LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXXVIII) | „S-O SUIT PURCEAUA-N POM?…” sau „CÂND O ZBURA PORCU!…”
– PARTEA ÎNTÂIA –
În loc de MOTTO – „Cronica evenimentelor curente” [inspirat de „Samizdat” – fosta URSS]:
În ordine cronologică inversă:
3.<< Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei a judecat, astăzi [25 martie A.D. 2025; publicat h: 17:24. N.A.], recursul împotriva deciziei prin care Curtea de Apel Ploieşti a admis o cerere în care se solicita suspendarea hotărârii CCR din 6 decembrie 2024 prin care au fost anulate alegerile prezidenţiale. (…) Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat decizia Curții de Apel Ploiești, după contestațiile depuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea Constituţională a României. [Comunicat oficial]>>
2. <<(…) BEC a decis că activitatea tuturor birourilor electorale continuă în temeiul şi pentru executarea măsurilor prevăzute de actele normative pentru alegerea președintelui României. Biroul Electoral Central a decis joi seară să ignore hotărârea luată la Curtea de Apel Ploiești, care a suspendat decizia CCR privind anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024. Într-un comunicat de presă, BEC spune că procesul electoral aflat în desfășurare va continua. [Apud Ștefan Borcea – Adevăru l- ”Ultimele știri” – 24.04.2025]>>
1. <<(…) Curtea de Apel Ploiești a pronunțat joi, 24 aprilie, o decizie prin care dispune suspendarea și anularea Hotărârii Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care au fost anulate alegerile prezidențiale de anul trecut.(…) Curtea de Apel Ploiești a dispus, în data de 24 aprilie 2025, suspendarea executării și anularea Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024 a Curții Constituționale, prin care fusese anulate alegerile prezidențiale desfășurate anul trecut. Decizia, care nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs în termen de cinci zile, a generat reacții vehemente din partea experților în drept constituțional, care o consideră lipsită de temei legal și fără precedent în jurisprudența românească [Apud Cluj.ro – „Eveniment” – 24.04.2025] >>
1. „Săptămână luminată”: (luni – „începutul”) de la o lumânare la capătul unui mare defunct, apoi (joi – „mijlocul”) de la un trăznet din senin… Ce a ieșit, până la urmă („finalul”), de la Duminica Tomii?
Apud Wikipedia:<< Săptămâna Luminată este pentru creștini săptămâna consecutivă Paștilor, care se încheie cu a doua duminică a Paștilor (cunoscută și drept Duminica Tomii, Duminica Albă sau, în latină, Quasimodogeniti, în traducere „Precum noii născuți”).>>
Din motive de decență (funeraliile Papei Francisc), m-am abținut de la orice „chibițări” de pe marginea „ringului de box” politico-eRectoral de la noi…
Duminică, 27 aprilie A.D. 2025, în zori…. Îmi vine în minte cântecul lui Jacques Dutronc (1968)… „Il est cinq heures / Paris [pardon, Arad!] s’eveille / Il est cinq heures / Je n’ai pas sommeil”…
<<În Duminica de după Paști, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Apostol Toma. Este considerat patronul arhitecților, zidarilor și al pietrarilor.(…) În această zi, Mântuitorul S-a arătat ucenicilor prin ușile încuiate, pentru a doua oară după Înviere. Pentru ca Toma nu credea în Învierea Mântuitorului, Iisus l-a îndemnat să-i atinga semnele rămase pe corp în urma răstignirii Sale.(…) După acest moment, Toma îl mărturisește fără nicio îndoială pe Iisus Hristos, ca Domn și Dumnezeu. Realitatea Învierii Domnului era astfel dovedită încă o dată pentru cei care nu puteau crede.>> [Sursă: creștinortodox.ro]
Joi (24.04.2025) am răsuflat ușurat: după toate zbenguielile isteroide ale mini-vacanței de Paști (pentru „clasa muncitoare”), m-am așezat – în fine – la biroul meu, în fața computerului pregătit să termin ce aveam „pe șantier” – mai multe episoade din câteva mini-seriale, începute și… de continuat… N-a fost să fie! Ziua de joi (o zi blândă, de altfel, în buricul săptămânii calendaristice) s-a zguduit teribil, readucând în actualitate vechea zicală „A o întoarce ca la Ploiești ”… Grație insomniei mele cronice am ajuns astfel în zorii lui 27 aprilie. Nici nu mai vreau să urmăresc „știrile nopții”, de teamă că iar mi se dau peste cap toate proiectele. Mai aștept. Nu mă gândesc decât la faptul că iar va urma o „mini-vacanță” (de 1 Mai – Ziua internațională a celor ce muncesc ) „finalizată” (doar probabil!) de primul tur al „prezidențialelor” (repetate!), recte 4 mai… Nici nu-mi imaginez mahmureala generală pe fondul căreia sufrageții românași „se vor decide…”. Totuși, buletinele meteo preconizează – de 1 Mai & co. – o vreme rece… „Lupta de clasă” (pardon, eRectorală…) se ascute; acum se scot la iveală „dosarele” ascunse prin sertare obscure, necesare în acest „război al tuturor contra tuturor” (Th. Hobbes), acum se deșartă butoaiele cu otravă, ținută la rece, să se învechească și să „asomeze” mai bine și definitiv adversarii, acum, până și în picăturile de sudoare emanate prin pori, poți citi „votați …. X!”, ca să nu mai vorbesc de dejecțiile („lichide” și „parțial-solide”) lepădate peste tot, nu numai în locurile unde „merge și împăratul pe jos”… până și pe ele poți citi ceva „eRectoral”… Plutim pe „Lacul lebedelor”… NEGRE (ultima modă din limbajul jurnalistic).
Toate cele relatate mă conduc la mahmureala insomniei din zori, iar pe „aceasta” stă scris cu litere „chirurgicale”: ANUS CONTRA NATURII!… Deci, să mă explic…
<< Colostoma (cunoscută cu o denumire veche ca anus contra naturii) este o deschidere, la nivelul peretelui abdominal, a unei porţiuni a tubului digestiv, făcută printr-o intervenţie chirurgicală. Colostoma este o deschidere situata pe intestinul gros (colon). Colonul este adus la suprafaţa abdomenului prin intermediul deschizăturii.(…) Colostoma poate fi temporară sau permanentă. Colostoma poate avea diferite motive pentru efectuare, cancerul de colon sau de rect fiind unele dintre motive.(…) Materiile fecale vor ieşi prin colostomă, nu prin rect, însa prezenţa colostomei nu schimbă mult din felul în care funcţionează tubul digestiv.>> [Apud Irina Mateieș – „Nutriția oncologică” – Amethyst, Cluj ].
2. Ce-mi place în democrație?… Libertatea la prostie!…
Iar acum, voi încerca sistematic, pas cu pas să justific „metafora” anusului contra naturii… Cum a devenit operațională „A o întoarce ca la Ploiești”?
„Chibițam” într-un episod din alt mini-serial al meu cum se transformă o „clismă duioasă”, aplicată la o „constipație rebelă”, în opusul celei dintâi. Atunci aveam în vedere „lumea din afară”, recte Unchiul Sam și Ex-Uniunea Sovietică… La constipația rusească rebelă, (vis-à-vis de războiul de agresiunea asupra Ukrainei), Donal-Duck-Dick – în politica sa „pacifistă cu orice preț”, n-a găsit altceva mai bun decât să-i administreze lui Vladimir Vladimirovici o serie de „clisme duioase”, mângâietoare, prin succesiunea de concesii făcute Kremlinului. Ultimul nu s-a lăsat „înduioșat”; dimpotrivă și-a continuat ferm programul „moștenit” de Petru cel Mare și Ecaterina a II-a cea Mare. Constipația rusească nu numai că nu s-a „ogoit”, dar a devenit chiar molipsitoare pentru yankei (Canada, Groenlanda, Panama, Fâșia Gaza… și om mai vedea…).
„Clisma duioasă”, de care tot făceam caz, a avut totuși un efect neașteptat: Roma, ziua funeraliilor Ppaei Francisc, Bazilica San Pietro… În ciuda prezenței unui număr impresionant de „mahări” ai lumii (monarhi, șefi de stat, premieri ș.a.m.d.), fiecare și-a cam văzut de treaba lui; nu s-a cam „profitat” de această ocazie („pleașcă”… să mă ierte Cel de Sus!) spre a mai „pune la cale” treburile Planetei (și sunt destule de făcut!…). Scurte întrevederi, en passant, circumstanțiale, protocolare și… cam atât!
Și totuși… o imagine a făcut înconjurul lumii: la căpătâiul Papei (chemat la Cel de Sus), pe două scaune simple, aproape bot-în-bot, Donald-Duck-Dick & președintele Zelenski… „au conferit” preț de aprox. 15 minute… Se spune că nimic nu a fost premeditat (nici serviciile de protecție și pază, nici cele secrete, nici cele de „protocol”…); eu, unul, nu prea cred în astfel de „coincidențe”… O prezență fulgurantă a fost cea a președintelui francez Macron și a premierului britanic Starmer. Ultimii doi s-au retras discret spre a lăsa șansei marea ocazie a unei întâlniri – sperată „istorică”- neprevăzută, accidentală (?). Ce s-a discutat acolo, în tăcerea imensității bazilicii aproape goale, chiar înainte de pregătirea purcederii la „ultimul drum” spre Santa Maria Maggiore? Se pot face multe supoziții… Declarațiile celor doi – separate și, „după” – au fost scurte și formale. Se aștepta lumea ca, după acest „contact-surpriză” să mai aibă loc o serie de convorbiri… ocazia era doar unică! N-a fost să fie!… Marele yankeu a tulit-o, imediat după înmormântare, la aeroport și apoi spre casă; avea intenția unei prime vizite „afară” (după începerea noului „său” pontificat) în cele mai bogate țări arabe din Orientul Mijlociu… Bașca, ziua de 26 aprilie fu și ziua de naștere de su querida esposa-mujer… or fi toastat și aniversat în avion… Zelenski a mai profitat (parțial) de ocazie spre a mai împărți niște pupicuri cu câțiva din mai marii Europei și lumii; nu putea lipsi, evident, Frau Ursula. Și totuși… „duioasa clismă” mai avu un efect… neașteptat (pe bune!…): Tovarisci Putin, din motive „obiective” (T.P.I.!…) nu și-a arătat chipul în lumea marelui „conclav civil” de la Roma… dar a trimis zvonul: Rusia e gata de negocieri de pace fără nici o condiție prealabilă (!?)… Miru’ lumii! Kremlinul simte că yankeii au cam obosit sau chiar s-au cam plictisit… Probabil că U.E. ar putea prelua inițiativa… liderii europeni par mai serioși, și pentru simplu fapt că nu sunt atât de imprevizibili, grotesc de „spontani” ca Donal-Duck-Dick… Este posibilă o nouă capcană perfidă a Kremlinului: cu europenii (mult sub nivelul amenințării americane) se poate discuta și…„altfel”… Vom vedea… Nu sunt optimist deloc!…
Probabil să vă întrebați, boieri dumneavoastră, de nu-mi onorez (încă!) titlurile de episode și de paragrafe? S-a văzut clar din ele că bat toba la adresa eRectoralelor din Românica… Ei bine, iată câteva motive („raționale”):
- În primul rând, date fiind evenimentele din ultimele săptămâni, a trebuit ca și eu să „dau dovadă” de oarecare reținere, măcar din respect pentru sărbătorile pascale și – mai ales – față de defunctul (dar gloriosul și mult iubitul) Papa Francisc… Popularitatea lui – dovedită sincer de uriașul număr de oameni sosiți la Roma – se poate compara doar cu cea a altui Papă, Ioan-Paul al II-lea. Cei doi au încheiat un secol și au deschis un altul ca nimeni altcineva…
- În al doilea rând, evenimentele din Românica se succed amețitor, nu neapărat și „normal”… Intrăm în „glorioasa” ultimă săptămână dinaintea primului tur de scrutin prezidențial. Acum să te ții… câte vome, câte clisme, câte anusuri contra naturii, câte dejecții, câte constipații și câte și mai câte ne așteaptă… Spectacolul va fi „un regal”… Abia aștept dezbaterile publice tv. … Deci am și eu nevoie de un timp de „rumegare” înaintea „digestiei” propriu zise și, evident, a „dejecției” corespunzătoare…
- În al treilea rând, veți fi observat că rândurile de față sunt doar Partea întâia la canonada de artilerie grea pe care o pregătesc – cât de curând – în Partea a doua (poate, și o a treia…)…
- În al patrulea rând, după cum ați fi putut observa, prioritate au avut – a fortiori – evenimentele „externe”: ne place sau nu, evenimentele din Românica depind de cele dinafară și nu invers… „Djeaba” ar vrea pretinșii „suveraniști” (în fapt, niște izolaționiști cretini și revoluți) să fie … invers!…
- În al cincilea rând, sunt un pic sadic: nu vreau decât să vă excit curiozitatea… Oare cine este „purceaua ce s-o suit în pom”? Dar „porcul care zboară”? Dar „întoarcerea ca la Ploiești”? Dar „clisma & constipația” la românași? Dar, mai ales, cum se aplică „anusul contra naturii” pe plaiurile mioritice? Vă vin în ajutor (tot sadic!): vă spun ceva, numele noi care vor intra în scenă: Alexandru Vasile & Lăcrămioara Axinte? Fiți siguri, nici caTindații noștri mai cu moț nu vor face figurație!
În loc de concluzie finală (în fapt, parțială !)
Textele date în loc de motto ne sugerează, mai bine zis, ne confirmă o lege a dialecticii (fie ea hegelian-speculativă, fie ea marxist-materialistă): legea negării negației. Teoretic (fie speculativ, fie materialist) aceasta încearcă să explice sensul devenirii… Pentru că totul este relativ, este hazard, nu putem stopa nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul: „Panta rhei” („Totul curge”… DEVINE!…) cum zicea iscusitul Heraclit din Efes… unii l-au numit „obscurul”, probabil din incapacitatea „lor” de înțelegere… La noi, în Românica, unii juriști de mâna a șeptea (cică, foști și prezenți „magistrați”?!) au găsit de cuviință să aplice această a treia lege a dialecticii, după fandoselile unor „patrioți” populiști de fațadă: legea „anulării (suspendării) anulării anulației (altei) anulații”. Ceea ce e interesant în mediul juridic este faptul de a considera „lege” ceea ce are doar caracter normativ („legic” – este doar o metaforă)… Este vorba de „legile” (recte, NORMELE-CONVENȚII) pe care le fac oamenii pentru ei înșiși și care pot fi create, amendate, transformate, anulate… după interesele și „cheful” acestora. Cu legile-legi propriu-zise, nu te joci: ele sunt eminamente obiective și aparțin mamei-natură și NU capriciului uman! De aceea, așadar și prin urmare, pe cale de consecință (etc.), aici nu mai e vorba de sensul devenirii, ci de lipsa de sens a actelor juridice…
Și atunci, să-l „amendăm” pe Heraclit: TOTUL SE SCURGE, TOTUL E SCURSOARE… SCURSURĂ!…
Citește și:
- LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXXVII)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
