Un polițist din cadrul IPJ Timiș este acuzat de înșelăciune | Povestea unei moșteniri nemoștenite

Un polițist din cadrul IPJ Timiș este acuzat (cel puțin) de înșelăciune. Totul a început în anul 2015 atunci când victima, Codrea Hortenzia, l-a primit în casă ca pe „ agentul din Mehedinți care a fost repartizat la postul de poliție din Remetea Mare și nu are unde să locuiască”. Cum locuia singură, femeia a decis să-l lase să folosească două camere din casă. Numai că, în loc de contract de închiriere a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu întreținere. Și așa a început calvarul femeii care a ajuns la sfârșitul vieții deposedată de toate proprietățile și, în loc de liniștea bătrâneții, a avut parte de umilințe, plângeri penale, solicitare de ordine de protecție și procese până în ultima clipă a vieții. Femeia a decedat în primăvara lui 2025, departe de casa sa, dar problemele au rămas. Pe rolul instanțelor de judecată din două județe (Arad și Timiș) sunt mai multe procese inițiate și continuate de nepotul femeii împotriva poliștului Popescu Georgian și a soției acestuia.

Istoria unei moșteniri nemoștenite de nimeni 

Străbunicii și unii membri ai familiei au plecat în 1921 în America, lăsând rudelor pământul și casele. Al Doilea Război Mondial i-a prins pe meleaguri străine dar asta nu l-a împiedicat pe bărbat să se înroleze voluntar și să lupte pe front în armata SUA. Sfârșitul și l-a găsit pe front, în Normandia, chiar în 6 iunie 1944, dată rămasă în istorie sub numele de Ziua Z. A fost decorat cu Steaua Purpurie ( vezi foto de mai jos) și a primit cetățenie americană post mortem. Cetățenia americană a fost acordată în acel context întregii sale familii, ca o recompensă pentru jertfa sa.

Pentru cei rămași acasă, în România, „recompensa” însă a fost, după 1948, confiscarea averii (loturi de pământ, imobile, utilaje, animale) și deportarea în Bărăgan – o deportare care nu a mai avut loc, în baza unei decizii de moment, fiind dejucată în ultima clipă.

Cum nu și-a mai recuperat nimic din ce a fost confiscat, o altă parte a familiei a reușit cu greu, în 1987, să plece în America la rudele stabilite acolo. În 1993, după Revoluție, unul dintre nepoți a decis să se întoarcă în România și să încerce să recupereze proprietățile confiscate abuziv. Și, din 1993 și până astăzi, nu s-au obținut nici despăgubiri, nici nu s-a putut recupera decât o foarte mică parte din averea confiscată, o suprafață de pământ. Și asta după zeci de ani de procese inițiate de bunica familiei, Olărescu Ana și continuate de nepotul ei, Brad Romeo.

Cum a ajuns familia care a scăpat de deportare, a supraviețuit confiscărilor abuzive, a reconstruit o avere din temelii să piardă totul, după Revoluție, fiind păcălită de un polițist 

Prima înșelată a fost bunica, Olărescu Ana 

Nepotul ei, Brad Romeo, a rezumat pe scurt astfel: „Înainte de a muri, bunica Olărescu Ana a fost înșelată de unele rude, în principal de fiica bătrânei, mătușa noastră Codrea Hortenzia, cu ajutorul primarului de la acea vreme al comunei. Ei au întocmit acte de vânzare-cumpărare a terenurilor. Au profitat de bunica, ea fiind imobilizată la pat, era în comă de gradul IV și i-au pus degetul pe acte în loc de semnătură. După două săptămâni de la acele așa-zise tranzacții, bunica a și decedat”.

Restul moștenitorilor habar nu au avut de aceste tranzacții. Au aflat despre presupusele vânzări ale terenurilor abia în primăvara anului 2025, când a decedat și Codrea Hortenzia, cea care a profitat de starea femeii și i-a luat prin înșelăciune averea. Aceeași avere de care, tot prin înșelăciune, a fost deposedată și care a ajuns la polițistul Popescu Georgian.

Ce spune nepotul:

„ Noi, ceilalți din familie, am aflat abia în 2025 de aceste înstrăinări de terenuri, când ne-a murit mătușa. Și ea la rândul ei a fost înșelată de polițistul Popescu Georgian, la acea vreme polițist la postul de poliție Remetea Mare.

Familia Popescu a intrat în contact cu ea sub pretextul că își căuta chirie, el doar ce a fost transferat la postul de poliție din comună și nu avea unde sta cu familia. Fiind singură, mătușa Codrea Hortenzia l-a primit în chirie. Au dus-o la notar spunând că vor semna contractul de închiriere. În realitate, au pus-o să semneze un contract de vânzare-cumpărare cu întreținere. Care nici întreținere nu a mai fost în realitate, ea ajungând pe străzi și tot în grija mea. Eu am renovat și întreținut casa, am întabulat terenurile și am întreținut-o timp de 12 ani.”

Pentru anularea acestui contract s-au făcut demersuri în instanță, însă fără succes, chiar dacă mătușa Codrea Hortenzia avea un testament (vezi foto), întocmit în 2006 (cu zece ani înaintea presupusei tranzacții încheiate la notar cu polițistul), prin care îi lăsa nepotului casa și terenurile.

Cum descrie nepotul înșelăciunea: „ În 2016, polițistul Popescu Georgian, soția acestuia, primarul comunei și o angajată agent agricol la primărie au profitat de vulnerabilitatea femeii (diagnosticată cu demență senilă -n.red foto 1- și pensionată din 2001 pe caz de boală – n.red foto 2) și au făcut alte acte de vânzare-cumpărare pentru acele terenuri, fără să-i achite acesteia vreo sumă de bani. Așa au ajuns terenurile, o parte în proprietatea polițistului, altă parte în proprietatea primarului, a funcționarei de la primărie sau a altor persoane apropiate acestora”.

Imediat după mutarea polițistului în casa femeii sub pretextul că locuiește în chirie, a început calvarul 

Nepotul femeii îl acuză pe polițist și pe familia acestui că „din 2016 i-au aplicat rele tratamente și au vrut s-o scoată afară din casă. De multe ori am găsit-o pe străzi, neîngrijită, flămândă și speriată. Era terorizată de ei, îi era frică să vorbească și cu mine. Îmi lăsa bilete în cutia poștală.” În fotografii, dovezi pentru ceea ce susține nepotul femeii – toate acestea și multe altele au fost depuse la toate petițiile/sesizările/plângerile penale sau la dosarele din instanță… degeaba:

Acuzații la adresa IPJ Timiș și a justiției

„Prima plângere penală i-am făcut-o polițistului în 2015. Am depus mai multe, toate le-au clasat, în ciuda probelor, că fapta nu există. Între timp l-au și avansat, nu mai este la Remetea Mare, a fost mutat la Secția 4 Poliție Timișoara.

În 2019, mi-a făcut mătușa procură specială și am început și amiabil și în instanță să cer anularea acelui contract de vânzare-cumpărare cu întreținere semnat de mătușa mea, fiind înșelată. Prima acțiunea am depus-o la instanță în 2019 iar primul termen mi l-au fixat abia în 2022, după trei ani! De atunci, sunt mai multe acțiuni, toate amânate și pasate prin instanțe. Ea a și decedat între timp.” – spune bărbatul. Unele dintre procesele în instanță (atât la Arad cât și la Timiș) se derulează și astăzi (în 2025).

Pentru șefii, colegii polițistului și pentru procurori – faptele nu există. Nepotul femeii susține că „la nivelul județului Timiș, orice demers este inutil pentru că polițistul este rudă cu șeful IPJ Timiș, Alin Petecel, care l-a și făcut polițist, din sursă externă, direct din fabrica de volane unde era angajat.”

„ În 2023, mătușa mea Codrea Hortenzia a sunat la poliție și a cerut atunci și în instanță ordin de protecție împotriva familiei polițistului Popescu, dar binențeles că i-a fost respinsă cererea. Mie îmi resping tot și îmi blochează sau tărăgănează orice demers. Le-am depus probe pentru tot ce am afirmat, degeaba. Au clasat tot, spun că faptele nu există”. 

Foto – doar o parte din probele depuse la plângerile penale/ acțiunile în instanță – care dovedesc înșelăciunea prin care i-a luat casa și terenurile dar și relele tratamente aplicate femeii de către polițist:

Din multele file ale dosarelor acestei urâte povești la care cei în drept mai bine închid ochii și consideră că faptele nu există, am sintetizat câteva elemente esențiale, pe o perioadă de 5 ani de așa-zisă întreținere a femeii de către polițist:

• în perioada în care femeia era, în acte, în întreținerea polițistului dar în realitate în grija efectivă a nepotului, familia polistului încasa inclusiv pensia femeii
• cardul femeii era la dispoziția familiei polițistului, ea neavând acces nici măcar la pensia lunară
• în aceeași perioadă, toate utilitățile și impozitele figurau pe numele femeii și toate somațiile pentru neplata acestora erau emise pe numele ei, deși banii acesteia (pensia) erau încasați de polițist
• în aceeași perioadă, polițistul folosea și subvențiile APIA pentru terenurile bătrânei, care erau virate în contul ei, iar cardul era în posesia lui
• în aceeași perioadă, polițistul a obținut chiar și un credit bancar pe numele femeii
• cu cardul femeii au fost cumpărate bijuterii dintr-un Mall din Timișoara, plătit combustibil etc

• în declarațiile de avere din acea perioadă ale polițistului, sume de bani au fost declarate ca fiind câștiguri la jocurile de noroc. Nepotul femeii susține că acești bani „de fapt proveneau din pensia femeii/subvențiile APIA și, probabil, alte ‹combinații› ale acestuia”:

• 
• în timpul proceselor, polițistul și-a transcris inclusiv mașina femeii pe numele său, tot prin fals
• în timpul proceselor, polițistul a manipulat acte care nu erau publice și le-a depus în dosarele din instanță. Cu privire la acest aspect a fost depusă sesizare la acel moment și la Direcția Generală Anticorupție dar și la Ministerul Afacerilor Interne:

Pentru toate cele sintetizate mai sus există probe (mii de pagini de documente, foto etc) și toate sunt și la dispoziția celor care spun că „faptele nu există”. Mai mult, aceste abuzuri au fost recunoscute oficial, chiar de statul român, femeia și nepotul obținând chiar câte un Certificat de victime ale abuzurilor în justiție (vezi foto mai jos), eliberate conform legii, de către DGASPC Timiș, în conținutul cărora se fac mențiuni inclusiv la problemele în justiție (cu raportare la toate plângerile/ procesele pe care le au cu polițistul Popescu Georgian) care nu au fost soluționate pe parcursul atâtor ani și care le afectează viața de zi cu zi.

De-a lungul timpului, cazul a mai fost relatat în presă, fără efect. Polițistul este în continuare cadru activ, a fost avansat de la postul de poliție din Remetea Marea la Secția 4 Poliție Timișoara, nu a fost sancționat nici măcar disciplinar. Povestea continuă prin instanțe până când, probabil, se va închide definitiv iar averea unor generații dntr-o familie de-a locului va rămâne în mâinile unui nou-venit care-și căuta chirie, deși pentru asta au fost comise abuzuri și infracțiuni pe bandă.