ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XLI)

alexandru v. mureșan
Distribuie:

ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XLI) | GEO-POLITIKIA?… FRISOANE’N ROMÂNIA!…


[La finalul fiecărei apariții  a insolitei și redutabilei reviste „PLAI CU BOI” (o replică tipic românașă-neaoșă la  „Playboy”) năstrușnicul poet, devenit mare moșier, Mircea Dinescu, obișnuia să etaleze o serie de interogații subsumate întrebării <<CE NE ENERVEAZĂ? >>… întotodeauna, obsedant, ultimul răspuns era << VOI… ÎNȘINE! >>  În „stilul” lui Mirce Badea, „subscriu!”… AUTORUL]


 (VEZI PRIMA MANȘĂ – AICI)

Deci, A DOUA MANȘĂ:
1. O nouă „pandemie”: EMO-CRAȚIA  & NARCOZA DE GRUP

Termenul de „emo-crație” (un fel de „puterea << politică…>> a emoțiilor”) a fost lansat – cel puțin în spațiul nostru mediatic – de către sociologul și politicianul Vasile Dâncu. Dacă nu cumva a fost preluat de altundeva, de „aiurea”, atunci îl găsesc foarte inspirat spre a caracteriza psiho-sociologia maselor de la noi. Nu sunt convins că nu se aplică și între  alte orizonturi geografice și nu numai în actualitatea imediată. Același autor a mai lansat o sintagmă – la fel de inspirată – „narcoza de grup” (un fel de „anesteziere” / „drogare”, tot la nivel de mase <<„populare”… >>). Pe scurt, apare teza deloc de lepădat: Emo-crația generează narcoza de grup!…

În termeni ceva mai puțin academici, lucrurile stau cam așa: Moscova sau Washington-ul trage un pârț puturos iar Bula lu’ Pândaru strâmbă din nas a scârbă… Dar specificul neaoș-mioritic al fenomenului apare cam așa: un dement aruncă („pârțulește”…) în public o serie de elucubrații și tocmai datorită caracterului bizar al acestora, aiurelile respective sunt cu atât mai mult crezute, luate în serios, „adulmecate” nesățios de nările prostimii (pulimii). Cu cât ceva este mai incredibil, cu atât devine mai credibil – la nivel de mase, inculte, needucate politic și civic… Este un paradox super-caracteristic prostimii (pulimii) din Românica actuală… Altfel, eu, unul, nu-mi explic „abureala și isteria” la nivel de masă ce tinde să „pandemizeze” plaiurile noastre mioritice: toate poartă un  nume: „Călin-File-din-Poveste”… Mai putem adăuga și o serie de „porecle conexe”: Șoșocoaia de „neantul minții”, Țața Leana of Câmpulung, Gavriloaia von Deva, Lavinioaia di Dej și… „last but not the least” – Gică a lu’  Simion… Cu siguranță, lista e incompletă…

În Prima manșă a acestui episod am încercat inițierea unei eboșe la o „Big Picture” ce se conturează tot mai clar și… înspăimântător: se „re-desenează” harta lumii (în primul rând, a Europei!) de către „Marile Puteri” iar Românica noastră pică tare prost în noua cacialma care „se coace”… Iureșul evenimentelor nu mi-au permis să definitivez un modest punct de vedere personal; nici acum nu sunt sigur că dețin suficientă informație corectă (nu fake news!). Voi încerca să re-înnod șirul unor sistematizări începute în acea primă manșă… Dar, înainte de toate, să prefigurez cadrul noii emo-crații ce a dus la noua narcoză de grup – evident, în Românica…

  • Știre dată pe „sticlă”: << Șerghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, a vorbit, în conferința de presă de la Riad, la finalul negocierilor cu Marco Rubio și delegația SUA, despre declarațiile făcute de Călin Georgescu referitoare la revendicarea de către România a unor teritorii din Ucraina. Lavrov a ridicat declarațiile lui Georgescu la rang de poziție oficială a României, deși acesta nu este reprezentant oficial al României, iar Ministerul Afacerilor Externe de la București a reiterat sprijinul țării noastre pentru integritatea și suveranitatea Ucrainei>>. [18 februarie a.c.]
  • Podcastul lui Ion Cristoiu cu „(…) File-din-Poveste”… Călin Georgescu: << Se schimbă lumea. Se vor schimba frontiere. Mai mult de atât – dacă se schimbă frontiere, unde suntem noi? Avem Bucovina de Nord – interes. Avem Bugeacul, avem Maramureșul de Nord – corect? Din fosta… cum se chema… Transcarpatia! Mai rămâne și pe la unguri… Lvovul, care o să rămână la polonezi, și Malorusia… >>
  • Serghei Narîșkin, șeful spionilor ruși și președintele Societății Istorice Ruse: << Ţara a fost adusă la o catastrofă, iar prăbușirea statalității Ucrainei se prefigurează inevitabil. În aceste condiții, peste tot, mai ales în Europa de Est, au existat judecăți potrivit cărora, din cauza iminentei prăbușiri a Ucrainei, pământurile sale vor fi date țărilor vecine >>. [Masă rotundă intitulată „De la Harkov la Ujgorod: istoria conflictelor și compromisurilor teritoriale”]. 

Fără alte comentarii…


2. „Iarna vrajbei noastre” – versiunea carpato-dunăreano-pontică

Iarna 2024 – 2025 trage cu colții de ultimele zile calendaristice și ține morțiș să ne amintească că „iarna nu-i ca vara” („Sal’tare taică și noroc!”, Nea Băsescule!). Pe cât de frig e afară, printre nămeții cu care iarna asta ne-a „binecuvântat” prin această parte de Europă, țâșnesc jeturi vulcanice și fierbinți, izvodite de creierașul mult prea înfiebântat al „adepților” lui „(…) File-de-Poveste”… În același „cor disonant” se aud și alte voci… cele ce proslăvesc namila de Șoșocoaia, sau „anonima von Deva” (nu venețiană!), recte, Găvriloaia… Glasul lui Gică a lu’Simion abia se aude de departe, de peste Atlantic (ce naiba mai caută și ăla pe acolo – potcoave de cai << Mustangi >> morți?). „Mița biciclista” (alias Lavinioaia di Dej) face o pauză… scurtă… de iarnă… în turneul ei eRectoral pe două roți + pedale. Iar Țața Leana of Câmpulung încă își mai drege vocea (era să zic… vodka!) pentru un tremolo dedicat finalului (imprevizibil) al campaniei la prezidențiale… Despre „celalți”… nihil nisi bene…

  • Partea inițială  a titlului acestui paragraf preia titlul ultimului roman scris de John Steinbeck – Nobel pentru literatură (1962) –  „Iarna vrajbei noastre” (1961). Mi-am amintit cunoscutul roman, acum, în acest sezon, nu pentru că ar aduce prea mult cu ce se petrece la noi, ci pentru că atenționează asupra a ceva ce ne va paște și pe noi, cât de curând… Partea cu „vrajba” nu e nicio noutate la românași, chestia cu iarna este o circumstanțială de timp (sezon)… Totuși țin să amintesc doar câteva din cuvintele criticului I.C. Sturza [2173 Recenzii], vis-à-vis de romanul mai sus-pomenit. << Steinbeck pune în fața noastră mai multe teme majore, foarte importante. În primul rând, el scrie despre ispitire sau tentație și despre transformarea prin care trece un om așezat în fața unei oferte de nerefuzat. Ce faci dacă oferta este un măr otrăvit, dacă ți se cere să uiți de principiile morale în care crezi? Ce faci și ce fel de om devii după? >>… Steinbeck a fost printre primii critici de mare probitate ai „societății de consum” (in statu nascendi). În ceea ce ne privește pe noi azi, în A.D. 2025, suntem o „societate care se consumă singură… pe sine”… Criticul literar ante-pomenit mai spune ceva, cu skepsis, pentru noi, acum: << O altă temă majoră a romanului este trecutul care bântuie, care face și desface un om, care este un reper, dar care poate deveni și o povară atunci când nu te ridici la înălțimea lui. De aici derivă o luptă interioară neînțeleasă. Un fel de talisman transmis din generație în generație (…)>>. Cine este „omul”, care este „tentația” sau „ispitirea”?… Vă las vouă, boieri dumneavoastră, să ghiciți…Morala: A bon entendeur, salut!…
  • 24 februarie: 3 ani!… se împlinesc de la începutul invaziei imperialiste a Rusiei (foarte și tradițional „imperialiste”!) asupra nefericitei Ukraine… Tot în această zi (fatidică), dar a A.D. 2025, Vladimir Vladimirovici va proclamaVictoria”!… A ce? A războiului de agresiune, a „operațiunii militare speciale”? Și… victorie împotriva cui? A unui stat independent, neutru, recunoscut (și garantat) inclusiv de Mat’i Rossia? Și după ce Kievul, la proclamarea independenței și neutralității, a cedat armele sale nucleare (provenite – e drept – de la fosta URSS) către Mat’i Rossia? În fapt, Ukraina încă nu a fost „invinsă”… Apoi, „noaptea cea mai întunecată a minții”… din vârful Obeliscului de la Washington, voci, cu „înălțime” așijderea, „proclamă” și ele „marea rocadă”: nu Rusia e vinovată de acest război, ci… nefericita Ukraină & lunaticul de Zelenski!… Dacă Putin tot l-a invitat pe Donald-Duck-Dick la Moscova, de 9 mai (apud „calendarul” rusesc) – 80 de ani de la Victoria asupra Germaniei hitleriste – atunci de ce nu l-a invitat pe Vulturul cu cap alb și de 24 februarie a.c.? Foșii aliați din al Doilea Război Mondial, deveniți – între timp – inamici iar în perspectivă, din nou amici la cataramă, când e vorba de „preluarea” unor teritorii străine, au ce „sărbători”… Mat’i Rossia își va readuce la pieptul ei generos toții fii și fiicele „pierdute”, poate se va mai pricopsi și cu ceva „nepoți” / „nepoate”… Unchiul Sam tânjește după Groenlanda, Canada, Panama și, mai nou, Fâșia Gaza și nu bag mâna-n foc că…
  • S-a observant just: „Meeting-ul”… „tete-a-tete” Trump – Putin are ca scop „normalizarea relațiilor dintre cei doi <<giganți>> militari”… încheierea păcii Ukraina – Rusia (mai degrabă, „pacificarea” Ukrainei) este, de fapt, o chichiță mai puțin semnificativă… Putin va proclama o Victorie a la Pirus; Donald-Duck-Dick va proclama „ruptura” cu Bătrânul Continent: „nu mai împărtășim aceleași valori ale democrației”… (Țin să le reamintesc yankeilor că Democrația s-a născut totuși în Grecia antică, a fost „șlefuită” prin „parlamentarismul” britanic și a ajuns la ei destul de rafinată). Pentru ca, acum, să-și bată joc de ea de’alde Vance, Musk & „Vulturul” cu cap alb, cu „percepția” lor originală: ce nu-i în stilul lor tranzacționist, „americanist” (nu… American!…), nu-i democrație… Ultima lecție de democrație a dat-o chiar Germania, duminică 23 februrie: 84 % participare la vot și „punerea în carantină a AfD… Europa – deocamdată și la acest capitol – poată să răsufle ceva mai ușurată…
  • Pentru mine, ca român-ardelean, persistă o serie de mari nedumeriri: totul pleacă de la afirmațiile diriguitorilor de peste Ocean, cum că ceea ce s-a petrecut în Românica a fot o trădare a democrației? Recte, „a l’americaine”… cei de la conducerea statului nu „au agreat” victoria iminentă în alegerile prezidențiale a lui „(…)File-din-Poveste și „ar fi ordonat CCR-ului ”să-și facă datoria… Este revoltător! Oare ignoranța tradițională a yankeilor, când vine vorba de Europa de Est e ceva real sau mimat? Pericolul naționalismului extremist, anti-democratic (în fapt, chiar anti-american!… sic!), pericol încurajat cu emfază de Vance & Musk, a fost înlăturat, deocamdată (!), tocmai de cei care „nu mai împărtășeau același valori cu SUA”!…
  • La modul concret – cazul Românicăi – se conturează un raționament compatibil cu „reducerea la absurd”: (i) Serviciile secrete rusești și occidentale (ba chiar și cele chinezești) acționează destul de lejer la noi; nu pun la îndoială că dispun de „personal” supercalificat în trebușoarele astea; și atunci: cele occidentale, cel puțin, să nu fi informat corect „Centrala” cu privire la realitățile din Românica? Sau, să fie pradă unor prejudecăți parvenite din superficialitatea cu care tratează țărișoara noastră? Mă îndoiesc sincer! (ii) Am tot vorbit de „Calul troian” rusesc reprezentat (posibil!, dar nu bag mâna în foc!…) de „troica” Georgescu-Șoșoacă-Gavrilă. La coada coviltirului e legat cu o frânghie și G. Simion (= mârțoagă de rezervă…). Și atunci, ori serviciile secrete autohtone (oricum, mult mai „slabe” față de cele ceaușiste!) au fost oarbe, neinformând corect aliații noștri, ori „au dezinformat” (fie și prin ignoranță sau incompetență?…) cu bună știință… (iii) În acest caz, avem dreptul să suspectăm pe unii dintre „românașii noștri” de înaltă trădare? Să ne imaginăm că există un grup destul consistent de „foști” (în tot aparatul de stat), care – in calitate de „rezerviști” – nu se împacă cu pierderea unor privilegii? Morala: mai era necesar ca rușii „să-și vâre coada” atât de ostentativ, folosindu-se de așa-zișii „suveraniști”?… (iv) Reamintesc vorba celebră a lui Paul Goma – citez aproximativ, din memorie: la noi, decât să ne ocupe rușii, mai bine ne-am ocupat singuri! Prin urmare, cui prodest? Pe ruși îi doare-n cot de noi, nu-și prea bat capul cu noi, pe ei îi interesează – re-gio-nal!!! – ca Marea Neagră să devină, pentru ei, o Mare Nostrum… „Restul” de Românica este „partea inutilă a…” (vorba muieretului despre bărbați…). Cam asta-i imaginea noastră la Moscova… Chestia cu Deveselu, Kogălniceanu, Câmpia Turzii… sunt simple mofturi! O altă „chestie” e însă că la Marea Neagră, în sud, sunt și turcii… mai au, pe deasupra și controlul asupra Bosforului, Mării Marmara și Dardanelelor… Moscova mai poate scoate din pârleală, dacă va controla Gurile Dunării!… În concluzie generală și frizând o pseudo-reducere la absurd: Cine-i oare, cu adevărat, vinovat de tot circul din țara noastră?
  • Să vorbim deci, boieri dumneavoastră, de „Iarna vrajbei noastre” și nu a altora!…

Luni, 24 februarie a.c., la Kiev are loc o întrunire la nivel înalt a conducătorilor europeni (inclusiv „marea birocrație” a U.E.). Prezență fizică și virtuală. Motivul? Să-l mai repet? Spun doar atât: Au trecut trei ani… Ce vor face rusnacii (în afară de o nouă „paradă a victoriei”)? Îi vor „cadorisi” pe kieveni cu un nou val de drone și rachete? Posibil… Culmea, cred că le va conveni și yankeilor (vorbesc de cei ce „s-au întronat” la Casa Albă). În loc de „covor roșu” pregătit pentru marea întâlnire dintre cei doi dicatatori (Putin & Donal-Duck-Dick), poate vom asista la un covor de sânge (tot roșu!) dar în capitala Ukrainei…


Citește și:


          

Categorie: Opinii
Etichete: Europa, geopolitica, marea neagra, politica, România, rusia, sua
Distribuie:
Articolul anterior
Dragobetele – ziua în care n-ai voie să plângi. Semnificație creștină, tradiții, obiceiuri și superstiții la români
Articolul următor
Atenție, șoferi! Drumul Giarmata-Pișchia-Alioș va fi blocat luni, 24 februarie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Din aceeași categorie

lizica mihut 1

DEMERS TEOLOGIC ȘI CULTURAL DE EXCEPȚIE

Celebrarea de anvergură un întreg an, a bicentenarului FACULTĂȚII DE TEOLOGIE ORTODOXĂ din cadrul UNIVERSITĂȚII „AUREL VLAICU” (1822-2022) ne stăruie încă în memorie și după numai trei ani asistăm la…
diana achim

[Profile în câteva linii] DIANA ACHIM

De peste un deceniu și jumătate, am o colaborare apropiată cu DIANA ACHIM. Este dificil să subliniez care este cea mai importantă dintre calitățile ei, deoarece ea reunește laolaltă mari…
alexandru v. mureșan

„DIE GEDANKEN SIND FREI” (1)

[A.A. (= atenționarea autorului…). Mă aflu tot mai aproape de împlinirea a trei sferturi de veac de când fac umbră pământului (2026)… Degeaba sau nu… asta vor decide alții. Acum,…