Antropologic, politic, economic, intimist ori metaforic… transcendent dacă poți aruncă-i o privire retrospectivă lui 2021… fă-ți un almanah cu întâmplările sale, pune-le într-o ecuație, caută-le o logică și încearcă să definești exact ce te-a lovit mai mult sau mai puțin definitiv în anul care – ufff… bine că – a trecut.
Fă exercițiul ăsta de dragul rațiunii practice, de amorul ordinii mondiale din mintea ta, fă-o că-i DE COLECȚIE anul ăsta consecutiv ca o pedeapsă… ca o aproximație a unui profet impostor: 20-21…
D.p.d.v. al sănătății publice, 2021 a fost, pentru aproape toată populația acestei planete, un an în stare critică, anesteziat pe terapie intensivă și cu tratamente administrate de un personal corupt, prost pregătit, antipatic și mai bolnav decât tine, în niște anticamere ale morții care, oficial, se numesc SPITALE.
A fost anul cu cele mai multe fapte și întâmplări din registrul psihiatriei teoretice și practice pe care ți le-ai fi putut imagina ca autor de romane distopice cu proști sau ca simplu amator: s-a dat foc la pușcărie și la casa de nebuni la propriu și la figurat în toate colțișoarele acestei țări și departe de hotarele ei… fără limite geografice, fără discriminări ce țin de I.Q…. s-au găsit imbecili de la Arad la Cancun și din Norvegia până la Antipozi să-ți dea peste cap orice percepție despre lume și viață – acest virus (încă nedefinit riguros, pentru că e work in progress) are o rată de contaminare mult mai aproape de totalul populației globului decât orice gripă, așa încât pare DEFINITIV INSTALAT (nu, nu la virusul Corona mă refer).
Un AN LA MIȘTO a fost 2021… dramatic de la mișto, d.p.d.v. epic și etic, cu conținut explicit și nerecomandat inocenților (dacă cumva o mai fi existând acestă nișă) – de tot ce ai avut mai sfânt, mai drag și mai pus deoparte a făcut mișto anul ăsta; de ideologii, de războaie, de securitate, de dragoste și de ură a făcut mișto 2021: când nu te-a făcut din filme (jură că nu te-au rupt din zona-ți de confort Squid Game sau Don`t look up), te-a făcut din fapte (zi-mi ipoteza ta despre Atentatul asupra lui Ioan Crișan).
Un an nihilist-postromantic d.p.d.v. filosofic cum te uiți din colțul străzii… nu clasic-plictisitor ca și cel vehiculat de bătrânii boschetari, degenerator al oricărei discuții, plictisitor și rece, 2021 a fost opusul: flamboaiant ca la nebuni, un amplificator de gălăgie, un an deconstrucționist în care ni s-a îmbătat zeul protector și a ținut-o într-o mahmureală perpetuă, supraalimentată cu droguri proaste… ceea ce ne-a dorit și nouă și ceea ce ni s-a și întâmplat. Rezumatul unei perioade despre care ne vom aminti ca de cea mai ratată partidă de sex, ca de primul film rupt, ca de un mandat de arestare, ca de un atac ischemic.
Asta să-i și fie revelația și fie ca din această jale vulgarizată să se nască o conștiință de sine mai deșteaptă!
Mai multe despre NIHILISMUL POSTROMANTIC vă zice Moise, pornind de la Nietzsche… cel reînscăunat ca profet al gândirii acestor vremuri nu întâmplător în exact aceste vremuri.
