Un episod din istoria noastră care ar trebui să fie o lecție

În tot vuietul și isteria care s-au derulat în ultimele zile în mediul online, în mass-media și, cel mai important în conștiința noastră, am stat departe de a emite orice opinie pe tema alegerilor prezidențiale, și în ceea ce-i privește pe candidați și campania lor, și în ceea ce privește rezultatul după primul tur al alegerilor, rezumându-mă la cele scrise sumar în articolul „Între Kremlinescu și țața Leana care e răul cel mai mic?”.

Și asta nu pentru că acel rezultat a fost satisfăcător, nici pentru că am acceptat mizeria. Ci am considerat inutilă și consumatoare de energie și neuroni orice intervenție în contextul creat. Taberele au fost deja create, inepțiile rulau în avalanșă mai ales pe rețelele sociale, era târziu (poate mai este) și extrem de greu de ținut piept gloatei înfierbântate care nici acum nu vrea să vadă realitatea: a fost manipulată și exploatată în cel mai abject mod cu putință, a fost întârâtată și învrăjbită și nu pentru vreun scop nobil. S-a profitat de lipsa și capacitatea sa de a se informa, de educația sa mai mult sau mai puțin precară, de condiția sa socială, de temerile, de nevoile, de frustările, de lipsurile materiale, de speranțele pe care le are. În mesajele electorale ale celor doi care au intrat în turul doi, s-a mizat pe emoția celor nemulțumiți, baza fiind deja pusă de la rezultatul alegerilor parlamentare, un rezultat care a sancționat întreaga clasă politică tot prin filtrul emoțiilor.

 „Condamn cu tărie ce s-a întâmplat astăzi. Statul român a călcat în picioare democrația”  a declarat Elena Lasconi imediat după anunțul privind anularea alegerilor de către CCR 

O declarație care nu poate decât să mă facă să mă bucur mai mult de decizia istorică a CCR. Pentru că nu mai am obligația să o votez în 8 Decembrie, contrar voinței mele, doar din obligația de a face ceva pentru țara asta slâbind șansele unui dement de a ajunge președinte. Declarația neinspirată a țaței mi-a întărit toate convingerile în ceea ce o privește și în nici un context nu merită să fie președinte. Pentru ea, decizia CCR  a fost un atac la propria ei persoană și propriile interese.

Pentru noi ceilalți, decizia CCR a fost demnă pentru țară.

Din moment ce s-a ajuns în turul al doilea printr-un proces electoral viciat pe tot parcursul lui, anularea alegerilor a fost firească, morală, legală și constituțională, chiar dacă tardivă. Cei care consideră că anularea le-a încălcat drepturile, să ia în calcul ce/câte drepturi le puteau fi încălcate, într-un mandat de 5 ani, prin validarea unor alegeri viciate și compromise de ruși. Căteva minute de reflecție, în liniște, întorcându-se în istorie, nu în topicuri pe rețele, și fiecare își va găsi răspunsurile.

USR arată cu degetul spre Marcel Ciolacu că „de ce nu a făcut/spus nimic după CSAT și a așteptat desecretizarea” 

Numai că, și o asemenea afirmație dovedește amatorismul, lipsa de experiență politică și executivă a celor din USR. Marcel Ciolacu a procedat legal și moral, atât în calitatea sa de premier în funcție, cât și în calitatea de candidat la prezidențiale.

În primul rând, în calitatea sa de candidat afectat de rezultatul primului tur nu putea să-și creeze un avantaj electoral folosindu-se de informații clasificate, obținute în calitate de premier. Era nu numai imoral, ci și ilegal. Probabil, din aceste rațiuni nici n-a sesizat CCR solicitând anularea primului tur, în ciuda faptului că avea acele informații.

În al doilea rând, conform legii „Prim-ministrul Guvernului României îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.” și „Hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării se semnează de preşedintele acestuia şi se comunică autorităţilor administraţiei publice şi instituţiilor publice la care se referă, integral sau în extras, cu excepţia celor pentru care se hotărăşte altfel. Hotărârile care au caracter de secret de stat se comunică cu respectarea prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate.” Or, în acest caz, hotârârea dar și documentele prezentate în CSAT au avut caracter secret și premierul încălca legea dacă făcea publice informațiile. Declasificarea informațiilor o poate dispune doar instituția care le-a emis/furnizat. În consecință, premierul Marcel Ciolacu nu putea discuta, în niciun context și cu atât mai mult în favoarea candidatului Marcel Ciolacu, despre acele informații până după ce au fost declasificate.

A intervenit și George Simion, cu un discurs pe direcția lui Călin Georgescu, să critice decizia de anulare.  „CCR nu respectă voința poporului român. Alegerile au fost corecte, nu există motive să fie anulate” – a declarat, la câteva minute de la comunicarea deciziei, într-o intervenție televizată 

„RUȘINE!!! Lovitură de stat în plină desfășurare! Nu ieșim în stradă, nu ne lăsăm provocați, acest sistem trebuie să cadă democratic!”, a fost primul mesaj transmis de George Simion, printr-o postare pe Facebook.

Ulterior, pe rețelele sociale a fost postat un clip video în care George Simion a declarat că „sistemul își face de cap” și că va susține „cauza suveranistă până la capăt”. 

Pentru  a nu lăsa lucrurile făcute doar pe jumătate, anularea primului tur al alegerilor prezidențiale să fie urmată și de anchete penale

Aceste anchete nu ar trebui să-l vizeze doar pe impostorul și psihopatul pro-rus Călin Georgescu, ci vizate trebuie să fie și alte formațiuni politice, persoane din sfera politică sau responsabili din serviciile de informații.

Cine este responsabil că s-a ajuns în această situație? Serviciile? Care servicii? Care instituții?

Este greu de crezut că numai naivitatea și emoțiile cetățenilor au creat haosul electoral, sau doar gurul de pe TikTok cu teoriile lui imbecile cu tot. Acțiunea a fost una orchestrată, demarată cu cel puțin un an înainte, de structuri abile, bine organizate și cu complicitate din interior. Nici nu contează dacă e vorba de o complicitate directă, asumată acelui scop, sau de una datorată pasivității, incompetenței și prostiei instituțiilor și serviciilor românești. Răspunderea pentru riscul la care am fost supuși trebuie asumată de cineva și să plătească juridic pentru asta. În caz contrar, acele rapoarte prezentate în CSAT și decizia CCR care a fost dată în baza acelor rapoarte, nu au nicio valoare.

Un episod din istoria noastră care ar trebui să fie o lecție

O lecție pentru politicieni, o lecție pentru instituții/servicii, și, nu în ultimul rând, o lecție pentru cetățeni. Singurul aspect pozitiv al acestei perioade este cel legat de participarea la vot, cea mai mare din ultimii 20 de ani, la toate ciclurile de alegeri.

Noi cetățenii trebuie să ne cultivăm interesul pentru procesul electoral, să ne informăm nu din sloganele electorale ale competitorilor, ci din a le urmări constant acțiunile celor pe care i-am ales, de a le monitoriza activitatea, de a le contabiliza promisiunile electorale cu care ne-au convins și să urmărim câte s-au materializat și câte nu. Să le urmărim prestațiile în spațiul public pe durata mandatului, declarațiile de avere la fianalul mandatelor, grupurile de interese și conexiunile etc. Abia atunci, având o bază proprie de informații despre candidați sau partide, la următorul ciclu electoral putem decide lucid dacă mai avem sau nu încredere în persoanele sau partidele lor.

Politicienii/partidele, mai ales partidele mari și care au tot fost la butoane, trebuie să se reformeze. În primul rând să-și tragă pe linie moartă în partid personajele prea rodate și dubioase. În al doilea rând, să se debaraseze de metehnele nepotismului și de metodele de grupare infracțională, și să încurajeze competența celor pe care-i pun în funcții.

Instituțiile/serviciile trebuie să ia în serios procesul electoral, nu să-l considere o simplă formalitate și nici un prilej de a-și manifesta influența și interferența.

Legea electorală și alte legi care au legătură cu procesul electoral se impune a fi modificate/ completate

În fața situațiilor inedite la care am asistat în acest ciclu electoral și ne-am aflat în imposibilitatea de a reacționa la timp, din simplul motiv că nu avem texte de lege care să acopere un context electoral mult mai larg decât cel cu care am fost obișnuiți.

Nu avem reglementări, de exemplu, pentru campaniile derulate pe rețelele sociale. Există o lege a audiovizualului care este strictă pentru televiziuni și radio, dar pe Tik-Tok (că tot e la cald) candidații / susținătorii lor pot face orice, pot răspândi orice mesaj, în orice mod. Nimeni nu îi poate amenda că au pus o minciună pe etichetă sau simboluri interzise de lege pe anumite imagini. Nicăieri nu scrie că acel conținut este unul de propagandă, nu trebuie dovedită veridicitatea afirmațiilor. Pe rețelele sociale pot scrie povești, pot propaga conspirații, își pot asocia imaginea cu oricine printr-un simplu tag, chiar și fără acordul persoanelor tag-uite. În plus, mesajele din perioada campaniei electorale nu sunt eliminate de pe rețelele sociale unde au fost postate, ele rămân și se propagă chiar după încetarea campaniei electorale, fiind sancționate de lege doar postările făcute după ora stabilită pentru încetarea campaniei.

Mai mult, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cei care apar pe listele electorale trebuie completate și cu niște condiții care țin de expertiza/experiența/ pregătirea profesională. Nu e de ajuns să fii cetățean român, să îndeplinești condițiile de vârstă și să nu ai interdicții legale de a candida. Avem exemplul partidului POT de la parlamentare care a intrat în Parlament cu deputați și senatori cel puțin dubioși. Dacă oricine are dreptul să candideze, și cei care votează ar trebui să aibă dreptul de a stabili criterii de bunsimț pentru cei care vor să le reprezinte interesele.

Până la campania viitoare, să ne liniștim, să ne recuperăm mințile, să ne stabilim relația cu on-line-ul și să gândim pentru viitor!