UTA e singurul BRAND AUTENTIC al Aradului, singura credință-în-ceva rămasă nealterată din interior din toată Câmpia de Vest a României, RELIGIA SALVATĂ a acestui auto-blestemat oraș și unica INSIGNĂ cu care nu te faci de rușine nicăieri (cel mult, iei bătaie în Timișoara… dar asta e altă poveste: toate gloriile au dușmani!).
BĂTRÂNA DOAMNĂ împlinește astăzi 75 de ani și este celebrată de sute de mii de suflete de pe întreaga planetă care au legătură cu Aradul – mai aplicat cu valorile sale incontestabile, cu simbolurile, cu spiritul competitiv, cu fotbalul: UTA le înglobează pe toate acestea, iar în acest an aniversar înglobează încă și mai multe.
18 aprilie-le acesta rotund ne prinde IZOLAȚI ÎN CASE, panicați de PANDEMIE dar… nu ne prinde reci: UTA e SUS, în vârful clasamentului și privește încrezătoare spre sezonul în care intră – indiferent când se va produce acesta: CLASAMENTUL SPUNE TOT: 50 de puncte din 23 de meciuri, la 11 puncte distanță de locul II, cu o ECHIPĂ, în sfârșit, omogenă, BINE CONDUSĂ din teren (respecte, Laszlo Balint), mediocru spre prost gestionată din punct de vedere politic (da, POLITICUL are o legătură intrinsecă cu UTA… încă de la izgonirea Baronului încoace!) și dezastruos din punct de vedere administrativ (https://www.facebook.com/criticarad/videos/).
…pentru că așa arată clasamentul celei de-a doua divizii în ziua în care UTA împlinește 75 de ani:
…și așa arată Stadionul „Francisc Neuman” în ziua în care UTA împlinește 75 de ani ani:
„Nu contează – bine că sunt macarale și scări!” – cum ar zice un optimist incurabil… „Va fi gata până la toamnă – profităm de starea de urgență și muncim!” – cum promit autoritățile… în orice caz „bine că nu-i mai rău decât a fost!” – cum ar împăca taberele un suporter echilibrat.
O ISTORIE EMPATICĂ a CLUBULUI-FANION al Aradului se poate lectura pe site-ul oficial al echipei – https://www.uta-arad.ro – iar pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/uta1945arad/ poți SĂRBĂTORI ONLINE și vedea ce premii, surprize și texte au pregătit organizatorii cu prilejul acestui eveniment… care din păcate (sau cine știe?…) ne-a prins în plină pandemie.
(FOTOGRAFIILE DIN COLAJUL ACESTUI ARTICOL, exceptând-o pe cea de mai sus, cu intrarea în stadion de la data curentă, aparțin surselor citate anterior)
https://www.facebook.com/uta1945arad/videos/179441906429877/
Merită, de asemenea, citată integral pagina de Wikipedia dedicată UTA-ei (cu felicitări autorului pentru minuțioasa documentare):
Bătrâna Doamnă a fost înființată de baronul Francisc von Neuman, patronul Întreprinderii Textile Arad, la data de 18 aprilie1945.[1][2] Culorile clubului (alb – roșu) au fost alese asemenea echipei de fotbal Arsenal Londra, baronul Neuman fiind un mare admirator al acestei echipe.[2]
„Era uite aici, pe colț, unde e platforma UTA. Unde e stadionul azi, vizavi. A ținut o ședință, erau mulți prieteni de-ai lui, ingineri, oameni de încredere. A zis că vrea să facă o echipă de fotbal, cine are un nume de propus? Cineva a zis Gloria, care nu mai era, altcineva a propus să fie ca fabrica: ITA. Doar era fabrica lor! Bun. Și ce culori să aibă echipa? După multe discuții s-a notat să fie alb cu verde. Nimeni nu știe azi că, pentru câteva minute, UTA a avut aceste culori: alb-verde. Atunci baronul, care avea în minte combinația alb cu roșu, ca la Arsenal, dar era atât de delicat încât nu voia să impună nimic, a fost salvat de cineva de la Comunitate care a zis că nu se poate «alb cu verde, pentru că sunt culori naziste». Oamenii s-au trezit și a rămas alb cu roșu, ca pe Highburry. Ca Highburry avea să fie și stadionul, doar că un pic mai mic.”—profesorul Dionisie Piros[3]Primul meci de fotbal al echipei nou înființate are loc la data de 27 mai1945 în compania formației Banatul Sânnicolau Mic, scor 2-3. Componența primei echipe a fost: Tudor, Bocșa, Tamaș, Lingurar, Dvorszak, Szurdi, Găluț, Mărienuț, Haller, Coșniță, Brosovszky. Antrenori: Francisc Dvorszak, Joszef Szallay, Gheorghe Albu.
UTA Arad (1946–1947)La 1 septembrie1946 cu ocazia meciului I.T.A. – Ciocanul, scor 1-0, are loc inaugurarea stadionului din Arad, actualul Stadion Francisc von Neuman. La acea vreme fiind considerat cel mai frumos stadion din țară.[4]
Clubul se înscrie în Campionatul Național de Fotbal, în ediția 1946/47, purtând numele I.T.A., inițialele întreprinderii. Prima participare, în primul eșalon fotbalistic, aduce și primul titlu de campioană, la o diferență de 11 puncte față de locul 2, ocupat de echipa Carmen București. Componența primei echipe campioane a fost: Alexandru Marky, Gyula Lóránt, Gheorghe Băcuț, Adalbert Pall, Alexandru Meszaros, Iosif Petschovski, Adalbert Kovacs, Ioan Reinhardt, Andrei Mercea, Ladislau Bonyhadi, Mátyás Tóth.
Ladislau Bonyhadi devine golgheterul campionatului cu 26 de goluri înscrise.
În ediția 1947/48, I.T.A. câștigă al doilea titlu de campioană, cu un impresionant golaveraj de 129 – 21, record nedoborât până astăzi și la care Ladislau Bonyhadi a contribuit cu 49 de goluri, de asemenea, un record neegalat.[5] În această ediție câștigă și finala cupei împotriva echipei CFR Timișoara, scor 3-2. Echipa câștigătoare a cupei a fost: Alexandru Marky, Moise Vass, Zoltan Farmati, Gheorghe Băcuț, Adalbert Pall, Iosif Petschovski, Adalbert Kovacs, Ioan Reinhardt, Ladislau Bonyhadi, Ion Stiebinger, Nicolae „Coco” Dumitrescu.
În ediția 1948/49, I.T.A. se clasează pe locul IX.
În ediția 1950, sub denumirea de Flamura Roșie, câștigă un nou titlu de campioană. În același an se califică în finala Cupei României, dar pierde finala cu 1-3 în fața echipei CCA București. Echipa din finala cupei a fost: Alexandru Marky, (Ioan Katranicz), Moise Vass, Zoltan Farmati, Adalbert Pall, Ioan Reinhardt, Ladislau Băcuț, Silviu Boitoș, Mihai Carpineț, Iosif Petschovski, Andrei Mercea, Nicolae „Coco” Dumitrescu.
În anul 1951 se clasează pe locul IV, la finele competiției.
În anul 1952 ocupă locul VIII, iar în anul 1953 ocupă poziția a treia și câștigă o nouă ediție a Cupei României, împotriva CCA-ului București, scor 1-0. Echipa căștigătoare a cupei a fost: Francisc Kiss, Gavril Szücs, József Kapás, Zoltan Farmati, Mihai Carpineț, Gavril Serfözö, Nicolae Popa, Gheorghe Váczi, Adalbert Kovacs, Andrei Mercea, Nicolae „Coco” Dumitrescu, Mircea Popovici, Gheorghe Lupeș. Antrenor: Coloman Braun-Bogdan.
În anul 1954, sub conducerea antrenorului Braun-Bogdan, câștigă cel de-al patrulea titlu de campioană. Componența echipei campioane fiind: Francisc Kiss, Gavril Szücs, József Kapás, Dușan, Zoltan Farmati, Gavril Serfözö, Birău, Gheorghe Váczi, Ilie Don, Andrei Mercea, Nicolae „Coco” Dumitrescu.
În anul 1955 ocupă locul V la finele competiției, în anul 1956 ocupă locul VI, iar în ediția 1957/58 ocupă locul X.
În anul 1958 echipa își schimbă denumirea din Flamura Roșie în U.T.A. (Uzina Textilă Arad).
În următorii ani U.T.A. ocupă următoarele poziții la finele campionatului: 1958/59 – VIII, 1959/60 și 1960/61 – VII, 1961/62 – X, 1962/63 și 1963/64 – XI, 1964/65 – V.
A doua „Generație de Aur”[modificare | modificare sursă]
În anul 1965 sunt numiți antrenori Nicolae „Coco” Dumitrescu și Ioan Reinhardt, iar în ediția 1965/66, U.T.A. termină competiția internă pe locul X, dar se califică, din nou, în finala Cupei României, finală pe care, însă, o va pierde cu scorul de 0 – 4, împotriva echipei Steaua București. Echipa din finala cupei a fost: Carol Weichelt, Gavril Birău, Dumitru Chivu, Hristos Metskas, Ioan Igna, Vasile Jac, Emil Floruț, Nicolae Pantea, Flavius Domide, Mihai Țîrlea, Mircea Axente, Ladislau Petschovski.
În ediția 1966/67 a campionatului intern ocupă poziția XI. În același interval participă la ediția a V-a a Cupei Balcanice, în Seria I cu Cerno More Varna, Partizani Tirana și Fenerbahçe Istanbul. U.T.A. are o comportare modestă și reușește doar o victorie din șase meciuri, împotriva echipei Fenerbahçe Istanbul, la Arad, scor 1 – 0.
În ediția 1967/68 ocupă locul IV la final.
În ediția de campionat 1968/69 devine pentru a cincea oară campioană a țarii. Lotul de jucători a fost: Gheorghe Gornea, Ion Bătrîna, Gavril Birău, Bakos, Ștefan Czako, Mircea Axente, Jenö Pozsonyi, Petre Șchiopu, Mircea Petescu, Flavius Domide, Iosif Lereter, Ilie Moț, Viorel Sima, Ladislau Brosovszky, Florian Dumitrescu, Brîndescu, Atodiresei, Bodea
UTA Arad campioana României (1969–1970)În ediția de campionat 1969/70, U.T.A. căștigă cel de-al șaselea titlu de campioană a României și participă pentru prima oară în Cupa Campionilor Europeni, fiind, însă, învinsă în primul tur de Legia Varșovia (1-2 și 0-8).
În ediția 1970/71 ocupă locul IV și participă din nou în Cupa Campionilor Europeni, reușind performanța de a elimina deținătoarea trofeului la acea dată, Feyenoord Rotterdam[6] după un 1-1 la Rotterdam și 0-0 la Arad.[7] Lotul titularilor din dubla cu Feyenoord Rotterdam a fost: Gheorghe Gornea, Gavril Birău, Iosif Lereter, Mircea Axente, Jenö Pozsonyi, Mircea Petescu, Flavius Domide, Dumitru Calinin, Ladislau Brosovszky, Otto Dembrovski, Florian Dumitrescu. Rezerve: Ion Bătrîna, Petre Șchiopu, Viorel Sima, Ștefan Czako.
Înaintea meciului din Olanda, jucătorii lui Feyenoord Rotterdam, campioni intercontinentali la acea dată, au fost amuzați de valoarea și aspectul echipei arădene: Ne-au luat la mișto când au văzut cum eram îmbrăcați. Au vrut să ne dea echipament din cap până în picioare. Până la urmă, am jucat cu bocanci, jambiere și șorturi de la ei, și cu tricourile noastre, își aducea aminte Gavril Birău. Dar pe teren situația a fost diferită, deoarece Florian Dumitrescu a deschis scorul în minutul 14: Eu i-am centrat, iar el a reluat cu capul din careu, deși nu excela la loviturile de cap. își amintea Mircea Axente. A egalat apoi Jansen în minutul 25 și 1-1 a rămas pînă la sfîrșit, cu tot asaltul olandezilor la poarta lui Gornea și în disperarea celor aproape 70.000 de spectatori. descria antrenorul Nicolae „Coco” Dumitrescu.[8]
Înaintea returului de la Arad, programat pe 30 septembrie1970, exact la un an de la umilința din Varșovia, Ernst Happel, antrenorul austriac al lui Feyenoord declara: O calificare a românilor în dauna noastră ar echivala cu a opta minune a lumii. Meciul s-a încheiat 0-0, astfel UTA, susținută de peste 20.000 de oameni, și, datorită golului marcat în deplasare, se califica mai departe. După meci, suporterii arădeni îi scandau antrenorului lui Feyenoord, în fața hotelului Astoria: Happel, Happel, Ha, Ha, Ha!.[8]
În turul doi UTA a fost eliminată din competiție de Steaua Roșie Belgrad (0-3, 1-3).
În ediția 1971/72 devine vice-campioană a României și participă în Cupa UEFA, ajungând până în faza sferturilor după ce a depășit formațiile Austria Salzburg (4-1, 1-3), Zagłębie Wałbrzych (1-1, 2-1) și Vitória Setúbal (3-0, 0-1). A fost eliminată în sferturi de Tottenham Hotspur (0-2, 1-1). Această performanță de a ajunge în sferturile competiției a reprezentat prima sclipire românească în Cupa UEFA.[8]
În ediția 1972/73 ocupă locul IX în campionatul intern și participă pentru a doua oară în Cupa UEFA, fiind însă eliminată în primul tur de echipa suedeză IFK Norrköping.
În edițiile următoare U.T.A. ocupă următoarele poziții la finele campionatului: 1973/74 – V, 1974/75 – VIII, 1975/76 – XV, 1976/77 – XII și 1977/78 – X.
Declinul[modificare | modificare sursă]
Declinul început în ediția 1975/76, se concretizează cu un loc XVII în ediția 1978/79, astfel U.T.A. retrogradează pentru prima dată în istorie în Divizia B.
După doi ani în divizia secundă (locul III în ediția 1979/80 [9] și locul I[9] în ediția 1980/81), U.T.A. revine în Divizia A, sub conducerea tehnică a antrenorului Ștefan Czako, dar nu reușește să se mențină mai mult de un an, retrogradând, din nou, în divizia secundă după ce ocupă doar locul XVII în Divizia A, în ediția 1981/82.
În următoarele două ediții de campionat, în Divizia B, ocupă pozițiile: II în 1982/83[9] și V în 1983/84[9], cînd, din lotul echipei antrenată de Gavril Birău și Flavius Domide au făcut parte: Lovas, Bubela, Bodi, Gheorghieș, Gal, Hirmler, Gaie, Csodras, Țîrlea, Vaczi, Vânăoru, Găman, Tisa, Iliescu, Lupău, Roxin, Corec, Vuia, Cigan, Lalu, Leac, Terek, Țucudean, Negrău, Varșandan.
În vara anului 1984, U.T.A. devine club de fotbal muncitoresc, adoptând denumirea de F.C.M. U.T. Arad.
Între anii 1984 și 1991, F.C.M. U.T. Arad ocupă următoarele poziții în Seria a III-a a Diviziei B: XIII în 1984/85[9], IV în 1985/86[9], X în 1986/87[9], III în 1987/88[9], II în 1988/89[9], II în 1989/90[9], V în 1990/91[9].
Iar în Seria a II-a a ligii secunde ocupă locurile: II în 1991/92[9], I în 1992/93[9].
După promovare reușește să se mențină doar doi ani în Liga Națională, ocupând locurile XI în ediția 1993/94 și locul XVIII în ediția 1994/95, retrogradând din nou în liga secundă.
Între anii 1995 și 2002, U.T.A. ocupă următoarele poziții în Seria a II-a a diviziei secunde: V în 1995/96[9], XIII în 1996/97[9], XI în 1997/98[9], II în 1998/99[9], VI în 1999/2000[9], VII în 2000/01[9] și I în 2001/02[9].
În vara anului 1999, F.C.M. UTA Arad dispută un meci de baraj la Alba-Iulia împotriva echipei Rocar București, pentru promovare în Divizia A[10], meci pierdut cu 0 – 2. Antrenorul Francisc Tisza a aliniat următoarea formație: Pap – Diaconescu, Botiș, G. Radu (’50 Ciubăncan), Găman (’76 Baciu), Cristian Panin – Todea, Almașan, Zaha – Mariș, Claudiu Drăgan (’69 Turcan).
În ediția 2002/03 a Diviziei A se clasează pe locul XVI și retrogradează, după doar un an petrecut în Divizia A, în Divizia B.
În campionatul 2003/04, ocupă locul V[9] al Seriei a III-a a Diviziei B, iar în campionatul 2004/05 ocupă locul XI[9] la finalul competiției în aceași serie.
În ediția de campionat 2005/06, U.T.A. termină campionatul pe locul XVI[9] al Seriei a III-a a Diviziei B, retrogradând pentru prima dată în istorie în Divizia C.
F.C.M. UTA Arad, însă nu va juca în Divizia C deoarece, în urma unui acord de cesiune, cu echipa CF Liberty Oradea, UTA va prelua locul celei din urmă în Liga I[11][12][13], urmând ca echipa CF Liberty Oradea să evolueze în eșalonul trei al campionatului.
Astfel, calificată în Liga I, în sezonul 2006/07, președintele clubului Nicolae Bara l-a adus antrenor pe Marius Lăcătuș[14], iar sub conducerea acestuia, UTA ocupă la finalul sezonului locul XII.
Marius Lăcătuș își prezintă demisia la 1 octombrie2007[15], iar la sfârșitul sezonului sezonul 2007/08 UTA, antrenată de Roland Nagy și finanțată de Nicolae Bara și Sandu Ion, ocupă locul XVII și retrogradează din nou în Liga a II-a.
În Liga a II-a, seria a II-a (seria de vest) a ocupat următoarele poziții: IX în 2008-2009, IV în 2009-2010, VIII în 2010-2011 (după o penalizare de 12 puncte), IV în 2011-2012 și IV în 2012-2013.
În august 2013, omul de afaceri clujean Adrian Marțian a preluat pachetul majoritar de acțiuni de la Giovanni Catanzariti, promițând redresarea situației financiare de la club și aducerea de rezultate[16], dar până în luna noiembrie a reușit să piardă sprijinul suporterilor arădeni și a fostelor legende ale clubului, Flavius Domide solicitându-i să predea actele clubului unor oameni competenți din Arad.[17] O altă echipă, susținută de o parte din fanii UTA-ei, numită UTA Bătrâna Doamnă, fondată în 2013 de către fostul jucător Marius Țucudean[18] a fost înscrisă în Liga a IV-a în locul UTA II, primind în martie 2014 de la Suporter Club UTA drepturile federative, sigla, palmaresul și culorile UTA-ei, devenind oficial UTA Arad[19]. Echipa din Liga a II-a a fost nevoită să își schimbe numele în FC UTA SA. La final sezonului 2013-2014 din Liga a II-a, UTA SA a fost exclusă din campionat de FRF pentru neprezentarea la două meciuri și retrogradată în Liga a VI-a, unde nu s-a mai înscris, prin urmare, desființându-se[20]. UTA Bătrâna Doamnă, devenită UTA, a promovat în Liga a III-a.
