LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XL) | „S-O SUIT PURCEAUA-N POM?…” sau „CÂND O ZBURA PORCU!…”
– PARTEA A TREIA –
[În loc de MOTTO sau orice PREAMBUL: ANA-MARIA GAVRILĂ (zisă „GAVRILOAIA VON DEVA” a prea-cuvântat – „DE CE FUGIȚI DE DEZBATERI?”… Un pseudo-poet anonim i-a răspuns printr-un minuscul pseudo-poem: <Lubric, a la fanfare>]
Călătorind cu gândul către un „nicăieri”,
Mă scarpină sudoarea, zicându-mi: „niciodată!”
Cu neuronii-n grevă, n-am decât scânteieri
Gândindu-mă la clisma scremută și sedată
*
Ca roata ce se-nvârte pe-o osie sașie
Eu zăngănesc, din goluri, inteligență pură.
Spre Cotroceni mă mână privirea mea dilie:
Îmi lăcrimează „pohta” de-o nouă sinecură!
*
Îmbălsămată în „jdemii” de adeziuni,
Sedusă de putere, ca vita de belciug,
Vomându-mi din prea plinul acestei efuziuni,
Îmi tremură în mațe parfumul de coșciug….
*
Se zbenguie hormonii în ovare
Ruine triste de viață fistichie
Mujer-ul militează „La mai mare!”
Visând zadarnic la politikie… [AUTOR ANONIM]
1. „Cei trei <<mușchi-tari>>” & „Zece negri mititei” & „Cei șapte magnifici”…
… sau „GONG !”… „GONG!”: actul II și III la Shakespeare’s „The Tempest” în versiune mioritică upon Dâmbovița river: „Un președinte în fața națiunii”. „CRONICĂ TEATRALĂ”…
Trei televiziuni amatoare de dezbateri prezidențiale („X”-24, „Y”-TV <<„liberă”>> și „Z”- CNN) ne-au demonstrat cel puțin două lucruri majore: pe de o parte, va exista mereu o fisură profundă între intenție, pretenție și realizare; pe de altă parte, „epigonarea” coledzilor de peste gârla Atlanticului nu a dus la show-ul comercial deșănțat, tipic yankeilor, ci la un lamentabil fiasco neprofesionist. Mă rog, într-un astfel de caz, nu le putem reproșa diletantismul, ci, mai degrabă, lipsa de experiență…
Am urmărit „cele trei acte” nu cu „sufletul la gură”, ci cu „țigara-n suflet și cu gura-n bere”. A trebuit să-mi reconsider toate „schemele” intenționale spre a evita o „chibițare” de tipul „fotbal minut cu minut”.
După vizionarea „trilogiei”, m-am decis să „panoramez” toată tevatura dintr-o singură privire: de la „cei cinci ce au rămas trei”, la „cei unsprezece ce au rămas zece”, apoi, în fine, la cei „zece ce au rămas șapte”… De ce concluzia – „un fiasco”? Pentru că am întâlnit, din nou, „bifurcarea”: pe de o parte, „suporterii” fanatizați (D-zeu știe cum…) ai caTindaților au rămas la fel de fanatizați, ba, poate și mai abitir, în ciuda „porumbeilor” ieșiți din gura „favoriților”; pe de altă parte, „nehotărâții” (circa 40 % dintre potențialii sufrageți, se zice…) par să fi rămas la fel de indeciși, chiar dacă mulți, probabil, au avut răbdarea să urmărească micul ecran…
„Nu vor schimba intenția de vot” – afirma Florin Negruțiu (un alt distins gazetar-politolog pe care-l admir tot mai mult). Și tot domnia sa conchide sarcastic: „Sunt din ce în ce mai convins că problema nu e la ei, ci la mine…”. În altă ordine de idei, CTP-ul (tot respectul, „maestre”!) spune, în chiar ziua de azi – 1 Mai: „Toate vorbirile candidaților despre ce vor face pe termen lung pentru România sunt proiecte și atât. Începând din 19 mai, în ceasul al 11-lea și 50 de minute, statul român trebuie să ia măsuri pentru ca România să nu intre în incapacitate de plată, situație similară cu cea din 1999, când războiul din Iugoslavia, dezertarea lui Emil Constantinescu și bătălia dintre proeuropenii de atunci, Isărescu și Stolojan, a dus la pătrunderea lui C.V. Tudor în turul 2. Măsuri care o să-i doară foarte rău pe români. Timp pentru răsturnări politice pur și simplu nu avem”. Apoi, conchide, la rândul său cu o prevestire-avertisment: „În acest tur 1, votează fiecare cu cine crede de cuviință. În turul 2 însă, dacă nu se va petrece catastrofa Simion plus Ponta, soarta României va atârna de înțelepciunea votanților lui Lasconi, Dan și Antonescu de a-l vota pe acela dintre cei trei care se va califica. Dacă nu vor fi în stare, urmează întunericul”… [„Urmează întunericul” – HotNews.ro – 1 mai 2025, apud Alex. Coșlea]. Din nou, subscriu! Cu o singură rezervă: misoginul-sexist- antifeminist din mine (lozinca învățată în armată – „În orele de învoire, să nu vă prind cu femei de sex opus!…”) nu se împacă cu muierile avide de politică (în rest, „ornamentelor în jurul…”, pace bună!). Vezi „pseudo-poemul” cu autor anonim din falsul motto sau preambul…
Pentru mine, the big picture a trilogiei chixo-comice din 28-29-30 aprilie a.c. rămâne una încetățenită mai de demult: așa cum în întunecații ani 1945-1965 deasupra tuturor discursurilor politice plutea fantoma tovarășilor Stalin, Hrușciov, Brejnev… (pe scurt, spectrul „Măreței Uniuni Sovietice”), tot așa, în ziua de azi, ne rânjește „șăgalnic” din „înaltul cer” al planetei, umbra „tovarășului” (strategic) – Donald-Duck-Dick… Toți caTindații amintesc de reclamele de odinioară <<nicio masa fără pește>>: nicio frază eRectorală fără pomenirea „Măreței Americi”… Nimic nou sub soare…
- VEZI AICI PARTEA I
2. „Avem la candidați pe liste / De mă gândesc adeseori,/ Că s-ar putea să nu existe/ Atât de mulți alegători”… [Stelian Romaniuc]
La mijloc de trilogie „Un președinte în fața națiunii”, un caTindat mult și rău controversat, „copil viclean de casă”, a scos – fără să vrea? – „porumbelul” din gură, spunând – spre oripilarea asistenței și a „camarazilor de suferință” – că, în afară de vreo câțiva caTindați (el, Căcărău, Micul Titulescu și ?…), restul sunt „de umplutură”… „Gura păcătosului adevăr grăiește” …
a) Re-iterez impresia că toți „examinații”, la fel ca publicul – cronic ignorant într’ale culturii civico-politice – s-au dovedit niște analfabeți funcționali… Au citit (cu siguranță, sper!) Constituția, dar nu au înțeles ce-au „lecturat” sau „frunzărit”: în continuare persistă confuzia între un președinte (de țară / stat) și un administrator / mandatar (e.g. primar…). Altfel nu s-ar explica ciorovăiala pe teme mărunte-gospodărești, legate (de pildă) de transferuri de terenuri intra / extra – vilane care n-au nici în clin nici în mânecă cu „orizontul” vederii celei mai înalte magistraturi în stat… S-a consumat timp prețios, ce „l-a scos din pepeni (pardon, din ananașii de Florida”) până și pe blajinul caTindat româno-american (sau invers…).
b) Întrebările puse de jurnaliști, „jocurile de rol” (i.e. punere în situație) mi s-au părut naive… ca la „grădinița de copii cretini”… la întrebări de tipul „ce-ați face dacă…?” și dăi și dăi… răspunsul era deja sugerat de conținutul semantico-logic al interogației… Nu poți, de pildă, s-o întrebi pe Țața Leana dacă – în ipotetica ipostază de președinte al unei țări ce a semnat acordurile cu T.P.I. – i-ar aresta pe Beniamin Netanyahu sau Vladimir Putin, la o tot atât de ipotetică vizită în Românica! O astfel de întrebare nu dă bine în general, ca să nu mai vorbesc c-a nimerit ca nuca-n perete „ricoșând” din „cultura diplomatică” a numitei țațe – caTindată…
c) Și fiindcă veni vorba de muieri în politică… Cele două reprezentante ale „ornamentului în jurul…” nu s-au dezmințit: s-au dezlănțuit cu gura și gestica cât au putut, poate dincolo de limita suportabilului… Primărița de orășel uitat de lume s-a înfipt în mai toate contextele, cu gura cât o șură, cât mai strident; „mămica” legii mămicilor, propunătoarea de „telefon albastru” și de „republică prezidențială” a tot încercat, mergând pe coarda sensibilă de tip „melo”, să smulgă audienței o lacrimă… Amintiți-vă de primul vers din cea de-a patra strofă a pseudo-poemului „lubric” dat ca „antet” al textului de față…
d) S-a oscilat între „blândețea” spiritului religios (ortodox) – ce-ar trebui să „gâdile” o nouă Constituție – și patriotismul de paradă, „aplicat practic” de toți românașii înarmați până-n dinți (cu pistoale…, că nici la Unchiul Sam nu poți avea acasă un tanc sau un obuzier privat!)… gata să lupte în guerilla cu invadatorul (neapărat?) rus… Kremlinul s-ar strica de râs… Cât despre prima sugestie, ar trebui să se dea o Lege a smereniei care, ne-ar obliga pe toți, indiferent de confesiune (sau „non-confesiune”?) să purtăm la gât ditamai cruciulița, cât mai stridentă…
e) Scandalul sexelor (pardon, al genurilor!) s-a mutat – e drept, ceva mai timid – și pe scena confruntării eRectorale… Din nou o mare confuzie între ceea ce este biologico-comportamental și ceea ce este civico-juridic… I-aș fi invitat pe onorabilii caTindați să frunzărească, dacă e posibil, să citească Kinsey Reports… E drept, în lumea vestică (mai ales cea anglo-saxonă) s-a sărit peste cal, mulți au luat-o razna pe arătură (am văzut cu ochii mei, când domiciliam în U.K.), i.e., în numele unei fantomatice „political correctness” s-a ajuns la aberații, puțin spus hilare! By the way, aici și tot românașu’ poate râde, cu gura până la urechi, la cenzurarea „sexistă” (?) a basmelor și poveștilor copilăriei… Și atunci – mutatis mutandis – dacă genul / sexul este cel pe care îl simți tu sau crezi tu, atunci, haideți să ne simțim, să credem fiecare că suntem „șef de stat”!…
f) M-a deranjat obsedanta repetare „noi, românii”, „toți românii”, „pentru români”… Spre deosebire de americani, francezi și alte câteva nații, în cazul nostru, trebuie, mai corect (politic, sic!) să spunem „cetățeni români, ai României” etc. Cetățenia nu se confundă cu naționalitatea cu etnia (vă amintiți unii, de pe vremuri, când era oficială sintagma „minoritate națională” (?). Poate că e o subtilitate prea redundantă, dar mie-mi sună, cumva, cam prea strident… La fel în cazul – să zicem – al rasei, unde lucrurile ar fi și mai deranjante… O să ziceți că bat apa-n piuă… e o reminiscență a experienței societale din Marea Britanie…
g) La capitolul diplomație s-a uitat că avem două feluri de „diplomații” (la nivel de șef de stat, desigur): una externă și una (cu totul diferită!) internă. Ei bine, aici, caTindații n-au excelat deloc prin excelență… Cu muierile, am înțeles: fără efuziuni sentimentale, maternale, „bunicicale… / stră-binicicale” nu se poate… deși „fișa postului”… Dar nici bărbații caTindați (în calitatea lor de „parte inutilă a…”) nu s-au omorât cu prea multă diplomație. Dacă identificăm (reducționist) diplomația cu tactul, mai treacă-meargă, dar la statutul și rolul de șef de stat, nu prea…
h) În actul III al „trilogiei eRectorale”, aripile „ocrotitoare”, de cloșcă, ale d-lui Mihai Gâdea s-au întins în van: finalul finalei nu s-a soldat cu „pupat piața Endependenței”; tentativele d-lui Mircea Badea de a scobi umoristic în cariile caTindaților nu au produs dorita relaxare… Încrâncenarea s-a manifestat – de altfel – pe tot parcursul celor „trei acte”: în primul, bălăcăreala a scăpat de sub control, în al doilea, s-a încercat (derizoriu) un „dresaj”, o impunere a unei oareșce „cumințenii”, în al treilea, s-a cam lăsat cu un talmeș-balmeș, dominat de „triunghiul Bermudelor” (pardon, al catârilor): trio-ul „Căcărău” – „Țața |Leana” – „Copil viclean de casă” a ținut – din nou! – cap de afiș: doi „juni-primi” și o „primadonă”. Vă dați seama ce s-ar fi întâmplat de se întrunea pentagonul (completarea „triunghiului” cu „Gică a lu’ Simion” și „Micul Titulescu”)?
i) S-au comis greșeli de neiertat – la pretențiile anticipate ale organizatorilor -: actul I a vexat prin invitarea „selectivă” a 5 caTindați”, că să fie, până la urmă, doar 3…; actul II, invitându-i pe toți 11 (lipsind totuși unul), nu a mai putut gestiona semnificativ „grămada”; actul III, mulțumindu-se doar cu 7 rămași „în cursă” (luați termenul cum doriți!), n-a făcut decât să acutizeze zăngănitul de arme în menționatul „triunghi”… Eu, unul, mărturisesc sincer, nu știu cum aș fi procedat; în imaginația mea „șuie” aș fi recurs la grupe preliminarii (ca de pildă, la un turneu final de fotbal… dar atunci, pe cine puneam (preferențial?) „cap de serie”? Tentativa celor trei posturi Tv. este totuși lăudabilă: măcar au încercat… ar fi cazul ca, pe viitor, să se documenteze mai bine și din alte „ogrăzi mai mari”…
j) O altă notă generală (pe care am mai menționat-o în treacăt și în celelalte două părți ale prezentului „episod”) a fost – și m-a enervat! – privirea spre trecut și nu spre viitor: caTindații și-au spălat rufele murdare ale trecutului în prezentul și prezența publică… „Meciul” din arena eRectoral-prezidențială a părut, mai degrabă, o reglare de conturi într-un stil quasi-mafiot. Nu interesau zoaiele trecutului, pe care și le aruncau în cap „distinșii” caTindați, ci prezentarea unui proiect de țară… dar, atenție!… nu din perspectivă administrativ-executiv-guvernamentală, ci pre-zi-den-ți-a-lă! (ceea ce este complet altceva). Mulți veniți… puțini chemați…
k) În fine, o altă notă „globalistă” asupra trilogiei: mi-a fost zgândărit dureros orgoliul meu incipient de cetățean european! Când dracu’ o să pricepem că, alături de sentimentul normal de patriotism să-nă-tos <!> (pricepeți, boieri dumneavoastră, unde bat), suntem datori să ne simțim și europeni! A fi țară membră, cu drepturi depline, a U.E. are prioritate față de ploconirea bolnavă în fața Americii (mai ales cea a „unchiului” Donald-Duck-Dick!…). Da, suntem și membru NATO (unde tartorul este – în mod obiectiv, SUA) dar nu cred că trebuie să ne clădim viziunea asupra viitorului plecând de la ideea că suntem – primordial (?!) – o tabără sau bază militară! Totuși, economicul primează și știm cu toții în ce rahat, de această factură, suntem la un pas să intrăm… La câți bani dau pe noi yankeii… să mă ierte Ăl’ de Sus… să terminăm cu situația șoricelului, pășind pe un pod de lemn alături de un elefant, și care zice „Bă, ce tropăim!…”).
Ufff !… Am obosit!… În definitiv, trecerea în revistă „minut cu minut” a celor întâmplate în cele trei zile de „dezbateri” (a se citi „păruieli”!) o puteți face în orice presă serioasă (scrisă, auzită sau online). Și eu, aș mai fi avut multe, multe observații de făcut… Dar totul are un capăt… CORTINA!
- VEZI AICI PARTEA II
Rămâne să așteptăm duminica de 18 mai A.D. 2025… Nu pot încheia „trilogia” mea la „trilogia eRectorală” fără un „a bon entendeur, salut!” I.e.:
- „Politicienii sunt ca scutecele. Trebuie schimbați în mod regulat și din același motiv.” (Mark Twain)
- „Paradoxul democrației: prin alegeri libere, oameni fără demnitate devin demnitari.” (Valeriu Butulescu)
- „Un lucru pe care femeile trebuie încă să-l învețe este că nimeni nu-ți dă putere. O ieri singur.” (Roseanne Barr). A propos de „Ce le pasă damelor!”…
Citește și:
- LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXXIX)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
