Macabrul și gingașul meu oraș natal este Lugoj, în acest moment am terminat facultatea de jurnalism în Timișoara. Am publicat poezii pe unde a fost să fie, am publicat și un volum de proză scurtă. Am citit din ambele genuri pe unde s-a putut, prin parcuri, librării, cafenele, alte orașe, vaporașe, tramvaie. Să scrii nu e o meserie din punctul meu de vedere, este mai degrabă o abilitate supranaturală de a putea crea lumi, emoții, oameni, experiențe, adică să fii Dumnezeu pe scurt. Am o patimă exagerată pentru obscuritatea și ocultismul tuturor dimensiunilor posibile. Mă fascinează macabrul. Funest plutesc prin catacombele nebuniei pure ale minții mele catastrofice. Și aduc la viață morții și fantasmele ce zac acolo jos, unde nu caută nimeni. Pentru a putea fi consumate de către voi mirobolanții și însetații cititori.
Romanticofil
luminile sfârâie sub apă
Privesc ploaia
farurile mâzgălesc melancolie
Încerc să nu tac, e prea multă liniște
în cap, trup, până și gândurile își țin gura
Fereastra pătrată ca un mic ecran îmi arată trecutul
Metropola merge neîntrerupt, culorile gândesc
Cum ar fi să…
Becul îmi aduce aminte că nu sunt singur
Cum ar fi, sau nu
Să fim atârnați de ștreanguri invizibile fără punct de origine
Bilioane de trupuri împânzesc cerul
Mintea goală, fericită, singură în spațiu
Am stat odată pe o bancă
Treceau cu ochii mari, nu mă băgau în seamă
Visam cum ar fi să se așeze cineva
Să devorăm tristețea împreună
A fiert apa, am făcut o cafea
atât de simplă încât mi s-a făcut drag de ea
Băutura s-a terminat, țigara s-a fumat, toată lumea a plecat
mai fac una să mai aprind alta
privesc ploaia, am impresia ca e liniște
Când intru va fi bine, creierul nu va tremura
E în regulă să am un cilindru în buzunar
soluție salină
face bine când sunt stresat
Nu sunt. Nu sunt eu, tot repet
Nu mai trebuie, am și uitat
Viața e sezonieră
De fiecare dată altcineva
Alții oameni, alte obiceiuri, altă mentalitate
Ochișorii mici cu guri enorme nu mai zbiară
în rafala de reproșuri
Candelabrul lasă picăturile de praf să plutească
În tentaculele sale luminoase
Mocheta pufăie colbul prins de tălpile oamenilor mascați
Nu am mai fost la baluri mascate, până azi
Balerine în dantelă neagră plonjează
Ca stropii unei arteziene bine sculptate
Cine știe ce culori poartă
Împreună cu vălul de spumă și lămpile reci
Sunt umbre suple
Mă ascund sub o mască albă cu cearcăne negre și buze roși
Aștept atingerea cadaverică pe umăr
Monștri stilați beau șampanie ieftină
Flirtează replici unsuroase și bolnăvicioase
Fiecare vorbărie sfărâmă răbdarea și toleranța
Toți vor să treacă de extaz
Să ajungă la o experiență euforică minimalistă
Fără sublim, fără imaginație, fără misticitate și romantism
Nu mă simt trist, ci furios
Să scot ceva mortal din buzunar și să-i pun punct?
„soluția salină”
așa zisă otravă de șobolani
Din vârful scărilor înalte a căzut ca o frunză arsă
Cascada de spumă rubinie a țâșnit încet din nări și gură
Lacrimile în orbite au văzut romantic
Cuptor
Pierdut de firul electric
Bâzâi bucătăria îmbâcsită
Roșeața așteptării se întreabă
Unde a putrezit poeticul din tărtăcuță
Plachez tipologiile ambulante
Amețit în cada imaginară de pe fundul extrovertirii
Devin extraterestru somnambul
Răbdarea soarbe parada emoțiilor
Fiasco de gânduri aiurite
Se arde pizza!
Plănuiesc FINALUL.
Condei
Atenție condiționată inconștient
Asupra liniei de frontieră
Tipul colorat în alb-negru
Primește aprecieri insuficiente
Presărate cu ochi exasperați
Toaleta singuratică închisă-n
Beznă
Șoptește aburi și gânduri
Finale
Trăirile post-maniacale
Deschid o poveste victoriană dualistă
Reverie sub scări amenințat de prăbușire
Eul artistic fuge printre șine
Trenul pleacă, sunt UN om BUN.
Tânăr Bătrân
Prinzi depresia de coadă
22, trece prin fața ochilor
Focoasa viață
Cu persoane
Cu numele tău în cârcă
Ai fost atâția
Vei fi unul?
Punctul cade pe vertij constant
Ură nejustificată cu un strop de pace
Valuri oceanice
Apa te întoarce pe dos
Înecat respiri
Calm te-ai dus
Deschizi ochii
Întins pe pat
Există moarte?
Ne trezim
Când arde becul
Bronz citadin
Talaj uniform torni în vană
Termopanul scornește holograme
Scaunul veritabil îți poartă pică
Din cinci în cinci minute
Tragi la ele
Să pută mai tare
Între patru scânduri
Ostenit puștești ectoplasmă
Persoane publice lucrează
Pe post de prieteni
Pe bani, mâncare, companie
Nesăbuit schimbi placa
Te place merge bine
Franjuri emotive
Apatic împingi conexiunea
Balconul fluctuează
Bocancii patinează
Balustrada se estompează
Focusat pe ciment
Norii blufează
Cadavrul din scrum și salvie
Face plajă
Occipital
Raze estompate de lentile pătate
Chiștoace nefumate pistruiază betoanele
Foițe răvășite
Tutunul proaspăt ca zăpada
Pârâie sub cauciucul bocancului
Admirația aia, te ține în viață
Băutura aia, te scoate din pat
Cafeaua aia, te bagă la somn
Zgomotul conflictului exterior
Bine venit sau greșit
Te împacă nespus
Consumi degradarea altora
Învăluit în auto-dispreț
Muzica veche se stinge
În ceaiul fierbinte
În disocierea ordinară
Când realizezi că e vina ta
Țigara s-a fumat singură
Alienare
Nespălat în coadă
Mania zilnică durează o clipă
Vegetativ în rest
Țigări încălzite și apă de la robinet
Mâzgălit tolănit în pat
Desenele rulează agasant
Mâncare ieftină
Ai nevoie de un vis pe zi
Ochiul macului scuipă opium
În scrumiera udă
Tușul negru lasă forme pe hârtie
Prezent peste prezent
Memorie scurtă
Nemâncat de o zi
Vomiți cafeaua matinală
Prânzul se încheie spumos
Aproape de sol
Reflexia patinează-n toaletă
Morfeu
Disonanță încastrată-n ceai negru
Diferența corvidelor e vitală
Purpuriu inconștient
Presărat în sare de veghe
Blocurile cicatrizate
Se termină în lanuri de porumb
Asfaltul asimilează
Vechea potecă
Machiată cu cerneală stacojie
Rutina sparge gheața
O clipă de respiro
Silabisește timpul
Somnul e fratele morții
Visul, fereastra purgatoriului
Moș Ene nu visează
Culege chiștoace umede
Din nisipul înmuiat
În lacrimi schizoide
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Nicoleta Șimon: „(ingrats)”
- mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
2 comentarii. Leave new
Ie faina, da nu prea
Mă apuc de sala
20 de ani
Pe curat
Îmi las par lung
Îmbrac un parpalac de piele negru
Nu mai scrie critic deloc articole adevărate
Cu mafioți
Pe caterinca
Nimic
Mai ai mult până să ajungi la nivelul lui Vlad, dar mulțumim pentru efort.