Weekendul trecut am fost plecată pentru a vizita Oltenia de Sub Munte, loc în care toamna se manifestă în cea mai frumoasă formă a ei, iar în drum spre casă am dat de Mănăstirea Lainici, un prețios monument istoric din Defileul Jiului, situată pe teritoriul localității Bumbești-Jiu în județul Gorj, care mi-a atras atenția.
Mănăstirea parcă se scufundă în acest peisaj idilic de toamnă, așezată într-o trecătoare ce îi poartă numele. Încă de la intrare am putut observa și ceva, ce multă lume ar considera cu adevărat mană divină, și anume parcarea care era întinsă pe câteva sute de metri. Mă amuzam și gândeam la cum toate aceste locuri se vor umple cu siguranță de Crăciun și de Paști.
Locașul nu este doar un loc de rugăciune și pelerinaj, ci și un martor al istoriei tumultuoase simbolizând renașterea prin vremuri de încercare.
Pășind în curtea mănăstirii, aerul parcă se îngreuna de liniște și mirosul pătrunzător al tămâii care se ridica ușor din biserica veche. Privirea îmi aluneca de la zidurile restaurate și pline de picturi bisericești ale bisericii vechi, purtătoare de istorie, către biserica nouă, strălucind alb și impunător în bătaia soarelui. Fiind duminică, curtea mănăstirii era plină de fel de fel de oameni din toate colțurile țării.
Pe o altă parte, stăteau tăcute chiliile călugărilor cu ferestrele mici și flori la pervaz, emanând un miros vag de lemn vechi și ierburi. Alături, librăria adăpostește cărți cu paginile îngălbenite de timp dar și multe acatiste de rugăciuni, mir și tămâie din Grecia.
Povestea Mănăstirii Lainici
Construită între 1812 și 1847 de boierii din regiune pe un deal care dominaValea Jiului, mănăstirea își are probabil rădăcinile într-o perioadă mai veche, dovadă fiind ruinele și relicvele din zonă. Legenda spune că în 1780, schimonahul Atanasie de la Tismana ar fi întemeiat aici un schit din lemn, cu o obște de 30 de călugări. După trecerea sa în neființă, boierii locali au decis să refacă lăcașul, înlocuind lemnul cu ziduri masive de piatră, de aproape un metru grosime.
Din 1817, Mănăstirea Lainici a avut un rol în istoria românilor, devenind refugiu pentru Tudor Vladimirescu, liderul revoltei pandurilor care s-a ascuns o vreme la mănăstirea Lainici deoarece era urmărit de turci pentru că luptase împotriva lor în războiul ruso-turc dintre anii 1806 și 1812. Îmbrăcat în straie de călugăr, Tudor Vladimirescu s-a adăpostit aici continuându-și pregătirile dar mănăstirea a fost atacată și devastată de otomani, lăsându-se în ruină.
Poziția strategică a mănăstirii nu a scăpat de atenția puterilor străine. În timpul împărătesei Maria Tereza, generalul Bukow a distrus sute de mănăstiri ortodoxe în Transilvania, iar Lainici, deși nu era în Imperiul Austro-Ungar, a fost amenințată din cauza apropierii de graniță. În Primul Război Mondial, mănăstirea a fost ocupată de trupele germane fiind folosită drept tabără militară și vandalizată.
După război, sub conducerea cuviosului Visarion Toia și a altor călugări mănăstirea a fost restaurată în 1926, însă comunismul a oprit din nou activitatea monahală în 1961 transformând mănăstirea într-un spațiu ocupat de brigadieri și armată pentru construirea căii ferate Bumbești-Livezeni.
După căderea comunismului, Mănăstirea Lainici și-a redobândit importanța. Începând cu 1990, a fost construită o nouă biserică sub supravegherea starețului Ioan Selejan, inginer de profesie, care a contribuit la proiectarea acesteia. Frescele interioare, realizate de Grigore Popescu, sunt deosebite prin tematica lor, ilustrând viața martirilor creștini din secolul XX.
Cine este Sfântul Irodion de la Lainici?
Sfântul Irodion de la Lainici, cunoscut și ca „Luceafărul de la Lainici”, a fost un călugăr isihast născut în 1821 în București, botezat cu numele Ioan. La vârsta de 20 de ani, atras de viața monahală a intrat la Mănăstirea Cernica unde a fost tuns în monahism sub numele Irodion. Sub îndrumarea Sfântului Calinic, a devenit un călugăr devotat trăind în post, rugăciune și smerenie, cu o viață de nevoință și dragoste pentru frați.
În 1851, a fost trimis de Calinic unde a devenit episcop la schitul Lainici unde a devenit stareț în 1854. Timp de 41 de ani, a păstorit schitul cu înțelepciune și smerenie, devenind cunoscut ca făcător de minuni și având darul de a vedea în sufletele oamenilor. De-a lungul vieții, a vindecat și a oferit alinare multor credincioși.
În 1900 Irodion a murit, iar la șapte ani de la trecerea sa, trupul său a fost găsit neputrezit. Aceasta a fost considerată o dovadă a sfințeniei sale. Moaștele sale au fost redescoperite în 2009, iar în 2011 a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română. Sfântul Irodion rămâne un exemplu de smerenie, curaj duhovnicesc și putere vindecătoare, fiind venerat de credincioșii ortodocși.
Icoanografia și picturile murale din biserici
O parte cu adevărat specială a mănăstirii este noua biserică, inspirată de împărțirea istorică a Bisericii Creștine, care are un plan arhitectonic gândit în două niveluri distincte, fiecare cu o tematică iconografică specifică.
La demisol, se urmărește să fie redată Biserica din Catacombe, picturile fiind dedicate perioadei creștinismului primar, de la anul 1 până la anul 313, înainte de Edictul de la Milano. Pe pereții acestui nivel se vor regăsi scene cu viețile martirilor și ale sfinților, aducând omagiu celor care și-au sacrificat viața pentru credință în perioada prigoanelor. Atmosfera catacombelor va reînvia acele vremuri tulburi, dar pline de devotament, oferind credincioșilor un loc de rugăciune și de reflecție asupra sacrificiului primilor creștini.
La nivelul superior, iconografia va cuprinde evenimentele importante din istoria universală a Bisericii, cu figuri reprezentative din toate colțurile lumii creștine. Astfel sfinții și momentele istorice esențiale sunt redate într-o cronologie amplă, oferind o viziune de ansamblu asupra răspândirii creștinismului și a valorilor sale.
După Revoluția din 1989, la Mănăstirea Lainici s-au făcut numeroase lucrări de restaurare și dezvoltare: s-au construit chilii noi pentru călugări, o trapeză mare pentru slujbele de hram și un gard impunător din piatră care înconjoară mănăstirea, iar de-a lungul râului Jiu s-a ridicat un zid de sprijin împotriva inundațiilor.
O icoană deosebită a Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare”, unică în România, a fost adusă de la Muntele Athos. Considerată făcătoare de minuni, această icoană, pictată pe lemn de santal și împodobită cu argint aurit, este un obiect de mare preț pentru credincioși
.
Sfântul cu cap de câine
Plimbându-mă încet pe lângă pereții pictați ai bisericii, am observat o imagine aparte între sfinții, un sfânt cu cap de câine. M-am apropiat și am dat un search rapid aflând ca este o pictură a Sfântului Mucenic Hristofor, cunoscut drept „sfântul cu cap de câine.”
Sfântul Hristofor este cinstit în Biserica Ortodoxă pe 9 mai, și legenda sa a rămas una dintre cele mai uimitoare din spiritualitatea creștină. Potrivit tradiției el fusese un tânăr de o frumusețe aparte, însă a ales să renunțe la aceasta din dragoste pentru Hristos, cerându-I lui Dumnezeu să-l transforme pentru a nu aduce ispită celor din jur. Rugăciunea i-a fost ascultată, iar frumosul chip i-a fost schimbat cu cel al unui câine, în semn de smerenie și renunțare.
Există însă și o altă versiune, care sugerează că Sfântul Hristofor provenea dintr-un trib de „chinocefali” – oameni cu cap de câine, menționați în scrierile antice din India și Africa.
O surpriză pe care am întâlnit-o aici a fost un tablou pe care atunci când l-am văzut prima mea reacție a fost să spun „oh nu, sper să nu fie ce cred eu că o să fie”, și a fost exact la ce mă așteptam. Tabloul părea să reprezinte o sarcină nedorită, iar în rama lui stătea și o poezie propagandistă despre avort, menită să inducă vinovăție femeilor care o citesc.
La sfârșitul vizitei am plecat blindată de mir, apă sfințită și mici carduri cu Sfântul Irodion ca să am și eu amintire. Locul și istoria lui sunt impresionant de frumoase și complexe, conservarea iconografiei a fost un detaliu care m-a fascinat și e păcat că nu vedem genul ăsta de restaurare mai des și în alte lăcașe de genul.
Mănăstirea Lainici, cunoscută drept „mireasa defileului”, continuă să fie un loc de reculegere atrăgând pelerini din întreaga țară. Prin frescele sale unice, odoarele de mare valoare și amintirile unei istorii scrise în piatră, Mănăstirea Lainici rămâne o emblemă a credinței și continuității spirituale în inima Defileului Jiului.
1 comentariu. Leave new
Prețioase informații!! Cu stima, prof.Livius Miscoi!!