„Sutor, ne ultra crepidam!”
A. Ce n-am avut dar am pierdut…Nemurirea – „coșmarul de aur” al omului
Titlul prezentului episod este un citat din Pliniu cel Bătrân, „Naturalis Historia”, (XXXV, 85) și ar avea traducerea cam așa: „Cizmarule / pantofarule, nu te ridica mai sus de sandaua / talpa ta!”; i.e., ceva de genul „nu te ambiționa mai sus decât ești în stare să fii / Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala” ș.a.m.d… Este chintesența „raidului” de câteva minute făcut de Herr Iohannis (mai mult) pe deasupra Casei Albe… Căci aceasta este impresia „la cald”, lăsată de întâlnirea Biden-Iohannis de marți seara (ora Bulei lu’ Pândaru). Oricum, cu o întârziere de aproximativ 15-17 minute… O inexactitate nepermisă spiritului german…
Comentariile, târzii de noapte, ale agențiilor de presă occidentale s-au situat între o „știre-fâss” și interpretări destul de malițioase. O vizită la Casa Albă, fie ea și „de lucru”, nu se improvizează cu câteva ore înainte, ci din timp gârlă, bine pritocit. Ori cam asta NU a fost cu președintele Românicăi: de fapt, „el lider maximo de Rumania” mergea la Washington să primească o tinichea de medalie – „premiu de consolare” (un fel de „Oscar” geo-politic) din partea unei organizații non-guvernamentale – cca. 20 de ani de la „admiterea” (știm noi cum) a Românicâi în NATO… În ultima clipă, probabil în timp ce se afla deja în avion, în zbor, s-a perfectat (grație diplomației noastre, încă destul de viguroasă!) primirea președintelui român de către cel yankeu. Dovada: pentru mass media românești a fost „o lovitură de presă”, pe Herr Iohannis l-au însoțit doar vreo doi miniștri și vreo trei jurnaliști, televiziunile noastre au fost nevoite să încropească rapid o transmisie directă cât de cât cu ștaif… Bine se spunea pe un post tv. din Bula lu’ Pândaru: ehe-he-he… de s-ar fi știut din vreme de „surpriză”, atunci se muta toată presa miticeasco-dâmbovițeană la Washington… Ce mai „bal” ar mai fi fost! Acum, „după ploaie, chepeneag…”
În lumea vestică (cu atât mai mult, cea anglo-saxonă) nu te duci în vizită, așa, „hodoronc-tronc”, nici la cei mai buni prieteni, rude apropiate etc. fără să anunți,… măcar un telefon. Excepțiile sunt rare și reprezintă urgențe maxime… Președintele Biden, numa’ de amabilități protocolare nu avea timp (campania electorală la Unchiul Sam își mărește turbat turația, trebuie „rumegat-digerat-regurgitat” ce se petrece cu „faraonul” de la Kremlin în această săptămână – cică „prea luminată”, ce dracu’ mai caută chinezul Xi prin Europa, mai ales prin Serbia și Ungaria…). Casa Albă nu a uitat totuși de „politețurile protocolare” (deși, yankeii, cei de rând, prea puțin se sinchisesc de formalismele „socializării”). Totuși Biden l-a „mângâiat duios pe creștet” pe Herr Iohannis (e și el, yankeul, destul de înalt…): da, America și Românica sunt „cei mai fideli și consecvenți sprijinitori ai NATO”, alianța trebuie neapărat întărită pe flancul Estic, mulțumim României pentru sprijinul neprecupețit acordat militarilor yankei staționați la ea acasă, pentru ajutorul discret, fără tam-tam (moda poloneză!) acordat Ukrainei, relațiile noastre sunt mai bune ca oricând etc., etc., etc. și alte „inutilități drăguțe” (pace! regretatul meu Cornel Udrea…). Ce altceva putea să facă „bătrânul sultan” de pe Potomac?… Chestia cu 2,5 % din P.I.B. pentru apărare, comparativ cu „zgârcenia” altor state membre (cu vechime, blazon și aureolă) este o mare gogoriță… Cât o fi făcând oare 2,5 % din P.I.B.-ul Românicăi, în valoare absolută (!), comparativ cu 0,…x % din P.I.B.-ul Germaniei, Franței, Marii Britanii, Canadei? Ha? O fărâmiță! Nici nu iau în calcul SUA… Nu sunt defetist, dar dacă se înfoaie tărâța în burdihanul ursului siberian… ne-ar trebui juma’ din trupele Franței numa’, să putem răzbi… oricum ei sunt tare porniți pe gesturi belicoase… By the way, ați observat cumva că „urs” e anagrama de la „rus”?…ha, ha, ha …, da’ nu-i râsu nost’…
B. Marile „destrăbălări drăguțe” de acasă…
Oala cu borș – zeamă lungă de pe plita Bulei lu’Pîndaru, dă-n clocot și degajă un abur urât mirositor… Prin aburul spurcat răzbate – cu zâmbetul său sarcastic și etern – chipul lui Nenea Iancu: știm cu toții că „O scrisoare pierdută” e mai actuală ca oricând, de fapt, se reconfirmă zisa „vom fi ce-am fost și mai mult decât atât”… Fiind clujean „get-beget” (născut, școlit, trăit) dar – în a doua parte a vieții – și arădean adoptat (sper), mi-ar sări tare de tot muștarul dacă cineva ar afirma despre Clujul meu drag, sau despre Aradul – tot al meu – de pe „râul care-mi poară numele” (sic!) că se află în Oltenia sau pe… Ialomița… Dar asta numai din „considerente geografice” generatoare de patriotism local firesc. La fel m-aș zbârli la desconsiderarea lui „U”-Cluj, CFR sau UTA!… Câtă risipă de cerneală grețoasă s-a făcut atunci când Nea Ciolacu, din spirit de glumă, desigur (sic!) s-a sictirit că cineva credea că Buzăul său e în Moldova!… „Buzăul nu e în Moldova și vă rog să nu mă jigniți! ”… N-am ce-i face bietului premier care s-a vrut mucalit deși… el și simțul umorului sunt cam ca vaca și chiloții… Nu departe de el, „prezidentul” Senatului, olteanul domn N. Ciucă (fost mare „meletar”), n-are ce face și la o „magistrală” cuvântare electorală la Severin îi scapă „porumbelul” cu politica este sport de echipă în contextul în care o tecuceancă (o fi moldoveancă, o fi munteancă?) nu are nici ea ce face și rostește profetic „cu oltencele nu te pui! ” Ca să nu mai vorbesc de marele liberal Rareș Bogdan care, mai nou, se crede de-a dreptul descendent din „osul” Brătienilor… Începe să semene tot mai mult cu Cațavencu, dar ca personaj adus la structura pură de personaj dramatic-literar… Propensiunea traiectoriei sale politice e clară: Agamiță Dandanache! … Cred că marele Caragiale n-a fost prea atent la transcrierea numelui ultimului personaj: în loc de „Agamiță” trebuia să transcrie Aghesmuiță…
Da’ ce vreți? Suntem în plin carnaval sau bâlci electoral unde „căsătoriile de conveniență” se fac și se desfac mai ceva decât efemeridele. „Struțo-cămila” (PSD-PNL) e un hibrid ratat, oricât s-ar chinui unii să-i prelungească viața, măcar în Bula lu’ Pândaru… Da’ ce s-a văzut cu „uite catindatu, nu-i catindatu” la șefia respectivei Bule… depășește și pe marele Maestru din Haimanale… „Bula” de care se face atâta vorbire este apoteoza personajului nostru simbol-stindard, recte, Bulă… „HORORscopurile” electorale (i.e., deluviul de „sondaje de opinie”) se schimbă zilnic, poate chiar și pe ore, ca Bursa de pe Wall Street în vinerea Negră din 1929. Uite popa, nu e popa… O fi Bula lu’ Pândaru cel mai populat oraș al țării, deși, urbanistic, aduce mai degrabă cu Ferentarii, dar preferințele electorale ale românașilor noștri verzi nu se impun „de la centru”! Să vedeți ce se întâmplă în așa- zisa „provincie”! Acolo chiar că-i de Caragiale…
Și fiindcă veni vorba de căsătorii-divorțuri-recăsătorii-re’divorțuri ș.a.m.d. … În localitatea mehedințeană Gogoșu parcă, (nume predestinat!) s-a extins foarte tele-vizual molima din clanu’ Șoșo… Aflați în plin proces de divorț, oameni trecuți de prima tinerețe, deci de „zglobii” ani, primarul și (ex-)consoarta vor candida ambii pe același post. „El” zice că muierea vrea să-l boicoteze numa’ de-al dracu’… „Ea”, descântă-n public rufele murdare, zicând că toate „succesurile” (pace! fiica cea mică a lu’ Băsecu) „fostului” i se datorează ei și numai ei și deci a venit timpul ca să… D-zeu să primească!… „Molima” boicotului în familiile aflate pe picior de divorț – aș numi-o „Sindromul ȘOȘO-BAU-BAU” – a avut ca punct „0” tocmai pe iluștrii scandalagii din Bulă… Ambii „foști”, ce-și aruncă reciproc în cap și în public zoaiele (ex-)conjugale, candidează pentru un loc’șor călduț de bălăceală în Parlamentul European… Dacă vreunul din clovnii ăștia reușește „performanța” (deși asemenea minuni s-au mai văzut… cazul Ciciollina, parcă în Parlamentul italian… în cel românesc nu mă mai mir de mult timp…) atunci… Ei bine, atunci eu voi face pe dracu’-n patru să mă mut pe cea mai izolată insulă din Pacificul de Sud (nu Insula Paștelui, că deja-i înțesată de turiști !…)! Cât o fi respectivul parlament un „Bâlci al deșertăciunilor” (Vanity Fair) totuși, ar fi prea de tot… Imaginațiv-o numai pe purtătoare de trei rochii folclorice – nu una peste alta, ci una în prelungirea celeilalte, că altfel… nu încape…- , transpirată de prea-multul seu, cu telefonul mobil (cu camera de filmat!) lipit de mână, cu gura cât o șură, vorbind toate limbile europene (pe care ex-husband-ul, citez, „nu le posedă”!)… toate astea la Bruxelles sau Strasbourg… Ce „deliciu” pentru presa de scandal sau chiar a’ mai „deochiată”… nu și pentru obrazul României…
Același personaj sinistru (ca spectacol public, o depășește pe „Ovarășa Arpagic-Codoi”) a trecut prin „durerile facerii” catindatului la primăria din Bulă. După ce – inițial – BEC-ul i-a respins „onoarea” pe care Șoșo-Bau-Bau vroia s-o facă Bulei lu’ Pândaru, a doua zi a revenit… Cine știe ce PCR-uri (= pile, cunoștințe, relații) au fost puse în funcțiune și… de către cine?… Treaba cu semnăturile ce mai trebuiau adunate peste noapte, nu ține… e pentru proști… Dacă locuitorii mega-mahalalei Bulă vor s-o înghită și pe asta… n-au decât. Mie nu-mi pasă nici cât negru’ sub unghie cine „va conduce” Ceauschwitz-ul… N-au decât să-l facă „port la Dunăre” ( ca să se „învecineze cu Beograd, Budapest, Brațislava și… Wien?! – horribile dictu!…). N-au decât să-l străbată pe „dedesubturi” cu tunele ( ca la Boston [Mass.]?!… alt horribile dictu!). N-au decât să angajeze „jdemii de mânuitori de evantaie” (fie ele și japoneze!) să mai purifice aerul de particulele radioactive. Vorba, tot a miticilor: să facă borș!… Bula tot Bulă rămâne…
Molima cu certurile, scandalurile, agresiunile fizice „electorale” s-a extins… Frați, veri, cumnați, tot felul de membri apropiați în familie/clan au uitat de legăturile de sânge…de cele afine etc. „Sângele politic” la zvâcnește-n vine și cere … sânge! Bătăi, amenințări, scoaterea la vedere de arme albe „casnice” (pe când cele de foc „pe bune”?)… ăsta-i spectacolul din „provincie”, mai ales cea rurală!… Parcă a dat strechea în toți! Aici nu mai e vorba de „ciolan”, ci de o „patologie psiho-electorală” ce va da mult de lucru și gândit specialiștilor psihiatri și în neuro-științe. Patologiile gastro-intestinale și cele etilo-hepatice post-pascale sunt nimic acum…
Mă întreb, oare tot așa o fi și pe la case mai mari, că aproape peste tot, în bătrâna Europă, e an electoral?!… Cel puțin aici, în perfidul Albion, nu prea se vede așa ceva. Și aici conservatorii (aflați la guvernare) și laburiștii (tânjind la putere, cu șanse mai mari ca niciodată) se află ca șoarecele și pisica… dar există niște cutume, legi nescrise ale bunului simț (common sense) pe care nu îndrăznește nimeni să le încalce. Nu că n-ar fi și pe aici sângele fierbinte (ciudat,… la frigiditatea, placiditatea și calmul tipic englezesc…)… dar totuși… Peste „canal” (pentru aici, la doi pași!), cocoșii galici și, mai departe, toreadorii iberici, sau macaronarii sunt și ei în fierbere dar nu ca la noi…Că-ca-la-noi, la nimenea… Francezii, mai ales, au alte treburi… ei protestează, protestează… protestează… e vocația lor națională. Dar acum vine Olimpiada (la franțuji), Turneul final al Campionatului de fotbal (la nemți) și au alte bătăi de cap: se pare că „libertatea Schengen” va dispărea o perioadă… bănuiți de ce… S-a tot propus – ca pe vremurile anticelor jocuri olimpice (olimpiadele erau perioadele de timp dintre… sic!) – să se înceteze măcar temporar focul în zonele de conflict… Ți-ai găsit!… rusnacii cu ochii încinși de setea de sânge, frustrați de interdicțiile cu boicotul (și în sport!), excitați de elucubrațiile patriotard-staliniste ale „Țarului” proaspăt re-întronat…. nici nu vor s’audă! Rațiunea a pierdut de mult „meciul” cu pasiunea… Era corect bancul: în urma unui studiu științific al cunoașterii limbilor străine (al specialiștilor britanici, desigur! – salut! domnu’ Banciu…) s-a constatat că pe locul I se află limba de lemn…
Dar pe lumea asta există și locuri mai puțin sumbre. Am fost recent cu nepoțelele mele la Rochester Sweeps Festival. Ce-am văzut acolo și ce concluzii am tras, comparând mereu, inexorabil, incurabil ceea ce văd în Britain cu ceea ce îmi amintesc din România, va fi obiectul unui nou episod cu ardeleanul de la Kingsway House…
Până atunci, ca să fiu în bon ton cu atmosfera belicoasă de acasă, vă reamintesc primele versuri dintr-un cântec popular ostășeșc, unde mândra îți conduce mândru la oaste: „Dragu mieu, la rivedere / Țara meletar ti cere…”
Citește și:
- UTOPIA DISTOPICĂ vs DISTOPIA UTOPICĂ (I)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
