DE PE MALURILE MEDWAY-ULUI, PE CELE ALE SOMEȘULUI | DE LA CHATHAM, LA CLUJ, VIA ARAD (4)
1. Un intermezzo: Să te bucuri de „bucuriile mici” ale vieții… sau… Nici în Clujul meu iubit nu scap de politică! …
Iată, boieri dumneavoastră, ce înseamnă să fii mic (la propriu și la figurat…): en bon ton cu vechiul banc în care elefantul și șoricelul treceau împreună pe un pod (reverberant) iar ăla micu’ comentează cu mândrie „Măăă… ce tropăim!…”. Ca să fiu mai bine înțeles, voi recurge la câteva citări din mass media (strict actualizată!) de la noi… apoi, veți pricepe de ce…
«Nicușor Dan, poză de grup cu liderii NATO. Președintele României a stat chiar lângă Donald Trump și Mark Rutte» (titlu!) [ Știri 24.ro – 24.06. -R.P., C.A.]… «ACTUALIZARE (…) Președintele României s-a alăturat liderilor NATO – printre care președintele SUA, Donald Trump, secretarul general al alianței, Mark Rutte, premierii britanic și francez – Keir Starmer și Emmanuel Macron sau președintele turc Recep Tayyip Erdogan – în cadrul fotografiei oficiale de grup, în fața Palatului Huis ten Bosch, după dineul găzduit de regele Willem-Alexander al Olandei şi de regina Maxima.» N.B. O primă eroare (să-i zicem, formală…): oficial – doar ăsta e contextul! – Olanda se numește (mai nou) Regatul Țărilor de Jos!… O a doua eroare (evident, morală, sic!): presa (scrisă, tv. etc.) din Românica „juisează” că în foto-tabloul oficial – se ivește și căp’șorul lui Nicușor al nost’ (rândul II)… între corpurile înalte (la propiu și la figurat!) ale lui Donald-Duck-Dick și ale regelui Willem-Alexander (rândul I). Privind cu atenție poza „oficioasă” (pardon, ofticioasă!…) constatăm lucuri „interesante”: „Nicușor al nost’ ” pare să schimbe rânjete și priviri duioase cu M. le president de la Republique – E. Macron – ultimul, în chiar rândul I, în stânga Reginei, dar cu mâna (stângă!) în buzunar (a la fracaise?…). „D.-D.-D.– ul” face ceva conversație cu buzele (țuguiate!) cu Rgina Maxima (rândul I)…
La noi (în presa scrisă și pe sticlă), s-a defilat și se defilează într-o veselie:
Doamne ce mare realizare! Un om mărunt (încă?!) între „giganți”; iată cum o țărișoară mică („lumea a III-a”din U.E.) a ajuns – prin reprezentantul său de ultimă oră – să „defileze” printre „acei” giganți!… Parcă l-am fi prins pe Dumnezeu de… cojones!…zău așa! Și ce dacă? And so what?.. o chestie de rutină protocolară și… atât! Dar, la noi… «Nicuşor Dan a avut o poziţie privilegiată [s.n.] la fotografia de grup a summitului NATO, care a început marţi seara cu un dineu de gală găzduit de regele Ţărilor de Jos, Willem-Alexander». Chestia cu „poziția privilegiată” e „trasă pe nas” (parc-ar fi fost cocaină!): oricine știe că la „fotografia de grup” se face o astfel de regie, încât nimeni să nu scape „nefotat” (vorbă ardelenească…)… funcție de importanța personajelor, de înălțime (!), de fotogenie ș.a.m.d. … Apoi: «Preşedintele Nicuşor Dan s-a întâlnit miercuri, cu preşedintele SUA, Donald Trump, la Summitul NATO de la Haga. Potrivit imaginilor oficiale, cei doi şi-au strâns mâna». Da’ ce, Doamne apără, să facă? Să-și dea coate ca la pandemie? Toate personajele de „acolo” sunt oameni bine crescuți, știu ce înseamnă regulile de politețe (mai puțin Donald-Duck-Dick!) și firesc, la orice contact mai apropiat, se salută, rânjesc de circumstanță, își mai dau și mâinile, se mai bat pe umăr (ei, nu oricine cu oricine…), se mai și pupă (nu în stil rusesc și nici franțuzesc,‹ sic!›) se mai iau de șolduri (din nou, nu oricine cu oricine…) și… alte grații. Nor ma-li-ta-te!… În „Puterea” – 26 iunie, a.c. – Ionuț Jifeu: «Într-un mesaj postat pe Facebook, [Crin] Antonescu a numit reacția media „propagandă bananieră pe banii noștri” și a acuzat că publicul românesc este tratat ca un „idiot incurabil” atunci când i se livrează o simplă politețe drept mare succes diplomatic». Corect! Apoi: «[Crin] Antonescu, cunoscut pentru stilul său direct, a argumentat că un stat cu 150 de ani de independență și cu lideri care, de-a lungul timpului, au avut contacte substanțiale la Washington ar trebui să ridice mai sus ștacheta așteptărilor. El a subliniat că atingerea ocazională de mâini într-o aglomerație de șefi de stat nu poate fi prezentată ca dovadă de performanță pe plan extern. Mai mult, politicianul liberal a văzut în excitarea mediatică un semn al slăbiciunii actuale a diplomației române, în care rezultatele reale sunt atât de rare, încât orice instantaneu de protocol este împachetat drept victorie». Vorba lu’ Mircea Badea – „susțin”!
Restul… începe să fie rutină și pentru Nicușor al nost’ (nu „anost”!… sunt rău…)
Presa (din Românica!) a remarcat deja nonșalanța cu care actualul cap al statului român începe să se miște în înalta lume diplomatică. După „sursa” Pro-Tv. (26.06.a.c.):«Joi dimineață, înainte de summit, președintele Nicușor Dan a avut o discuție cu António Costa, liderul Consiliului European, căruia i-a reafirmat angajamentul României de a colabora cu instituțiile europene și cu statele membre. (…) Nicușor Dan, președintele României: „O să fie o discuție, sper, cu doamna von der Leyen pe cele două subiecte.[ n.n. – a fost!] În primul rând, situația politică din România, o să-i explic Guvernul, majoritatea, ce s-a întâmplat în aceste săptămâni, și cele două subiecte pe care le avem deschise cu Comisia, deficitul și PNRR. Lucrul cel mai important este că suntem oameni serioși, care din momentul acesta, din momentul în care am format Guvernul, ne vom ține de cuvânt, acesta e mesajul principal”». Vorba aia: „Restul e tăcere…”.
Aș vrea să fiu bine înțeles: nu intenționez să minimalizez cu nimic prestația (până acum, ireproșabilă!…) a celui ce este – acum – „capu’ statului roman”. Dar, undeva din adâncurile memoriei mi se strecoară fiorul rece al sentimentului de déjà vu (mă refer la tam-tam-ul ce se făcea pe vremea Motanului Arpagic, atunci când ducea peste hotare „mesajul de pace și pretinie al poporului roman”… Nu ne dezvățăm dracu’ să facem din țânțar armăsar! O situație de normalitate pentru Românica – membru NATO & UE – e tratată exagerat… De aceea înclin (ferm!…) să-i dau dreptate lui Căcărău, cf. celor menționate mai sus…
2. „Splendidul” exercițiu de pupat și lins în cur o fantoșă a propriului orgoliu exacerbat – Donald-Duck-Dick!
Din mijlocul Clujului, plin de intenții de a „chibița” despre urbea mea natală, iată-mă revenind la grețoasele probleme ale politikiei (pe care, jur, le urăsc!). Acest intermezzo a fost provocat de ceea ce am văzut (pe sticlă) și am auzit / citit drept comentarii la ultimele evenimente internaționale legate de Haga & Bruxelles. Nu m-am putut abține de la furia (nu Furia Roja!) provocată de „cultul personalității” unui personaj pe care-l detest profund (în nici un caz, națiunea pe care o reprezintă și pe care o admir și o respect)… Ooo!… nu e vorba nici de Stalin, nici de Motanul Arpagic și nici de… Putin! Bănuiți, pe cine am în obiectiv!…
Se spune – poate, pe bună dreptate! – că D-l Mark Rutte (secretar general NATO) a făcut „pe dracu’n patru” ca yankeul „D.-D.-D.” să se simtă cu adevărat, nu „buricul Pământului”, ci chiar al Universului, atunci când a „binevoit” să „amartizeze” la Haga… (pământ european dar nevăzut cu „ochi buni” de gigantul cam „cap-sec”de la Washington)… Prin reducere la absurdul contrafactual, mă întreb cum ar decurs „ostilitățile” dacă al nost’ Herr Klaus – Carmen, reîmpachetează!… Schnell!… ar fi ajuns (el!) secretar general NATO… Cam toți liderii europeni (NATO & UE) au stat la coadă să pupe (cât mai bălos!) imineii marelui reprezentant al „Înaltei Porți” de pe Potomac (culmea, și marele reprezentant al Turciei era „acolo”!). Recunosc, interesul era mare – pentru europeni: yankeii să nu-și ia catrafusele din bazele lor militare de pe bătrânul continent, să ne reasigure că vor respecta celebrul și disputatul „art. 5”, să aibă „puțintică răbdare” cu urcarea la 5% din PIB – cotă pentru reînarmare și cele aferente… De aceea, toți au umblat cu D-D-D – ul ca și cu ouă (nu cojones!… ha,ha,ha!)… totuși mă gândesc la atitudinea de catâr a Spaniei; tot e populată ea cu bietele animale pomenite, această frumoasă țară iberică și cu sângele mereu în clocot…). Scenele grotești mi-au amintit de lingăii de profesie, care intrau pe „foc automat” în timpul congreselor PCR… să juri, nu alta!…
Acum să revenim pe splendidele noastre meleaguri… vreau să mă re-întorc la Cluj, dar și la Arad, dintr-o perspectivă cam tot politică… din păcate… Voi face câteva „paralele”…
În 8 decembrie 2018 se semna, la Timișoara, „pacul patrulaterului de fier”, recte, Alianța Vestului… I.e., Cluj-Napoca – Timișoara – Arad – Oradea. Era „ceva”, mai ales că erau angrenate cele mai „tari din parcare” mun’cipii (pace, Motane Arpagic!…) din zona de Vest a Românicăi. Cum le cunosc foarte bine (mai ales sub auspiciile profesionale universitare), m-am bucurat! Rațiunea acestui „pătrat” (geometric, un trapez cam neuniform…) era de a coagula un bloc economic solid, apropiat – natural! – Vestului și „rival” (ce plăcut sună pentru un ardelean!) al zonei Bula lu’ Pândaru… Numa’ că „frumoșii noștri ardeleni” par că s-au molipsit de la mitici: epidemia de „a începe multe și a nu termina nimic” s-a extins și la „noi”… «Alianța Vestului a cam murit, dar și-a atins scopurile „chiar dacă administrativ ea nu funcționează”»– așa titrează Știri de Cluj (vineri, 27 iunie, a.c.). Fostul Primar de Oradea (actualmente, Premier), Ilie Bolojan, «a explicat [atunci!… n.n.] că Alianţa este un parteneriat. „Obiectivul este să constituim o asociaţie de dezvoltare inter-regională, să fie un partener al Guvernului şi CE, să fim un baraj pentru emigrarea românilor în Europa, iar dezvoltarea şi investiţiile să fie un factor de atracţie pentru ca cei care caută un viitor mai bun să îl găsească în România. Tot ce funcţionează bine într-un oraş să fie preluat de celelalte oraşe” ». Dar să-i dăm cuvântul și lui lui Emiluț of Cluj: «„Noi practic ne-am atins scopurile pentru care ne-am creat, chiar dacă administrativ ea nu funcționează. Practic, obiectivele le-am atins. Autostrada Transilvania se continuă până la Bihor. Când a fost ministrul Bode am reușit să pornim tronsoane. Am reușit practic să obținem cooptarea noastră în proiectele mari pentru spitalele regionale. Am reușit să obținem legarea Clujului la Autostradă, să obținem trenul metropolitan și metroul. Practic am reușit să aducem bani europeni în locul Guvernului la noi în regiune. Eu consider că parteneriatul nostru cu Guvernul a reușit și suntem pe cale de a realiza aceste proiecte importante pe care le avem”…». Era 26 februarie 2021…
Nu am acum intenția de a relua toate vorbele sforăitoare, mai ales că – de atunci – doi primari (cel de Arad și cel de Timișoara) și-au părăsit fotoliiile… Mai vreau să fac doar o paralelă între componența politică a Consiliilor muncipale ale Clujului și Aradului. Veți înțelege curând de ce…
- Cluj: primar – Emil Boc. Membri: PNL – 10, ADU (Alianța pentru dreapta unită) – 5, UDMR – 4, PSD – 3, AUR – 3, REPER (Reînnoim Proiectul European al României) – 2.
- Arad: primar – Laurenațiu Bibarț. Membri: PSD – 6, PNL – 6, ADU – 5, AUR – 4, UDMR – 2
Ce constatăm?
(a) O structură politică quasi- echivalentă; (b) Absența unor reprezentanți SOS-România sau POT (ambele municipii au scăpat de stafia șuncilor lui Țața Șoșocoaie și a mutrei tâmpe a Gavriloaiei von Deva )… (c) Fără a fi susținătorul actualului guvern (parol!), adopt strategia de a da timpul rezonabil necesar D-lor Nicușor al nost’ și Ilie Bolojan, spre a arăta ce „pot”… Oh, nu POT, recte, partidul tinerilor deja bătrâni-senili și… pe ducă!… Până și Frau Ursula von Bruxelles a căzut la pace cu Nicușor al nost’, păsuindu-l cu reformele promise până spre mijlocul toamnei… (eu, aș zice, un prim succes pe pământ belgian, comparativ cu „vidul” obținut la Haga…). ERGO: Legătura semnificativă între cele două paliere abordate (NATO & Consiliul Europei, respectiv, susținerea (dinspre „Vest-ul” de la noi) – cu un optimism relativ dar și cu un scepticism protestatar – datorată actualei conformații politice la nivelul de municipiu în Cluj și Arad, sic!) ne face să credem că lucrurile încep să se miște. Sunt convins, aceeași emulație vine și de la Oradea și de la Timișoara… În ciuda protestelor isteroide ale lui „El Lider Maximo” – Gică trumpistu’ a lu’ Simion!… Și totuși, „defectu’ ” mai spune și unor lucruri pe nume, e.g. reducerea Parlamentului la 300 de „cotețari” [vine de la „Cotețul Poporului”!…], reducerea Guvernului la 12 ministere, idioțenia de a „ataca” bursele elevilor și studenților, imunitatea prelungită pentru „capitalismul de cumetrie” (pace, Ion Iliescu!…) ș.a.m.d. Dar „compensează”, prin elucubrațiile legate de desființarea instituțiilor de Avocat al Poporului și… (horribile dictu!)… CCR??? – recte, câteva cavități „capitale” ale „inimii” democrației liberale…
Să închei într-o notă optimistă sau pesimistă? Ei bine, iată:
Pe fondul „armoniei” generale, decretate în NATO & UE, europenii nu ezită să se mai „muște” între ei… Și astfel, am extras un text găsit, aiurea, pe |NET. Cu voia voastră, boieri dumneavoastră, îl redau. Deci, de aici până la final, nu sunt eu autorul textului ce urmează și deci, declin orice răspundere!…
Romain Seignovert s-a gândit să speculeze aceste lucruri şi a publicat o carte cu glumele şi bancurile spuse de anumite ţări europene despre vecinii lor. Câteva glume din carte:
„Care este diferenţa dintre suedezi şi finlandezi? Suedezii au vecini drăguţi” sau modul în care portughezii care râd de aroganţa spaniolilor „Potrivit unui sondaj recent, 11 din 10 spanioli au declarat că se simt superiori celorlalte culturi”.
Polonezii râd de jucătorii de fotbal ai Germaniei. „Jucătorii de fotbal germani sunt ca mâncarea germană: dacă nu este importată din Polonia, atunci nu este bună.”
Italia [un deliciu!… n.n.]
Afiş pe un autobuz: Nu vorbi cu şoferii. Au nevoie de mâini pentru condus.
Trei motive pentru care Isus a fost italian: numai un fiu italian trăieşte cu mama lui până la 30 de ani. Numai un fiu italian ar putea crede despre mama lui că este încă virgină. Numai o mamă italiancă ar putea crede despre fiul ei că este Dumnezeu.
Belgia despre Olanda
„Cum începe fiecare reţetă de gătit olandeză? Împrumută şase ouă, 200g de făină, jumătate de litru de lapte…”
„Ce fac mamele belgiene când apa din cadă este prea caldă pentru bebeluşi? Îşi pun o pereche de mânuşi”
Marea Britanie
Englezul: „Aduc şase sticle de bitter”
Irlandezul: Aduc şase sticle de Guiness
Scoţianul: Aduc şase prieteni
Danemarca despre Suedia
„Care este cel mai bun lucru care a venit vreodată din Suedia? Un ferrybot gol”
Germania despre Polonia
Când este Crăciunul în Polonia? La două zile după cel din Germania.
Austria despre Germania
Marea diferenţă dintre austrieci şi germani este că germanii ar vrea să-i înţeleagă pe austrieci, dar nu pot, iar austriecii îi înţeleg pe germani, dar ar prefera să nu-i înţeleagă.
România despre Ungaria
Mi-am făcut toate testele, iar doctorul îmi spune că nu este nicio îndoială, sunt xenofob. Încă o boală pe care am luat-o de la unguri.
Belgia despre Franţa
De ce au ales francezii cocoşul drept simbol naţional? Pentru că este singurul animal care cântă atunci când este în rahat până la genunchi.”
A citat pt. Dvs., Alexandru – V. MUREȘAN
Citește și:
- DE PE MALURILE MEDWAY-ULUI, PE CELE ALE SOMEȘULUI | DE LA CHATHAM, LA CLUJ, VIA ARAD (3)
- DE PE MALURILE MEDWAY-ULUI, PE CELE ALE SOMEȘULUI | DE LA CHATHAM, LA CLUJ, VIA ARAD (2)
- DE PE MALURILE MEDWAY-ULUI, PE CELE ALE SOMEȘULUI | DE LA CHATHAM, LA CLUJ, VIA ARAD (1)
- seria AMINTIRI DIN COPILĂRIA CRETINIEI MELE
- seria de reportaje UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE