde naiba mai vine și chestia asta? Se pare că de la ilustrul Winston Churchill… Era 1955 (în plin război rece…), campanie de alegeri generale în Marea Britanie…Ieșise un „mic” scandal: Churchill e acuzat că sprijină mișcarea („rasistă”?) cu privire la imigrația din Indiile de Vest (țărișoare insulare din Marea Caraibelor, azi – unele „foste” colonii britanice, altele „încă” teritoriu britanic; majoritatea covârșitoare a populației este „de culoare”, foști sclavi negri aduși din Africa… știm noi cum…). Mișcarea din „marea insulă” – vecină a „continentului” (Europa, ați ghicit!) viza o serie de restricții privind imigrarea… pentru a „salva ceea ce se mai putea salva” – recte, o Anglie albă… Se formase (încă de pe atunci!) o organizație neo-nazistă (!) – British Movement ( sau „Neo-Nazi British Movement”) condusă de Colin Jordan. Ăștia nu erau ca și KKK (Ku-Klux-Klan) – ul sudisto-yankeu, care avea „boală” numai pe negri; ei erau împotriva oricărui element „alogen” pe Teritoriul Majestății Sale… Ce ironie! Tocmai U.K., încă de pe vremuri, țară foarte cosmopolită și pestriță rasial… Acest C. Jordan devine – în 1962 – și co-fondator al organizației The World Union of National Socialists. De pildă, în 1963, când și-a unit destinele cu Francoise Dior (adică „și-a făcut-o cu mâna lui” și, încă, luând o franțuzoaică, după nume, după port!), deci în acel moment „fatidic”, cei doi miri s-au tăiat, benevol, la degete și și-au picurat sângele pe un exemplar din Mein Kampf… pe fundalul ceremoniei trona portretul „drăguțului” de Adolf… Cel puțin așa relatează „presa vremii” (tabloidele britanice par vechi de când lumea). Acum intră în scenă orășelul industrial Smethwich (în Sandwell Metropolitan Borough – azi, în „județul”/ comitatul West Midlands) – localitate populată, desigur, cu vânjoasa și sănătoasa clasă muncitoare engleză… Pe aceeași scenă, intră în rol și Peter Griffiths (1928-2013) – politician conservator, de fapt, ultra-conservator (un Tory Party). Câștigă un loc în Consiliul din Smethwich și trage la alegerile generale pentru un loc la Westminster, Parlamentul Britanic, deci se vrea (și reușește) un „MP”. Lozinca lui este șocantă (pentru noi, cei de azi): „If you want a nigger for neighbour, vote Labor!” ( în traducere liberă: „Dacă vrei să ai vecin un negrotei, atunci votează cu laburiștii!”). Se considera că acele alegeri ar fi fost „cele mai rasiste alegeri britanice în ultimii 50 de ani”… De gustibus…
Cel mai scurt banc rasist: „Albul mută și câștigă!”…
În lumea anglo-saxonă (și nu numai…mai nou…) denumirea generică și oficială dată unui om de culoare albă (doar la piele!…) este cea de caucazian. Așa o fac poliția, ambulanța, pușcăriile, școlile, asistența socială…; este formularea birocratică solid încetățenită. Ați văzut și voi în filme… Da’, de unde dracu’ au mai scos-o „ăștia” cu caucazianu’ ? Conform teoriilor rasiste (și nu numai), ar exista 3 rase umane: rasa europoidă, rasa ecuatorială și rasa asio-americană…Rasa europoidă este rasa albă, europeană…caucaziană. Proveniența ei? țările mediteraneene ale Europei & Anatolia. Locul de formare a rasei europoide este considerat Caucazul (probabil frontiera sudică dintre Europa și Asia…). Azi, geografia politică s-a schimbat mult, de pildă Europa a fost extinsă și în zone care nici nu ne treceau prin gând… Mă rog, pagubă-n ciuperci! Chestia e că rasa europoidă-caucaziană o întâlnim și în America Latină unde apar și hispanici (în înțelesul de oameni cu origini amestecate…). Ce vreți, chestie de O.N.U… Și fiindcă veni vorba de „impunătoarea organizație”, să vă zic și aici una: Cică, 2 demnitari negri (internaționali!) tocmai intrau în sediul O.N.U. Văd ei un alb care spăla pe jos fredonând o melodie la modă. Zice unul dintre ei, către celălalt, „Hei, Mobutu, ia uite la albu’ asta, ce ritm are în el!… „ De ce țin eu morțiș să-i iau la mișto pe britanici pe tema rasială? Simplu: Ca „să-și spele păcatele”, studiourile de film și tv britanice au sărit peste cal, căzând în grotescul penibil… În multe „realizări” cu tentă sau „pretenții” istorice, atmosfera „de epocă” e asigurată prin prezența unor prinți, duci, marchizi… floarea nobilimii britanice, ce vreți?… de rasă „non-europoidă”, ca să folosesc și eu un eufemism… Când văd spadasini, gentilles-hommes (vreau să zic, scurt, gentilomi…), vajnici conducători militari cutezători și foarte britanici, doamne în crinoline cu coafuri până-n tavan și evantaie echivalente pe orizontală… dar negri sau mulatri, deci jucați de actori așijderea… mă apucă râsul rasial… Și îmi amintesc: Cică, în metroul londonez, o doamnă foarte distinsă (neapărat albă!), stând în picioare, apostrofează un tânăr negru care, evident, stătea liniștit, impasibil pe scaun. „La noi, în U.K., doamnele stau pe scaun, iar tinerii ca tine, stau în picioare!…”. La care, impasibilul nostru îi răspunde sec: „La noi, în Africa, băieții, ca mine, stau în jurul focului iar doamnele, ca tine, stau în cazan, la fiert!”. Prea bine, dacă nu suportați bancuri rasiale cu negrii, atunci, fie: Cică, Rey Charles, printre altele, e întrebat la o conferință de presă după un concert de mare succes: „Maestre, cum suportați faptul că sunteți orb?”. Răspunde marele artist: „Bine, mă bucur că nu-s negru…”
Dacă vă interesează de ce n-am mai vorbit încă despre cetățenii de culoare din Britain, vă voi desluși în episodul următor…
